A venit Doru’ la mine…

… şi staţi să vă povestesc:

Într-un semn de întrebare,
nerostit şi strâmb… un pic
stă doru’ întins la soare
fără să facă nimic.
A venit… cândva, în grabă,
să-mi planteze nori pe tâmple
dar a cam uitat de treabă
cum fu’ scris să se întâmple.
Cred că i-a plăcut decorul
sau a fost gustos meniul
c-a mobilat interiorul
şi mi-a alungat pustiul.

Pustiu, chiriaş de soi,
un savant cam arţăgos,
a cerut cu tărăboi
taxă pentru că… l-am scos.
Când i-a ‘ntins cheia spre mine,
doru’, nepretenţios,
i s-a prezentat: de tine
băiat fin, deloc fiţos.

Şi de-atunci, Doru’ de tine,
îmi adoarme-n palma dreaptă
ş-a făcut din trei suspine
cântec ce mi-l spune-n şoaptă.
Tot de-atunci, s-a pus la gleznă
să mă prindă dintr-un zbor
dacă, rătăcind prin beznă,
mă voi arunca în gol.
Şi m-a prins pe după umeri,
ca un camarad de drum,
mă mai poartă şi pe braţe,
mă mai scutură de scrum.

În rest, nu face nimic,
stă la soare tolănit,
într-un semn de întrebare
nerostit şi strâmb un pic.

Na, fix aşa a fost, după cum v-am povestit.

Foto