Dacă doar seamănă nu înseamnă nimic?

Ce faceţi? Bine, sănătoşi? Da, mulţumesc la fel! Nu m-am dilit, nu vă faceţi griji. Nu de tot. Dar mi-am pierdut puţin din chef că nu sunt chiar multifuncţională şi dacă gândesc intens într-o parte, nu mă pot concentra şi la altceva în acelaşi timp. În cazul de faţă, a fost gândire intensă ieri şi azi şi degeaba am stat cu potecuţele larg deschise că nu mi-a venit nimic în cap să scriu. Ieri, după ce mi-am pus cât de cât la punct obligaţiile de serviciu, m-am apucat de scris. Nimic deosebit dar era al meu, vorba aia. Şi apoi m-au mâncat degeţelele să caut nişte versuri, la nimereală, dintr-o poezie recentă de pe potecuţe. Unde am căutat? Pe google. De ce? Ei, asta mă întreb şi eu. Ce-oi fi avut eu cu asta, nu ştiu. Dar ce-am găsit mi-a înmuiat picioarele.

Nu-mi place să spăl rufe în public şi voi, cei mulţi care-mi treceţi pragul de fiecare dată, ştiţi că nu postez scandaluri şi nici teme la zi, subiecte fierbinţi. Pentru că aici e vorba despre altceva şi nici voi nu postaţi din astea aşa că nu are rost să ne lungim cu explicaţii. În fond, fiecare-şi aşează mobila după bunul lui plac şi nimeni şi nimic nu are ce comenta atât timp cât nu-i cade nimănui un dulap în cap.
Sunt supărată şi cred că de asta vorbesc aşa. Da, aşa cum aţi bănuit, mi-am găsit poezii postate pe net. S-a mai întâmplat şi mno, nu e plăcut. Dar de data asta a fost altceva şi vă rog să mă credeţi şi să nu mai spuneţi nimănui, am simţit un gol în stomac pentru că nu numai că nu era sursă, era alt nume sub ele. Da, aţi citit bine. Am găsit şase şi am renunţat să caut pentru că nu am mai avut răbdare şi nici chef. Am trecut la acţiune şi nu, nu pe blog să plâng, am încercat să iau legătura cu persoanele „implicate”. Vă explic imediat de ce vorbesc la plural.

Pauză de întrebare. Dacă eu scriu:
„Adormite păsărele
Pe la case se adună,
Ciripesc în rămurele –
Noapte bună!”(poteci de dor)
e ok? Adică e în regulă să-mi însuşesc eu poezia? Că Eminescu a scris somnoroase păsărele deci nu-i, frate, copiat. Aşa am avut eu inspiraţie. Dacă aţi răspuns că e ok, ştiţi că vă iubesc şi vă preţuiesc dar vă rog, nu citiţi mai departe. Dacă spuneţi că e ok aşa, vă respect punctul de vedere dar nu mai citiţi că va fi pierdere de vreme pentru voi. Şi ne citim la postul următor 😉

Buun. Şi acum vă rog, pe cei care aţi rămas, să daţi o tură AICI şi apoi să priviţi la asta:

A.B nu sunt eu. 😉 De ce-am cenzurat numele? Nici la asta nu vă pot răspunde. Cred că-s proastă de optimistă că se poate rezolva orice cu vorbă bună.

Poezia mea cu norul o mai ştiţi? Mă doare sufletul să vă arăt cum a ieşit. Dragilor, poate în varianta ei e mult mai frumoasă decât în a mea dar spuneţi voi, e normal să se întâmple asta? Recunosc, asta şi încă una m-au supărat tare. Deşi poate e o prostie, mie poezia asta îmi e teribil de dragă. Asta a ieşit: nu vă dau toate capturile că e mult dar început şi final:

Ce-am făcut? Am luat legătura cu doamna A.B şi am rugat, fără să-i dau detalii, să nu mai copieze şi să modifice poezii scrise de alţii. Mi-a răspuns că dacă nu-i spun ce scrie persoana de la care spun că a copiat, nu are de unde să ştie şi că aşa oricui i se pare că seamănă orice. Că dacă seamănă, doar seamănă. Aşa e, stimată doamnă, doar seamănă…
Nu am vrut să îi dau detalii pentru că aceste poezii apar pe un FB cu creaţii comune, pe care astea erau doar repostate sau share-uite, în limbaj FB. E o pagină la liber că aşa am reuşit să le văd, eu aia fără FB. Pe mine mă interesa pagina pe care le-am găsit şi tocmai de aia am şters adresa paginii şi numele pentru că azi m-am lămurit că este administrată de o doamnă tare drăguţă. Am luat legătura cu dânsa, am explicat şi mi-a răspuns că din moment ce la autor era trecut A.B pe pagina de FB a doamnei A.B, dânsa a considerat că îi aparţin şi le-a repostat. Corect? Absolut corect! După ce i-am trimis linkurile, dânsa a şters de pe acea pagină poeziile respective. Dacă trece pe aici, vreau să îi mai mulţumesc o dată pentru amabilitate! Şi în cazul ăsta, chiar nu îmi pot permite să las vizibile numele unor oameni nevinovaţi sau numele paginii lor. De de aia e blurat. Sper să nu îmi fi scăpat ceva că nu vreau, sincer.

Cu doamna A.B am vorbit pe un cont de FB părăsit şi se pare că i-a dat block sau ceva că nu mai pot lua legătura cu dânsa. Nici n-aş mai fi avut ce să-i spun, pe mine mă interesa pagina aia, că acolo le-am găsit. Deşi mă întreb retoric, dacă doamna drăguţă a repostat de la ea 6 poezii din ale mele dar semnate de ea pentru că, a spus dânsa, i-au plăcut, oare câte or fi de fapt pe contul A.B? Şi nu numai de la mine. Sau poate mă înşel, poate nu sunt aşa multe. Pe toamna mea o mai ştiţi? Ia vedeţi remake-ul, e mai mişto ca originalul:

A luat şi pianul dar nu am captura aşa că nu mai zic nimic. Ştiu că veţi spune că-s nebună dar eu chiar am fost tristă ieri şi azi. Şi supărată şi nervoasă. Dar am vrut să mă calmez, să nu scriu la cald că atunci spun lucruri pe care le regret.

A luat Portretul şi l-a postat aşa cum e:
şi nepoezia mea pe care a aşezat-o frumos tot cu numele ei:

Voi ce spuneţi? Nu aş vrea să jignim dar voi ce credeţi? Nu e copiat, că e modificat. La poezia cu norul eu am scris trăsuri, doamna trenuri. 😉
Repet: nu le consider capodopere. Nu e ca şi cum l-ar fi copiat pe… şi completaţi voi cu un poet mare… dar atât m-a dus pe mine capul şi sufletul, atât am scris. Şi măi, să mor dacă nu ţin la ele! Pe cuvânt că ţin. Şi zău că nu m-am supărat aşa de tare atunci când am văzut o poezie fără nume, fără sursă. Era aruncată pe un blog al unei alte doamne, ok, m-am enervat pe moment. Dar să le văd aşa… a fost cu gol în stomac. Şi muncite, puse pe poză. Cu alt nume.
Eu mă dau bătută. Nu, nu de tot. Acum. Depun armele, cred că nu mai e cazul să mă justific, nu mai explic nimic. Atât am avut de spus.
Şi mă enervează că trebuie să scriu asta, mă ceartă toate pietricelele de pe poteci că textul ăsta n-are legătură cu nimic din ce sunt ele, potecuţele, şi v-am şi enervat, cred. Dar trebuia să scriu. Mă iertaţi, vă rog!

Foto