Se-aude pân’ la Oxford?

Există câteva evenimente care au darul de a ţine mapamonul cu sufletul la gură şi singurul lor mare merit e ăla că au loc numai o dată pe an. Nu mă refer acum la momentul ăla-n care aştepţi să i se scurgă acuarele de pe faţă lui Carla’s Dreams şi nici la ăla-n care Esca va mai face o nefăcută şi-n loc de „se beep butonu'” va arăta fluturaşul de salariu. Că astea deja trec la categoria psihoză şi nu ne legăm de cazuri patologice că nu-i frumos. Dar sunt din astea gen o eclipsă pe care n-o vede nimeni, un asteroid care cochetează cu noi după cum au chef unii să distragă sau atragă atenţia lumii, o înflorire de cireş în ianuarie, întoarcerea lui Hruşcă în ţară şi desemnarea cuvântului anului de către oxford dicşănări. Ăsta ultimul e aproape de a le surclasa pe celelalte, atâtea emoţii pe centimetru pătrat generează. Se anunţă că urmează să fie desemnat, ce să fie?, cum să fie?, apoi urmează şmecheria aia cu AMR, apoi că mâine va fi făcut public, apoi că a fost făcut public.

Deh, îi ţine pe ăştia ca mine cu refreşu-n barbă şi cu mintea pe silent, ca să nu facă vreun scurt şi să se prăjească de tot. Şi ca de fiecare dată, după ieşirea din starea de hipnoză, vezi lumina pe geam, începi să auzi un tril şi-ţi dai seama că pe afară se-ntâmplă nişte viaţă. Ah, asta era din altă postare Am vrut să zic că după ce te trezeşti şi afli cuvântul, îţi vine să înşiri toate cuvintele pe care nu aveai voie să le spui în copilărie pentru că intrau în categoria ” e urât, e prostie, e ruşine, se supără Moş Crăciun”.

Anul ăsta, cuvântul ales de Dicţionarul Oxford e „post-truth”. Ce face? No, scuzaţi şi voi specialiştii, e voie şi cu 2 în 1 că au explicat săracii că e despre expresie care desemnează. N-am înţeles exact ce anume desemnează că m-am dezumflat. La fel de tare cum m-am dezumflat şi anul trecut când am aflat că acelaşi oxford a ales, dintre toate, cuvântul ăsta:  😂
Mno, atât au putut, atât au făcut. Da’ noi ce-avem să nu putem? N-avem şi noi cuvintele noastre?
Ce ziceţi, aveţi chef să alegem şi noi cuvântul anului 2016? Unul neaoş, cu vocale şi consoane?
E voie şi cu regionalisme că ce-ar fi graiu’ fără de-un căntălău de ghin?
În afară de lepedeu! Că ăsta-i my precious one şi nu renunţ la el.

Foto