De urat, aş tăt ura…

1Azi dimineaţă, la muncă, m-am măcinat vreo trei ore încercând să găsesc o soluţie pentru o chichiţă despre care ştiam că e musai să fie făcută foarte bine şi la oră fixă şi n-a ieşit cum ar fi trebuit din motive independente de voinţa mea. Şi m-am stresat şi m-am agitat şi am încercat să gândesc în ciuda somnului şi a gradelor mai puţine-n termometru decât în sticlele de ţuică. Şi apare el zorab, adică şefu’. Cu o oarecare nelinişte pe chip şi-n glas, îmi susură din toate puterile: te rog, spune-mi că n-ai făcut chestia aia sau că nu ţi-a ieşit cum trebuia (Ştiu, sună ciudat dar nu căutaţi alte înţelesuri 😉 ). Am invocat toţi sfinţii şefilor îmbufnaţi în primele ore ale zilelor de luni, în speranţa că nu va răbufni el isteric sau eu în râs la fel de isteric văzându-l cum se schimbă la faţă. Am spus calm, aşteptând furtuna: am făcut. Dar a dat cu virgulă aşa că e ca şi cum n-am făcut. A fost rândul lui să devină calm şi al meu să număr sărbători în gând: Uauu, ce bine! Doamne, ce bine. Că am uitat să zic că nu mai trebuia. Şi-a plecat fericit.

Eu am rămas să fac bilanţul tuturor urărilor pe care ştiam. Din categoria lui Fie ca lumina, nu vă gândiţi. Că nu se cade să urezi de rău încă de luni. Şi nu şefului. Că dacă se adevereşte şi păţeşte buba, cine are de tras ponoasele cu un şef nervos că a intrat cu capu’-n stâlp? Aşa că… cine să trăiască, cine să trăiascăăă, şefu’ să trăiască, la mulţi ani, am făcut o scurtă trecere-n revistă a urărilor calde şi din suflet.

Se impune să începem cu cele primite pe cărţi, la zile de naştere. Şi zicem de „Cu ocazia zilei tale onomastice 🙄 , tanti Verginica şi nenea Giguţu îţi urează multă sănătate şi mult succes în continuare ţie şi întregii tale familii şi îţi oferim această carte care să-ţi poarte noroc în viaţă. Cu deosebit respect, Fam.dr.ing. Postolache”. Titlul cărţii nu contează, Sandra Brown să fie că asta garantează succesul în orice viaţă, chiar şi a oropsitului ăluia care se numeşte Armando şi n-a pupat şi nici nu va pupa onomastică-n vecii vecilor antemeridian.
Că tot vorbeam de sărbătoriţi, nu o pot ocoli pe aia cu buchetul. Nu mi-aş ierta asta niciodată aşa că zic. „Astăzi, când mai adaugi un trandafir la buchetul vieţii tale…” sau, după caz, „astăzi, când la buchetul vieţii tale tocmai s-a mai adăugat încă un trandafir, noi, Bubu, bibi, bobo, bebe, bebo, bico, bibu, îţi urăm să ai parte de mult succes în viaţă şi împlinirea tuturor dorinţelor şi îţi dăruim acest mănunchi din sufletul nostru”-balerina aia bibelou, care se ştergea de praf în două zile jumate la câte cute avea la rochie.
Nu voi înţelege veci de ce trandafir şi nu tufănele. Se mai adaugă o tufănea sau tufănică la buchetul ăla. Sau ochiul boului. Sau muşeţel. Ce are muşeţelu’ să nu treacă proba eliminatorie a urărilor florale?
Bine, sunt şi urări din alea sadice, tot cu trandafir. Măi, dacă-i cu rose, poţi spune orice, la o adică. Îi poţi tăia omului cheful de sărbătoare, dacă o dai cu petale şi metafore, eşti iertat de orice. Şi o poţi trânti elegant, să fii sigur că omul ştie exact cam cum stă treaba cu fotosinteza: „astăzi, când tocmai ai adăugat al 76-lea trandafir la buchetul vieţii…”

La fel de nedumerită sunt şi cu primăvara. Cum se face că, indiferent în ce anotimp e născut omul, în ziua în care adună ca apucatu’ trandafiri în buchetu’ vieţii lui, adună, cu aceeaşi eleganţă, şi primăveri. „De ziua ta de naştere, astăzi, 8 noiembrie, când împlineşti 50 de primăveri…”
Mno. Cum se face că sunt 12 luni în an, 12 zodii, 4 anotimpuri dar toată lumea, când împlineşte, împlineşte numa’ primăveri? Asta când nu împlineşte… o frumoasă vârstă. „Cu ocazia zilei tale de naştere, la împlinirea frumoasei vârste de 4 ani jumate…”.
De omagiu nu mai vorbesc. Că alea cu de ziua ta, te rugăm să primeşti acest omagiu din partea celor care te preţuiesc, e din categoria: de ziua mea m-am simţit puţin înmormântat.
Ar mai fi una şi tac. „De ziua ta, primeşte toate urările mele venite din suflet: ce-mi doresc mie îţi doresc şi ţie”. Măi, e de bine, zic. Asta ar fi mai de bine decât aia cu sănătatea şi succesul şi împlinirea tuturor dorinţelor dar decât să-mi doreşti ce-ţi doreşti tu, n-ar fi mai fair să mă laşi să-mi doresc ce-mi doresc eu? Că poate n-avem aceleaşi preferinţe la culoarea dulapului din bucătărie.

Cu urări la fel de calde ca alea de pe vederile primite de pe, nu-i aşa?, însoritul mal al Mării Negre, vă las pe voi să completaţi lista. Cu alea de fie ca… nu m-am luat la trântă că nu mai e mult până când chinchetul cristalin al clopoţeilor ne va aduce tuturor în suflete, cu miros de cozonaci şi brad, atmosfera caldă a Sărbătorii Naşterii. 😉

Foto

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

93 de răspunsuri la De urat, aş tăt ura…

  1. Oana zice:

    Fie ca lumina duioasă a iubirii să-ți împrimăvereze și toamnele, iernile, verile și să-ți aducă-n pragul genelor cele mai calde gânduri de bine, sănătate, împlinire și bucurii întru ale inimii desfătări armonioase! 🙂
    (să nu mă cerți, am vrut să râzi…) 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  2. papagigli zice:

    Potecuto, te-am citit, dar nu te-am inteles. Vrei ca cei de pe blog care-o ard cu trandafiri si primaveri sa-ti explice de unde si pina unde? Ca daca te uiti la postul din data nasterii (post scris nu postit) o sa-i gasesti in mod sigur.
    Si n-am inteles daca urarile astea cu tenta trandafirie si primavarateca iti plac sau iti repugna. Personal ma situez dupa „sau” 😉 😆

    Apreciază

    • Nu e vorba de plăcut sau nu. Şi pe cuvânt de om născut primăvara că nici prin gând nu mi-a trecut să fac vreo referire la cineva anume sau şi mai grav la o urare adresată mie. Nu aş face asta niciodată.
      General vorbind, s-a împământenit chestia asta cu trandafirii şi cu primăverile şi cred că nu jignesc pe nimeni dacă spun că, în unele cazuri, cum am dat exemplul, e hilar, zău. Hai, la mine se potriveşte. Dar şi ăla născut iarna, tot cu primăveri o arde?
      Eu am tratat totul cu glumă, sper să nu se simtă nimeni jignit. 🙄

      Apreciază

      • papagigli zice:

        Nu, nici n-am spus ca te-ai referit la cineva anume, dar generalitatile sunt generate de particularitati, incluse in acele generalitati 😆
        Hilare? Daca ma intrebi pe mine, desi nu stiu de ce ai face-o 😆 , toate excesele astea verbalo-diabetico-siropoase mi se par dezgustatoare si indecente. Asta chiar daca omul o face, poate, din convingere, crezind ca o urare cu cit e mai bombastica, cu atit bucura mai mult andrisantul sau ca poate-i reprezinta mai fidel (Castro 😆 ) sentimentele. Cred ca un la multi ani cu sanatate si fericire acopera toata cultura anuala de trandafiri si tufanele 😆
        Evident ca exista si urari originale si simpatice, ca de exemplu ” La multi ani si cit mai multe contacte sexuale reusite” sau „iti doresc o noapte vulcanica cu eruptii succesive!” 😆
        In legatura cu glumele, poate ca nu stiai, dar pe mine ma mai cheama si Serioja 😆 😆

        Apreciat de 1 persoană

  3. papagigli zice:

    Uitasem ce-i mai important. De ce-ai pus poza cu Sweetie cind se trezeste din somn? 😆

    Apreciat de 1 persoană

  4. Alea cu Fie ca nu prea pot să le sufăr… și de Paște și de Crăciun aceleași mesaje…

    Apreciază

  5. Fata Verde zice:

    Eu nu le am cu urările. Nu-mi place nici să primesc, nici să fac. Vorbe goale din categoria bla, bla, bla. Ma simt chiar penibil în momentele respective. Dar ce le mai plac unora! Se topesc cu totul când aud de boboci și de primăveri. Știi cum e cu urările astea? La fel cum e cu laudele de genul „ești o floare între flori”. La mine au efectul opus celui scontat 😉 . După urări poți chiar cunoaște un om.

    Apreciază

    • Bine că ştiu, să nu te urez pompos de ziua ta. Un La mulţi ani şi atât, e ok? Că atât pot. 😀
      😀 😀 Doamne, cum e aia cu floarea! Eşti un deliciu, fată verde!

      Apreciat de 1 persoană

      • Fata Verde zice:

        La mulți ani, doar atât pot și eu. În ultima vreme nu-mi mai plac nici textele alambicate, prețioase, bogate în „floricele”. Greu de citit. De genul „ce-o fi vrut să spună autorul?”.
        Sunt obsedată de chestia cu floarea. Numai dacă aud complimentul (și l-am tot auzit, crede-mă), omul acela nu mai are nicio șansă în fața mea. Poate să se dea peste cap de zece ori și să mănânce jar. IQ-ul lui nu are cum să se transforme ca mârțoaga din poveste 😆 .

        Apreciază

  6. sonia zice:

    Ce mult mi-a placut treaba cu dulapurile din bucatarie! Obisnuiam, recunosc, sa le doresc celor din jur ce-mi doream si mie. Ma gandeam ca, macar asa, vor fi siguri ca nu le doresc sa-si rupa gatul dupa colt dar acum mi-ai deschis ochii si nu mai pot spune asa. Chiar ar fi aiurea sa ii vad pe toti copiindu-ma.

    Apreciat de 1 persoană

    • Să ştii că urarea aia chiar e bună şi vorba ta, aşa eşti sigur că e ceva de bine. Dar glumind, dacă ce-mi doresc eu nu e şi pe placul tău? Sigur, nu vorbim acum se sănătate şi linişte.
      Eu vreau excursie-n Paris, tu poate vrei în altă parte. Sau vrei să stai acasă… 😀

      Apreciază

  7. Ivy zice:

    Nu-i mai simplu sa pui youtube-ul sa faca declaratia? Gen Radio-Vacanta, dedicatii pentru cei nascuti azi. :)))

    Apreciază

  8. Ana G. zice:

    Ce-am mai râs! Mă gândeam cum ar suna o urare cu „încă un fir de muşețel…”sau de ochiul boului! Ce idei crețe ai! De la păr ți se trage, este?

    Apreciat de 1 persoană

    • Eu ştiu de la bunica că ceaiul de muşeţel e mai sănătos decât dulceaţa de trandafiri aşa că am gândit practic 😀
      E posibil să fie şi buclele de vină, nu bag mâna-n foc. În cazul meu e posibil orice dar orice-ar fi, e fără leac 🙄
      O zi frumoasă, Ana!

      Apreciază

  9. Drugwash zice:

    La un moment dat cred că o să încetăm a ne mai face urări fiindcă s-au demodat, sună rău sau altceva. Poate ne-am plafonat, poate am acceptat tacit o standardizare, dar pînă la urmă gestul de moment contează, nu scuzele (eventuale) de după o lună-două-şase. 😉

    Apreciat de 1 persoană

    • Eu sper să nu ajungem acolo. Încă mai sper în dramul ăla de umor combinat cu naturaleţea.
      Sigur că gesturile contează şi sigur că sunt de apreciat, nici nu se pune discuţia. Dar, uite, să dau un exemplu: de Crăciun prefer mesajele în genul „Crăciun Fericit, fată” decât alea de 2000 de caractere, cu poezie şi sclipici, trimise la toată lista.

      Apreciat de 1 persoană

      • Drugwash zice:

        Omenirea alunecă pe Speranţă ca pe coaja de banană, de atîta vreme, cade, îşi sparge capu’ şi tot nu se învaţă minte. Uită-te şi tu în jur: care umor? Care naturaleţe? Obligaţii, stres, timp drămuit la minut. Oare a cîta eşti în agenda colegei X sau Y, a patruzecişişaptea? Aşteaptă răbdătoare să ajungă la tine, să tasteze o urare personalizată pe blestemăţia aia de „telefon dăştept” care autocorectează aiurea la fiecare două cuvinte de ajunge Crăciunul împănat cu un alt fel de carne, în timp ce stă cu un ochi pe copiii care urlă prin casă ori bagă botu’ prin castroanele şi crătiţile cu care se chinuie să dea un iz de sărbătoare zilei şi încearcă să-l ignore pentru două minute şi cinşpe secunde pe soţul care nu-şi găseşte cravata preferată.

        După ce stai să te gîndeşti bine vreo zece secunde o să zici „mersi” că ai primit un mesaj „standard”, fiindcă asta înseamnă că te-a căutat şi te-a bifat în listă. 😉

        Apreciază

        • Uite, vezi, aici îmi permit să te contrazic. Adică nu te contrazic, văd problema puţin altfel. Că tu ai dreptate în felul tău. Dar, întreb, între un mesaj primit de la o tipă care mi-a dat un pachet de ţigări în Mall că era promoţie şi a rămas întâmplător numărul meu în telefonul ei şi unul venit de la colega aia care fuge prin casă după copil şi între două ture sună sau scrie scurt „Crăciun fericit, potecuţă!” nu e o diferenţă de luat în seamă? Nu ştiu, întreb. De ce să trimiţi un mesaj unui om cu care nu vorbeşti niciodată în an sau nu ai de ce să comunici cu el? Ce mai înseamnă mesajul ăla atunci?

          Şi să ştii că dincolo de obligaţii şi stres, se găseşte şi partea aia bună şi frumoasă din oameni. Eu îmi iau câte o pauză de la astea şi intru pe blog, de exemplu. Vă găsesc pe voi cu gândurile voastre. Sunteţi reali, nu? Sunteţi sinceri în mesaje, nu? 😉

          Apreciat de 1 persoană

          • Drugwash zice:

            A, păi eu n-am pus la socoteală „contactele” ocazionale din agendă, altfel s-ar putea ajunge la sute. Sigur, nu toţi au chiar atît de mulţi oameni apropiaţi de care să le şi pese, dar se pot aduna suficienţi cît să necesite un timp mai lung decît cel la dispoziţie.
            Da, poate n-avem ce vorbi cu unii într-un an; la naiba, eu n-am vorbit cu prieteni din copilărie timp de zece ani sau mai bine, dar la un moment dat ne-am regăsit şi s-a lungit lista. Am în listă persoane din virtual, cu care poate am vorbit de cîteva ori în zece ani, după ce într-o vreme conversam pe „mess” sau pe bloguri zi de zi, cu orele. Vremurile s-au schimbat, dar îi bifez pentru cîte o urare, ca să ştie că nu i-am uitat, chiar dacă ei n-au timp nici măcar pentru asta sau trimit la rîndul lor mesaje „standard”. Gîndul e acolo, la fiecare în parte, dincolo de literele poate impersonale de pe micuţul ecran al telefonului.

            Hai, îţi dau telefonul meu, să vedem la cîte mesaje personalizate rezişti pînă să dai cu el de pămînt. 😉

            Apreciat de 1 persoană

  10. Nu mai pot de ras. Am făcut greșeală sa citesc comentariile. 😃😃😃 ioi. Sa nu ofensez poporul. Mă refer la Papa și Potecuta. Ha ha ha. Revin când mă opresc din ras ca nu mă pot concentra 😃😃😃

    Apreciază

  11. Ia să punem noi poeții la treabă, că și ei ar câștiga o pâine. Să ne facă pentru fiecare niște urări cât mai originale… și cu rimă. 😉

    Apreciază

  12. fosile zice:

    După o vreme zici, ” Mă bucur că te-am văzut şi anul ăsta.Ce zici, la anul….?

    Apreciază

  13. Ana zice:

    Dai startul , huh? 😂😂😂
    Lasa-le naibii , ca asta e stress curat….ceapa lor de uraturi! Si apoi , zi si tu , ce naiba sa urezi ca sa dea bine? Daca nu ce e deja incetatenit , uzitat si obisnuit? Ca ete , eu una , la capitolu’ compuneri , sunt tare sub nivelu’marii. Am vrut eu sa ma dau o data lebada in ligheanul cu apa si am facut o uratura asa de originala, ca s-a inteles exact pe invers….si m-am lasat de sportul asta. Iau si io cu ” fie lumina” sau ” cu inca un trandafir” 😅😅😅😅😅😅😅

    Apreciază

  14. Monik zice:

    N-am deloc inspiratie la urări, iar de clasice am oroare. Raman la baza si atat. De aceea șterg de nenumarate ori si reîncep cand vreau sa urez ceva din suflet. Oricat ma chinui, tot stângaci suna. Ce sa fac, ma resemnez… Altfel, stiu vreo 2 persoane ce ma suprind mereu prin originalitatea si si sinceritatea urării.

    Apreciat de 1 persoană

  15. Mugur zice:

    Urătură, urătură,
    Frumos stai pe orice gură
    Și în orișice scrisoare!
    Vorbă mare.

    Dar, când stai a căuta,
    Sens cuvintelor a da,
    Nu mai ieși la socoteală.
    Dai de urzeală.

    Primăveri de împlinești
    Când tu toamne socotești,
    Nu-i bine, deși în an
    Primăvara e primplan.

    În buchet de trandafiri
    Anii nu îi mai înșiri,
    Ci-ntr-unul de păpădii.
    Așa să știi!

    Iar urarea, de-o socoate
    În cuvinte „mai aparte”,
    Să nu mi te oțărăști,
    Doar să zâmbești.

    Apreciat de 3 persoane

  16. Pingback: Urare nonconformistă – Incercari

  17. Adriana zice:

    Tot ce spui tu aici ne atinge pe toti in mod direct. Stii, eu cred ca multe dintre ele le stim de o viata, de cand lumea își trimitea cu adevarat scrisorele si puneau acolo gand și intentie bună, dar nu cine stie ce inspiratie. Lasa, ca acum dau năvala sms-urile pe telefon, nesemnate de multe ori, de te uiti cruciș și nu stii cine te-a pus sa alergi după iepuras coconas, oua roșii și vreun miel, sau iți zice de vreun porc în tangenta cu Craciunul și zurgalaii.

    Anul asta am primit felicitari de alea vechi, scrise, și aveau atata putere cuvintele ca mai ca-mi doream sa le transform in tablouri. Am facut-o candva, am inramat niste biletele si o felicitare pe care le primisem, tot asa, prin posta. Iar tot anul asta, trimit eu una, pentru prima oara după multa vreme. Cum ne fura virtualul cuvintele de pe foi! Pfui, iar m-am dus departe cu înțelesurile mele!

    Apreciat de 2 persoane

    • Aşa e, Adriana! Asta e şi esenţa. Că acum, deşi e mult mai uşor să trimiţi un gând, de multe ori mesajul e lipsit de conţinut, de substanţă, de suflet…
      Uiaiii, ce frumos! Şi eu am scris pe blog mai demult că mi-e dor să primesc sau să trimit scrisori şi lucrul ăsta nu numai că s-a înfăptuit dar s-a şi transformat într-o prietenie frumoasă tare. Aşa că oricând spun DA unei astfel de idei. Şi să ştii că merită făcute tablou, chiar merită din plin!
      Te îmbrăţişez cu drag pentru toate înţelesurile tale! 😉

      Apreciat de 1 persoană

  18. Exista cuvinte pline de putere în toate „urarile”(,DACA) sunt transmise din profunsimea inimii curate,sincere,încarcata de IUBIREA AUTENTICA !:)

    Apreciază

  19. Adriana zice:

    ….abia astept sa-ti povestesc despre, e o poveste plina de multe intelesuri, pe care o voi aseza spre sfarsitul lunii. Te pup și eu cu drag.

    Apreciat de 1 persoană

  20. Iosif zice:

    Toate diamantele cerului pentru voi,dragi „Eve” ! Sunteti superbe !:)https://www.youtube.com/watch?v=lC3WfVUFxEg

    Apreciază

  21. Potecuţă, vezi că ai comis o greşeală. Cei care îşi serbează frumoasa vârstă de 4 primăveri serbează..4 anişori! Şi cu ocazia asta au tortuleţ de la mamiţica şi tuşica, o supică, o cărnică şi un suculeţ! ( Asta n-am înţeles niciodată, pentru junii ăştia anul e mai scurt decât la cei de peste 40…50…60?)

    Apreciat de 1 persoană

  22. „Cum a dat Dumnezeu an,
    Holde mândre lui Traian,
    Aşa să dea şi la voi
    Ca s-avem parte şi noi.
    Să vă fie casa, casă;
    Să vă fie masa, masă;
    Tot cu mesele întinse
    Şi făcliile aprinse.
    Şi la anul să trăiţi,
    Să vă găsim înfloriţi,
    Ca merii, ca perii,
    În mijlocul verii,
    Ca toamna cea bogată
    De roade-ndestulată.”
    Dacă tot e cu urări şi ne întindem de-acum până mai an, eu cred că merge. 🙂 Observi „să avem parte şi noi”, că doar nu-i urare dacă nu foloseşte şi urătorilor.

    Apreciat de 1 persoană

  23. Fabiola Ion zice:

    Am avut de făcut o urare mai… oarecum altfel pentru cineva special, născut toamna. Și exact la urarea cu primăveri m-a dus gândul. Cum să-i urez de primăvară când la el e tot timpul cu toamna-n buletin? În rest, m-ai amuzat teribil. :)))))

    Apreciază

  24. Mie nu-mi place când pune lumea pe facebuc de ziua ta, pe cronologia ta niște poze din alea, nu știu cum se cheamă, de sclipesc chestii prin ele, ba răsare un buchet de flori, ba sclipesc stele, ba nu știu. Știi la ce mă refer?
    În rest, îmi șterg etichetele din tot ce înseamna la mulți ani, fie ca, bla bla bla.
    Apropo, de 2 ani mi-am șters data de pe facebuc, nu mai știe nimeni când sunt născută, deci nu mai primesc urări. Iupiii :))

    Apreciază

  25. Alex zice:

    Ha, ha! Mi-a plăcut tare articolul, iar comentariile… sunt ca frișa de pe tort!
    Oricât de demodate, iar unele caraghioase, ar fi urările „tradiționale” pe mină mă amuza tare mult și-mi plac. Chiar mă întreb, când primesc felicitări ( virtuale, că de-alea pe hârtie nu prea mai scrie lumea!), abia aștept să văd ce „formule” străvechi mai reînvie unii.
    Apropo de trandafirii din buchetul vieții, mi-am amitit acum o vorbă de-a bunicii mele: „margarete pentru fete și scaieți pentru băieți!” Ce fain ar suna o urare cu…. scaieți! 😀 Nu?
    Și mi-am amintit de o chestia tare povestită de șeful meu: are obiceiul să trimită prin sms multe urări de paște sau Crăciun, dar… odată a încurcat sărbătorile și de Crăciun le-a trimis la toți cunoscuții, prietenii, rude și subalterni urarea de… Paște fericit! 😀 Toată lumea s-a muzat pe cinste!
    Numai bine, dragă Potecuță și vezi cum e cu… mușețelul de pe cărarea vieții! 😀

    Apreciază

    • Ana G. zice:

      Asta cu Paştele încurcat cu Crăciunul mi-a amintit o chestie veche. Cu vreo 20 de ani în urmă, lucram în Ajunul Crăciunului, dar programul urma să fie mai scurt. Adică până la 18, nu până la 22. Şi şeful meu de atunci ne propune ca mai bine să lucrăm program normal şi să plecăm cu toții direct la slujba de Înviere. Nu vă pot descrie expresia feței lui când ne-a apucat pe toți râsul isteric! Omul era ferm convins că urmează Învierea…

      Apreciază

      • 😀 😀 😀
        De dragul lui şi de mila lui aş fi stat peste program. Poate omul şi-a călcat costumul, să fie pregătit pentru noaptea aia 😀
        Geeenialăă! Mulţumesc pentru râsul sănătos!

        Apreciază

    • 😀 😀 😀 😀
      Foarte tareee. Vaiii! Un fel de „clinchet de clopoţei, colinde pe ram de brad, acum, la ceas de Sărbătoare, vă spun Hristos a înviat!” 😀 😀

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s