Cărări prin viaţă

rPe drumul acesta odată
copil alergam de cu zori
un joc îmi era ziua toată
iar seara-poveste-n culori

Şi-aici, pe aleea păzită
de mult prea bătrânii castani,
o primă iubire şoptită
aflam în mai tinerii ani

Poteca ce zilnic mă poartă
spre-acelaşi ş-acelaşi decor
îmi simte-apăsarea prin soartă
calc aspru când nu pot să zbor

Ah!, drumul ce duce spre-acasă!
Răvăşitoare îi este chemarea!
Dar poate că-i singurul care
îţi iartă, oftând, amânarea

Sunt drumuri şi drumuri prin viaţă
făcute anume să poarte
din zori, cu o primă speranţă,
spre capăt, departe în noapte

Îşi ştiu pe de rost călătorii
pe-acesta au râs, pe altu’-au visat,
aici s-au oprit să-nţeleagă
spre unde se-ndreaptă, de ce au plecat
răscruce-au făcut să se-ntrebe
de ce n-au venit, de ce-au renunţat

Şi este şi drumul acela
prea lung, prea departe de tine
pe care păşeşti printre gânduri
când dorul de mână te ţine.

Foto

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

63 de răspunsuri la Cărări prin viaţă

  1. HopeLess zice:

    Potecuta, Potecuta, cum le spui tu… ❤

    Apreciază

  2. Iosif zice:

    Exista o Cale ce duce spre ‘casa’,
    „Poteca”,dincolo de spatiu si timp.
    E Calea IUBIRII,o cale frumoasa,
    Ca o coroana pe capul cu ‘nimb’…

    Un week end de vis !

    Apreciază

  3. Monik zice:

    Ce bine zici tu, pe cate drumuri pășim, cate amprente ne lasa…

    Apreciază

    • Şi noi ne lăsăm amprenta pe ele. Plecăm râzând, ne întoarcem plângând sau invers. Şi deşi ele par la fel, deşi duc mereu spre acelaşi loc, cum noi nu suntem niciodată aceeaşi, niciodată cel care a plecat pe-un drum nu e la fel cu cel care se-ntoarce, nici ele nu mai sunt la fel. Am lăsat şi noi ceva din noi cu fiecare pas…
      Mulţumesc, Monik! Te pup!

      Apreciat de 1 persoană

  4. Ce farmec au drumurile poetice… ☺☺☺

    Apreciază

  5. pathtomysoul zice:

    Foarte mișcător!

    Apreciază

  6. O melodie poem. Felicitari!

    Apreciază

  7. Atâtea cărări, atâtea răscruci, atâtea alegeri avem de făcut…

    Apreciat de 1 persoană

  8. 💐💐💐… Cu flori presaram Potecuta.

    Apreciază

  9. Roxana zice:

    Si cat e de frumos sa calatoresti in viata cu dorul.

    Apreciază

  10. Cum stii tu sa rascolesti sufletul, cu potrivirile de cuvinte!

    Apreciază

  11. Indiferent ce cărare alegem, dacă, în sfârşit, duce „acasă” e cel mai bun drum, mai ales când avem alături doruri şi amintiri. Seară frumoasă, Potecuţă! 🙂

    Apreciază

  12. Oana zice:

    De data asta tac înțelept. Cântă versurile tale-n mine și e bine să nu le-ntrerup cântecul….

    Apreciază

  13. doar nicole zice:

    Cărări ne poartă agale… poteci minune de dor, uneori pășind apăsat pe trotuare, alteori plutind pe un nor. Și of, intersecțiile uneori… și iar of.
    Cuvintele tale… ai scris liniștit. Și liniștitor!

    Apreciază

  14. Cine, dacă nu potecuța, ar spune-o mai bine despre soarta drumului… Mulțumesc pentru revelarea și tristă, și sublimă! Să ai spor și inspirație!

    Apreciază

  15. Drugwash zice:

    Am eu impresia că toată viaţa sîntem pe drumuri şi nu mai reuşim să ne adunăm vreodată…

    Apreciază

  16. greenmama zice:

    Perfecta! 💚 Cat de des stam ganditori pe drumul acela, poate prea des…

    Apreciază

  17. De la tine mă încarc cu poezie și astfel toate drumurile îmi devin mai plăcute, gândurile mai frumos colorate. Alese mulțumiri, Potecuță! 🙂

    Apreciază

  18. mopana zice:

    Tare frumos este pe potecile batute de tine 🙂
    Sa ai o zi superba ca aceasta poezie ❤

    Apreciază

  19. papagigli zice:

    Eu mi-as dori strofa a doua explicitata 😉
    In timp ce pe-a patra o declar … minunata

    Apreciază

    • Bine. Dacă asta îţi doreşti, explic. Eu-17 ani, clasa a 12-a. El-16 ani (s-antâmplat 😀 ) clasa a 11. Ne întâlneam în parcul plin de alei şi castani. Din septembrie, de când a început şcoala, până prin mai ne-am văzut de vreo 10-15 ori. Pe bancă, în parc. Ne pupam şi ne ţineam de mână. În mai pe mine m-a apucat stresul cu bacul şi gata. End of story. Ştiu că eşti dezamăgit dar pi cuvânt că n-am de declarat mai mult. 😀
      Mulţumesc frumos!!

      Apreciază

  20. Alex zice:

    Minunate și amoționante versuri! Și cine putea să scrie mai bine și mai frumos despre cărări în viață, decât Potecuța dorului? Mi-a mers la suflet această poezi.
    Îți doresc o duminică minunată, dragă Potecuță! 🙂

    Apreciază

  21. Loveisaname zice:

    Foarte frumoasa aceasta poezie ❤ Pot spune ca a patra strofa e cea care mi-a placut cel mai mult ❤

    Apreciază

  22. dyanaweb zice:

    Ori astazi sunt melancolica, ori versurile tale…m-au facut sa plang. Si ce bine e sa-ti mai dai drumul cateodata!!! La inima mi-au ajuns versurile tale. Multumesc si te sarut cu drag! O zi minunata!

    Apreciază

  23. Vă mulţumesc!
    Sărbători cu bine!

    Apreciază

  24. mcooper801 zice:

    Foarte frumos , draga Potecut…Sunt drumuri şi drumuri prin viaţă…poteci si potecute :)…sa ai o seara , draga inimii tale ! ❤

    Apreciază

  25. Și câte cărări se despart
    În pragul răscrucilor mute!
    Pe vremuri și ele fost-au boltă de șoapte,
    Aprins-au scântei ce sfârșit-au în noapte,
    Plecară departe cu-al lor cântec, pierdute,
    Iar pași obosiți cer acum să-l asculte.
    Dar nu este chip să-l mai cheme nici cerul,
    A fost ca un tunet, răsunat-a și-atât!
    Nu l-ar fi oprit pesemne nici gerul,
    Și ultimul ”vino!” ne rămase în gât.
    Cărarea-i la fel, prezentul apasă,
    Curate simțiri caută drumul spre casă.

    Pe scurt: mi-a plăcut foarte mult, parcă am răsfoit un album cu amintiri. Toate bune, și musai și frumoase! 🙂

    Apreciază

  26. Jurnal de zi zice:

    Poezia ta m-a dus cu gandul la ultimul an in care am fost departe de casa si la momentele in care ma intoarceam pentru 2 zile..
    Viata ne pregateste in liniste drumuri nebanuite.

    Frumos 😘

    Apreciază

  27. childagain zice:

    Daca sunt ale tale, poeziile acestea merita puse intr-un volum! Daca nimic altceva nu ramane, macar ramane arta – imagini ale sufletului suprinse fugar.

    Apreciază

    • Niciodată nu am postat o poezie sau un text scris de altcineva. Când o fac, pun sursă. Aşa că da, toate poeziile fără sursă sunt ale mele. 🙂
      Mulţumesc mult de tot, tare mă bucură cuvintele tale! Mda, aş vrea să rămână dar încă nu sunt convinsă în adâncul sufletului meu că sunt demne de coperţi…

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s