Cât o respiraţie…

1Mai lasă-mă o clipă, de-atât mai am nevoie
să-mi scutur ne-nceputul de visul cel dintâi
în care fără teamă, aşa cum fac copiii,
mă ascundeam de mine ş-apoi strigam „rămâi!

De-mi dăruieşti o oră din timpul ce se scurge
peste nisipul aspru ce-şi muşcă propriul val,
în vara viitoare mă voi preface-n slovă
ce nu va mai cunoaşte cuvântul de final

O zi să cer, mi-e teamă. Sunt toate numărate
şi n-ar ieşi socoata la târgul de destine
însă un gând ş-un zâmbet ar înclina balanţa
cu douăzecişiunu de grame înspre mine

Cer o secundă, totuşi. Şi-un sfert de veşnicie
atât i-ar lua visării să-şi scrie năzuinţa
într-o clipită-două, ar spune despre mine
şi-apoi, prin ploi şi veacuri, vorbi-va doar dorinţa.

foto

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

92 de răspunsuri la Cât o respiraţie…

  1. Ma omori. Sincer. Daca te.as fi studiat la facultate, dădeam si eu mai des pe la cursuri :))

    Apreciat de 2 persoane

  2. Alex zice:

    Minunate versuri! Merg drept la suflet. Numai bine îți doresc cu drag, Potecuță! 🙂

    Apreciază

  3. Ești așa de curgător firească… Nu știu ce faci, cum reușești să torci nisipul și ora și valul în alchimia timpului, nu știu cum sunt zilele și secundele tale, dar e clar că tot ce tu ceri, ți se dă. Nu am cuvinte să spun că-mi doresc mult ( e ora de „o să cer”, cum zici tu) o carte tipărită, de hârtie, cu versurile tale.

    Apreciat de 2 persoane

    • Mă tot învârt pe aici încercând să găsesc cuvintele potrivite să-ţi mulţumesc dar nu prea ştiu ce să aleg că tot ce-mi vine-n gând mi se pare prea puţin.
      Nu cer mult şi nici multe, de obicei. Nici de la oameni, nici de la mine, nici de la viaţă-n general. Dar când o fac, înseamnă că lucrul sau cuvântul cerut, îmi poate lumina clipa, ora, ziua… aşa că cer cu speranţa că mi se va da.
      Îţi mulţumesc mult! Mult de tot! Mai am nevoie de un strop de curaj ca să mă apuc de carte. Îl caut încă…

      Apreciat de 3 persoane

  4. Frumoasă şi cu tâlc poezia ta! „…nisipul aspru ce-şi muşcă propriul val”, un vers deosebit, un Uroborus marin, o jumătate de eternitate. 🌻

    Apreciază

    • Eu ţi-am mai spus că mă copleşeşti de fiecare dată. 😳
      Nu ştiu dacă şi nisipul meu poate face cercul să fie perfect dar chiar şi o dâră imperfectă e acceptată ca simbol. Sper!
      Mulţumesc, Anna! Dintr-o jumătate de eternitate, mulţumesc!

      Apreciat de 2 persoane

  5. Iosif zice:

    Videoclip pildele lui Solomon

    Apreciază

  6. doar verde zice:

    Un omagiu adus vieții !
    Cele „douazecișiunu de grame”fac difernța!
    Sufeltul tău va rămane slovă și va avea putere să încline balanța!

    Apreciază

    • Şi eu cred că diferenţa stă în acele grame. Şi poate fix atât cântăreşte şi ea, cine ştie?
      Nu ştiu dacă el va putea înclina balanţa deşi îmi doresc asta. Dar sigur în sufletul meu va rămâne o slovă…
      Mulţumesc frumos! Tare cald mi-ai scris!

      Apreciază

  7. Daniela zice:

    Totul începe și se sfârșește în balanță. Dar să nu uităm, într-adevăr de cele 7×3 grame…
    Zi binecuvântată, cu senin în suflet!

    Apreciază

  8. Iosif zice:

    „Potecuta” draga !
    Esti o copila dulce ,care respiri iubire,
    Iar tot ce ai în suflet,emana fericire.
    Potecile-ti curate,frumos împodobite,
    Atrag ‘vizitatori’,setosi de valori…sfinte !

    Apreciază

    • Nu, Iosif! Nu atrag vizitatori. Atrag prieteni, atrag oameni frumoşi care-şi rup din timpul lor ca să vină-n căsuţa mea şi să schimbăm o vorbă la o cafea. Asta caut, nu vizitatori. Ăia-s la muzeu, nu pe blogurile noastre.
      Nu caută nimeni valori sfinte aici. Şi nici pe alte bloguri asemănătoare. Cine vrea, le găseşte în altă parte. Aici se caută doar cuvântul mai bine sau mai puţin bine scris şi se caută oameni cu bune şi rele.
      Mulţumesc!

      Apreciat de 2 persoane

  9. Mi s-au lipit cele 21 de grame de căsuţa ta virtuală cititndu-ţi versurile. Crezi că le mai pot lua înapoi? Zi plină de poezie să ai, Potecuţă! 🙂

    Apreciază

  10. Cred că sufletul tău cântărește mai puțin de douăzecișiunu de grame. Nu trebuie să o dovedești, te rog! 😉

    Apreciază

  11. Ana G. zice:

    Frumos! Mă laşi mereu fără cuvinte…

    Apreciază

  12. 9 zice:

    Orice comentariu e de prisos. Nu doresc să stric poezia. E prea frumoasă! 🙂

    Apreciază

  13. Drugwash zice:

    Ah, computerul meu a fost atît de gelos aseară încît n-a vrut să-mi arate astă minunată poezie! Abia acum am ajuns şi eu aici, la spartul tîrgului, cînd nu mai am ce spune peste ce s-a spus deja.
    Doar mă înclin şi mă bucur că Eşti!


    Apreciat de 1 persoană

  14. Ana Vlad zice:

    Foarte multă inspirație în această respirație. Minunat!

    Apreciază

  15. Frumos dansul cuvintelor. Liniştitor acest sfert e veşnicie…

    Apreciază

  16. La gânduri frumoase și versurile sunt pe măsură. A fost o încântare să citesc poezia. O săptămână reușită plină de bucurii !

    Apreciază

  17. Sper ca versurile tale să ne încânte o veșnicie, nu doar un sfert!

    Apreciază

  18. papagigli zice:

    Poezia-mi lasa gustul dorintei de pe urma, a finalului. Un terminal c-o disperare controlata. Versurile sunt sensibile, desi pline de fermitate si lipsa de echivoc. Superb!
    In ultimul vers, cred ca „ploaie DE veacuri” ar defini in mod fidel si inedit eternitatea. De fapt, cred ca are o sonoritate puternica. Ar merge si de titlu. Oricum, felicitari!

    Apreciat de 1 persoană

    • Oho, ce frumos sună „ploaie de veacuri”! Tare frumos!
      Îţi mulţumesc, papa! Nu ştiu exact care-a fost doza de disperare controlată şi care de dorinţă dar am scris aşa… dintr-o respiraţie.
      Mulţam încă o dată!

      Apreciază

  19. noradamian zice:

    Au har, versurile tale, Potecuță, produc emoție autentică…

    Apreciază

  20. Mami zice:

    Ce versuri grozave! Bravo Potecuta!

    Apreciază

  21. Mugur zice:

    Din ce în ce mai des mă lași fără cuvinte în fața poeziilor tale.

    Apreciază

    • Am mai spus, cred: deşi îmi place mult să vorbesc cu voi şi mă bucură fiecare cuvânt lăsat aici, nu pot să nu recunosc că şi când spuneţi asta mă simt bine 😀
      Mulţumesc mult, Mugur!

      Apreciază

  22. Monik zice:

    S-a vorbit mult de poezie in ultimele zile, stii si tu de ce. In dimineata asta citindu-te, mi-am spus fugar si spontan: „un premiu literar nu ar fi suficient pentru ce scrie Potecut, e prea mic si neîncăpător omagiul. Iar sa fie doar virtuale ganduri, iar e nedrept pentru o lume intreaga…” Lumea are nevoie de volumul tau de ganduri si trairi, astept cu nerăbdare sa te vad pe hartie!

    Apreciază

    • Monik, mă faci să plâng! Îmi permit însă să te contrazic: aş vrea să poţi sta o clipă lângă mine, să vezi bucuria din ochii mei atunci când citesc gânduri ca ale tale şi atunci vei înţelege că acele „virtuale gânduri” înseamnă enorm! 😉 Te îmbrăţişez cu mult drag şi crede-mă că nu ştiu cum să mulţumesc pentru tot ce-mi spui 😳
      Mă voi gândi foarte serios la volumul ăla! 😉

      Apreciat de 1 persoană

      • Monik zice:

        Potecut. E ultimul lucru pe care ma gandeam sa-l fac. Vroiam doar sa te motivez. Eu si altii o suta banuiesc 😊. Imi imaginez cat de mult inseamna pentru tine rândurile noastre si ma bucura faptul ca ajung la tine asa cum sunt ele, necosmetizate. Însemni ceva pentru o comunitate mica, iti imaginezi cum ar fi pentru una mare?! Si eu te imbratisez!

        Apreciat de 1 persoană

  23. dyanaweb zice:

    Minunat! MInunat! Nu ma mai satur citindu-te.

    Apreciază

  24. psi zice:

    pe mine m-ai dus cu gândul la păunescu. 🙂

    Apreciază

  25. sonia zice:

    Potecuta, sunt norocoasa te-am intalnit!

    Apreciat de 1 persoană

  26. Adriana zice:

    …te simt cum nu îți cerni cuvintele-nainte
    nu le clătești în ape, nu le usuci pe sârmă
    nu cântărești efectul, nici gândul de pe urmă
    doar le aduni în tine, în inimă și minte

    și dăruiesti mereu…poteca de cuvinte!

    Mulțumim, te ador, mă uimești și mă simt onorată să te citesc; chiar asa cum vin eu, mai târzior, decat ceilalti, pierzand strigătul de goarnă care ne adună pe toți aici, ca la liturghia cuvintelor.

    Apreciat de 1 persoană

    • Dacă aş cântări efectul… ori n-aş mai scrie, ori nu m-aş mai opri din scris. Cumva, deşi-mi doresc uneori să aud ecoul, poate e mai bine că nu pot cântări şi scriu la prima strigare a sufletului.
      Şi mai târzior, cuvintele tale au acelaşi efect asupra mea. Mă îmburojează şi-mi înseninează clipa! Şi de aia mi-e tot mai greu să găsesc cuvinte să-ţi mulţumesc!

      Apreciat de 2 persoane

  27. Jurnal de zi zice:

    Cat de frumos!
    Mi-a fost dor să-ți citesc și să-ți comentez postările!

    Te imbratisez. ☺️

    Apreciază

  28. Poezia ta e absolut pătrunzătoare, cuvintele sunt vii și te poftesc să trăiești clipa alături de sensul lor. Mă simt bine primit pe această potecă, trebuie că duce într-un loc tare frumos. Mulțumesc mult pentru găzduire!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s