Şi a fost duminică…

Duminică dimineaţa, ora… o oră oarecare. Că dacă spun la ce oră e dimineaţă în zilele în care îmi permit să fie dimineaţă la ora 12, ziceţi că uite-o, bă, şi p-asta. Aşa că nu zic. Te trezeşti cu gândul la o cafea bună, savurată-n liniştea balconului, cu razele soarelui mângâindu-te pe picioare. Că la ora aia soarele îţi atinge numai picioarele şi numai dacă stai cu ele-ntinse. Altfel, nu-ţi atinge nimic că are şi soarele demnitatea lui, nu îşi prinde mintea cu toţi puturoşii care nu-i apreciază spiritul matinal. Înainte de a te ridica din pat, stai câteva secunde şi încerci să-ţi aminteşti exact ce zi e şi dacă ai întârziat sau nu la muncă sau dacă trebuie să te grăbeşti ca să ajungi la timp la muncă. Nu-ţi iese din prima, mai încerci o dată. O iei logic, sistematic, inginereşte: ieri ai fost la muncă. Înseamnă că ieri a fost sâmbătă. Deci azi e duminică, nu mergi la muncă. Rezolvat. Stop.

Dar tu şi vinerea mergi la muncă. Dacă ieri a fost vineri, înseamnă că azi e sâmbătă şi mergi la muncă. Nu-i bine. Apelezi la telefon. Scrie mic în engleză ziua şi mare şi în cifre data. Nu te ajută la nimic. Te duci la bucătărie şi mulţumeşti celui care-a inventat filtrul de cafea, ştii clar că în starea aia ai fi un real pericol pentru omenire cu bricheta lângă aragaz.
Mai dormi în picioare până se face cafeaua şi te ridici pe vârfuri să ajungi la recipientul cu zahăr. Pui o linguriţă, te mai gândeşti, mai iei una, o pui la loc în recipient cu gândul la pentru sănătatea dumneavoastră. Te mai ridici o dată pe vârfuri să pui recipientul la loc, îl pui şi… de fapt ai vrut să-l pui dar n-ai nimerit raftul şi împieliţata aia de zaharniţă se revarsă pe… peste tot, inclusiv în capul tău. Tu tocmai ai intrat în şoc diabetic văzând zahăr câtă frunză, câtă iarbă în jurul tău. Nu poţi reacţiona pentru că, în primul rând, nu realizezi ce s-a întâmplat. Te freci la ochi sperând că ai vedenii cauzate de cafea nebăută, deschizi ochii, zahărul e tot acolo. Te duci după aspirator, faci vum-vuuum, îţi aminteşti că-i duminică. Opreşti aspiratorul, Îl rogi în gând să te ierte, îi explici că şi cu mătura tot păcat ar fi fost dar nici să laşi aşa nu-i frumos.
Ieşi în balcon, constaţi că nu te mângâie soarele pe nicăieri şi îţi dai seama că nu e pic de soare. Hai că începi să te trezeşti.

Câteva ore mai târziu, ţopăi pe stradă cu gândul la aerul de toamnă care se pierde în buclele tale proaspăt spălate, te uiţi cu încântare la norii groşi care se adună pe bucata de cer de deasupra ta şi radiezi de încântare că după ce rezolvi ce ai de rezolvat, te vei bucura din plin de primele semne de toamnă adevărată. Închisă-ntre patru pereţi, te uiţi pe geam aşa cum se uită elevii în ora de mate, cu gândul la pauza mare. Şi pic şi pic şi tu cu nerăbdarea-n suflet că ploicica aia, suavă şi irezistibilă văzută din casă, plouă fără tine. Şi în sfârşit, te aventurezi pe uşă şi primul pas afară înseamnă apă pân’ la gleznă.
Deschizi umbrela şi constaţi că ploicica aia suavă e un puhoi frate cu tsunami, taifun şi toate la un loc. Umbrela se transformă-n pară din aia de duş, altfel nu-mi explic cum e posibil ca sub umbrelă să te facă ciuciulete pe… peste tot. Buclele tale proaspăt spălate şi aranjate par acum cocker spaniol ieşit din baltă, din papuci… apă, din haine… apă.
Şi tu, desigur, suflet sensibil, înclinat spre poezie, căutător de metaforă, te întrebi delicat bă, cum pisici au reuşit atâţia poeţi să cânte atât de frumos ploaia în creaţiile lor minunate? Sigur stăteau bine-merci la căldurică şi se uitau pe geam. Altfel, de unde metaforă când simţi că te scufunzi în propria-ţi fiinţă de la atâta apă?

Câteva ore mai târziu, în plină noapte, te trezeşti, deschizi numai un ochi, pui mâna pe tine, tragi aer adânc în piept. Eşti în limite normale, poţi respira adică nu te-ai ales cu o răceală din aia care de obicei te imobilizează, aşa că dormi liniştită, ai scăpat. Ce-i mâine? Adică azi. Adică… mă rog. E luni. Luni aia-n care poţi dormi sau aia-n care te trezeşti la 6? Ăăă, da, una din două dar acum e prima. Şi te aşezi hotărâtă să nu-ţi baţi joc de frumuseţe de somn, să-l faci ca la carte, acordându-i respectul cuvenit.
Vreo 4 ore mai târziu, te trezeşte un zgomot asurzitor şi sari din pat cu inima-n gât şi te pui în tocul uşii că ţi-ai format un relex de autoapărare pe care nu-l uiţi nici în somn. Ai văzut prea multe tragedii în ultimul timp şi ai exersat tehnica în caz de cutremur. După douăzeci de secunde, constaţi că te-ai lipit de dulap, adică-n partea opusă uşii. Vrei să spui o rugăciune dar nici măcar Îngeraşul nu ţi-l aminteşti şi ai mâinile lipite de dulap şi n-ai cu ce să faci semnul crucii.
Te dezmeticeşti după ce vezi că nu se mişcă nici măcar perdeaua, lustra e înţepenită şi tragi concluzia că nu-i cutremur. Dar ce să fie? Îţi iei inima-n dinţi şi te duci spre telefon. Nu mai contează ce-nseamnă Monday, nu contează că scrie 19 lângă el, contează ce scrie-n mijlocul ecranului: 08:23. Dacă nu-i cutremur, la ora asta nu poate fi decât atentat. Dar cine să atenteze tocmai la integritatea unui bloc comunist?
Tragi mai bine cu urechea: bormaşină nu-i că cu aia te-ai obişnuit, îi cunoşti gama pe de rost, aia nu atinge note atât de înalte ca apoi să facă pe baritonul. Aia nu face melisme şi nici si bemolul nu-l atinge. Am recunoscut un amestec de aspirator cu picamăr, asortat cu excavator şi şmirgel pe parchet. Atât ştiu, atât spun.

Când am fost sigură că-s în siguranţă şi nu-mi va cădea tavanu-n cap şi buclele mele proaspăt spălate şi apoi respălate vor rămâne intacte şi eu voi rămâne întreagă şi fără pic de răceală, am răsuflat uşurată şi m-am dus spre bucătărie să fac cafeaua. Zaharniţa cea împieliţată nu şi-a mai făcut de cap dar nici soarele nu mi-a mângâiat nimic pe motiv de „vreme instabilă, neobişnuit de rece pentru această perioadă, ploi torenţiale şi intensificări ale vântului care pot lua aspect de vijelie”.
În condiţiile astea, io cum era să leg două cuvinte să scriu frumos pe blog? 🙄
Întrebare de 1000 de puncte: şi totuşi, dacă nu spărgeau pereţi, ce făceau vecinii mei? Adică, după bormaşină, care-i şmecheria care face zgomotul cel mai zgomot şi se foloseşte la renovarea unei case? De curiozitate întreb. Raşchetatul parchetului face aşa urât?

Foto