Câteodată, jocul…

1Din când în când,
îţi vine aşa, dintr-o dată,
cheful să numeri secunde.
Nici tu nu ştii de ce
dar intri în jocul ăsta
cam pueril şi aproape absurd
ca şi cum ar fi
singurul inventat vreodată.
Ca la orice început,
respecţi regulile deşi
nu e nimeni în jur
şi nu există nici instrucţiuni stricte
în afară de cele pe care
tu singur ţi le impui.
Numeri atent, cu voce tare,
cu intonaţie şi accent pe
consoanele care lasă urme
mai întâi pe cerul gurii
apoi pe buze şi sfârşesc
în fumul de ţigară
răspândit în camera
cam întunecată şi aproape goală.
Una, două, trei, patru, cinci
şopteşti cu ochii închişi
ca şi cum ai vrea să vizualizezi
bătăile de inimă care le-au însoţit
într-un cândva trecut.
Apoi, fără să ştii de ce,
încerci să trişezi
încălcând propriile reguli
şi, ca şi cum ai vrea să eviţi
numerele impare,
începi să numeri din
doi în doi
în gând, fără să mai pui accentul
pe r-ul care-ţi răneşte rostirea
cam sacadată şi aproape de nedesluşit.
Opt, zece, douăsprezece,
numără gândurile tale cu ochii larg deschişi
de parcă n-ar vrea să le rateze
trecerea în nefiinţă
şi ar încerca să se agaţe de pieirea lor
aşa cum te agăţi în cădere
de un ram dintr-o fostă pădure.
Douăzecişipatru, omiedouăsuteopt,
aproximativ zecimiioptsutepatru
şi te opreşti ca la un semn.
Te simţi golit pe dinăuntru
ca şi cum, numărând,
ai pierdut părţi din tine
care s-au risipit în fumul de ţigară
împrăştiat în camera
cam goală şi aproape întunecată.
Fără să-ţi dai seama, chiar şi în jocul ăsta
inventat de tine,
s-a făcut seară
peste clipe, peste jumătăţi de secundă,
peste timp şi peste tine.
Din când în când, numărând secunde,
ţi se face aproape noapte şi aproximativ târziu
dar tu tot laşi bucăţi din tine ca şi cum
ai vrea să luminezi cu ele
numerele pare rostite-n gând
să nu le fie frică atunci când pier
în bezna ce-ţi cuprinde odaia aproape golită
de cuvânt şi de vreun rost.
Din doi în doi,
şoaptă cu şoaptă,
jocul ăsta cam absurd şi aproape pueril
începe să-ţi încalce regulile
şi-ţi numără el
cută lângă cută,
urmele lăsate de secundele care-au scăpat
la numărătoarea ta
una, două, trei, patru,
aproximativ cincimiitreisutecinzecişişapte
netrăite ci visate
nesimţite ci dorite
şi atunci ţi se face cam noapte
şi aproximativ târziu
din când în când…

Foto

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

37 de răspunsuri la Câteodată, jocul…

  1. Iosif zice:

    …Si-a mai trecut o zi,urmeaza-o noapte,
    iar trupul din pamânt se relaxeaza .
    Subconstientul numara în soapte,
    iar sufletul în vis,usor valseaza !:)

    Apreciază

  2. Iosif zice:

    Stii si cauza,nu-i asa ?…

    Apreciază

  3. Oana zice:

    Oh, Doamne, cum le-am mai trăi/ simți/ vibra pe toate…dar realitatea crudă ne-mpinge, uneori, mai mult să ni le dorim/ visăm/ cântăm.
    Frumoase versuri, Potecuț! Să-ți fie toate secundele cu miez!

    Apreciază

  4. Mugur zice:

    E târziu. S-a făcut noapte
    De când tot numeri, în șoapte,
    Secundele, lin trecând,
    Doină timpului cântând.

    Numărat-ai câte două,
    Ca să uiți c-afară-i rouă,
    Sau că toamna-i pe aproape,
    Dându-ne ploi, să ne-adape.

    Numărat-ai, iar si iar,
    Secunde în calendar,
    Însă timpul e-un hoinar.

    Apreciat de 2 persoane

  5. O fi bine, o fi rău
    Să tot numărăm mereu
    Clipe, pași și chiar bancnote,
    De cu zori și până-n noapte?

    Apreciat de 1 persoană

  6. Ana zice:

    Toata lumea rezoneaza in ersuri la postarea ta , Potecuta! Cre’ ca-s defecta…io nu simt vibratia poetica! 😔
    Mai spre realitate zic ca si eu am numarat secunde , la propriu….si in loc sa ma calmez/relaxez , m-am enervat pa a catre furie….pentru ca uitam sirul , numaram de doua ori acelasi numar si ori de cate ori o luam de la capat, indiferent cat de atenta eram , pierdem sirul….Deci enervant!
    Si am ceasul cu limbi fix deasupra capului meu, pe perete si tacane in ciuda mea : tac tac, tac tac….este inevitabil sa nu numar….macar pana uit sirul!

    Apreciază

    • Scrie aşa cum simţi sau vrei, Ana! Eu mă bucur la fel pentru orice cuvânt.
      Nu mai număra, lasă-le aşa. Ele trec oricum. Dar măcar nu le mai dai motiv să te supere sau enerveze.
      Mulţumesc, draga mea!

      Apreciat de 1 persoană

      • Vienela zice:

        Defecta sunt si eu. Apreciez sincer ideile din spatele acestei poezii si felul in care le-ai asternut pe hartie, dar nu pot raspunde in versuri. De fapt, prefer ca in acest moment sa imi amintesc doar ca nu am ceas in bucatarie si numar secundele in gand cand fierb oua. 🙂

        Apreciază

        • Aşa cum am mai spus, nu aştept răspunsuri în versuri. Mă bucură fiecare vizită, indiferent de ce conţine comentariul aşa că îţi mulţumesc mult!
          Hmmm, în cazul ăsta te felicit. Mie nu-mi iese treaba cu ouăle nici cu ceas 😳

          Apreciază

  7. psi zice:

    din când în când lași tu câte-o poezie…. 🙂

    Apreciază

  8. Drugwash zice:

    Din cînd în cînd
    se mai răzbună secundele
    impare
    pe care le ignori în gînd
    lăsînd cuvintele
    din doi în doi
    să zboare.

    Jocul tău şi ploaia de-afară m-au frăgezit la suflet, aşa, de dimineaţă. 🙂

    Apreciază

  9. Din când în când, numărând secunde,
    ţi se face aproape noapte şi aproximativ târziu
    dar tu tot laşi bucăţi din tine ca şi cum
    ai vrea să luminezi cu ele

    Am citit şi m-am gândit mult la …lumini…la sensul lor….
    Te îmbrăţişez, draga mea ❤

    Apreciază

  10. 1lauralaly zice:

    Iar m -ai pus pe gânduri. Superb. Te îmbrăţisez. Mi-era dor de Potecuţă.;)

    Apreciază

  11. Vibrant. Ce mă bucur ca ești!

    Apreciază

  12. Adriana zice:

    Acum un an spuneam unui gand „colectiv”
    Ca nu mai vreau sa stiu a număra;
    Dar tu, poetic mi-ai pulsat în plin
    Ca viața tot va curge, senin, în matca sa

    Si-n jocuri de secunde…pe poteci…

    Te imbratisez cu bucurie, as vrea sa nu te laud, dar mereu spun ca imi esti aproape cu ce scrii, ca o curgere spre sine…

    Multumesc.

    Apreciază

    • Să ştiu că prin ceea ce scriu ajung aproape de un suflet ca al tău… e unul dintre cele mai frumoase complimente! Îţi mulţumesc mult de tot!
      Şi eu te îmbrăţişez cu drag şi mulţumire!

      Apreciază

  13. Monik zice:

    Feeric joc, amețitoare versuri ! ❤️

    Apreciază

  14. Ești extraordinară potecuto!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s