Disclaimer

Publicat pe 18/08/2016 de Poteci de dor

1Mă-ntreabă câte unii de ce zâmbesc mereu
doar nu se poate-n viaţă să nu-mi fie şi greu
de ce nu plec privirea, nu strig şi nu oftez,
de ce la colţ de stradă durere n-afişez?

M-au acuzat odată c-aş fi actor ratat
ce caută doar lauri, să fie-aplaudat,
că nu e om în lume să nu fi suferit
eu nu plâng niciodată? E-un rol? Sau eu nu simt?

Încearcă unul-altul să afle de mine
de ce nu-mi vărs amarul în mijloc de mulţime
să ştie ei, cu toţii, ce port în al meu gând
să-mi şuiere, în voie, suspinele în vânt

Zâmbesc amar, las seara să se aşeze-n prag
aşa cum faci în tihnă la poartă de om drag
Căci doar atunci durerea şi tot ce-mi este rău
le pot şopti pe strada sufletului meu

să nu m-audă nimeni, să nu m-aud nici eu
n-aş şti să-mi spun cuvântul ce-alungă ce mi-e greu.

Foto

Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

55 de răspunsuri la Disclaimer

  1. Tipsynel zice:
    18/08/2016 la 23:55

    Mi-ai „citit“ starea ori e simplă coincidenţă? Tare m-a uns cele citite!

    Apreciază

    Răspunde
  2. Iosif zice:
    19/08/2016 la 0:08

    …Cei care sufera-n tacere,închisi în ‘odaita’ lor
    îsi plâng necazul si durerea cu Omul din interior.
    Cu Cel ce a batut la usa,strain,pribeag si calator
    iar azi,prieten de nadejde;al lumi-ntregi Mântuitor.
    Al tuturor celor ce-n ‘casa’,l-au acceptat cu bucurie
    Vor sta cu El în veci la masa,la ‘cina tainica’ si vie…

    Apreciază

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      19/08/2016 la 18:01

      Foarte frumoase versurile! Şi adevărate.
      Mi-au amintit de versurile unei melodii cântate de Tatiana Stepa, pe care o iubesc tare:
      „Doar atât din toate mă omoară
      Izolarea meselor de seară
      Vai, măcar la una dintre cine
      Dumnezeu să bea un ceai cu mine”

      Mulţumesc, Iosif! Seară bună!

      Apreciază

      Răspunde
  3. pathtomysoul zice:
    19/08/2016 la 1:30

    Dar, Potecuță dragă, eu nu renunț la tine! Foarte frumoase si versurile de azi! Mulțumesc mult!

    Apreciază

    Răspunde
  4. papagigli zice:
    19/08/2016 la 3:09

    Eu nu prea reusesc sa-mi maschez sentimentele. Nu prea spre de loc. 😆 Dar nici n-as spune ca ma straduiesc. De fapt n-o ascund niciodata, indiferent de starea de spirit in care ma aflu. Pot fi citit extrem de usor, daca se vrea sa fiu citit. Ma deranjaza? Nu. Chiar sunt momente in care as vrea sa comunic, fara cuvinte, ceea ce simt. Si reusesc de cele mai multe ori. Aviz amatorilor 😆

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      19/08/2016 la 17:49

      Asta e una dintre variantele din categoria „de preferat”. Dacă poţi gestiona gesturi sau reacţii nepotrivite. Dacă nu poţi, se pune în aplicare planul B, ăla-n care nu dai apă la moară 😀
      Aviz, aviz. S-anţeles 😀

      Apreciază

      Răspunde
  5. sweet & salty zice:
    19/08/2016 la 3:56

    M-am regăsit în versurile tale… frumos le-ai dantelat.

    Apreciază

    Răspunde
  6. cristina cofaru zice:
    19/08/2016 la 8:14

    Trăirile pe care tu le exprimi atât de frumos aparțin multora, însă puțini sunt cei care reușesc să-și contureze sentimentele în cuvinte și mai ales în versuri. Tu, ca de obicei, demonstrezi mult talent! Un final de săptămână minunat!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      19/08/2016 la 17:40

      Important este că simţim la fel. De exprimat… e normal să ne exprimăm diferit, în diverse forme. Unii scriu, alţii pictează, unii cântă, alţii doar plâng. E acelaşi lucru.
      Mulţumesc, Cristina! Zile cu soare şi bucurii!

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
  7. M.C. zice:
    19/08/2016 la 8:28

    Sunt mulți aceia care, cu-a altora durere,
    Își fabrică putere și se hrănesc intens,
    Căci n-au in viața lor o altă mângâiere
    Decât nefericirea și-o mare de nonsens.

    Ei nu pot înțelege că sunt și oameni care,
    Doar zâmbete aruncă, nu-mproașca cu noroi,
    Că-și pot păstra durerea în sufletul lor mare
    În loc s-o dea, arvună, în ieslea unor boi.

    Păstrează-ti, dar, Poteca – o oază de frumos,
    Cu flori înmiresmată și stropi de bucurie,
    Nu îi lăsa pe boi să te atragă-n jos,
    În lumea lor meschină de-o pură nebunie.

    Apreciat de 3 persoane

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      19/08/2016 la 17:33

      Minunate versurile tale! Simt că orice aş spune, nu e suficient ca să îţi mulţumesc… cum să fac?
      Mă înclin, mulţumesc! Seară frumoasă!

      Apreciază

      Răspunde
      • M.C. zice:
        19/08/2016 la 18:47

        Eh, hai că nu-s chiar versuri… Sunt mai degrabă rime, sa le intre-n cap bine, curioșilor, că oamenii mor in general mai repede atunci când poartă grija altuia. Iar dacă nu conștientizează asta, le dedic o melodie. ©Mafia. Dar după blocuri, nu pe coastă.
        Apoi nu tu trebuie să-mi mulțumești, chiar n-ai de ce; până la urmă eu mi-am luat libertatea de a vorbi în căsuța ta. Eu îți mulțumesc pentru permisiune si pentru ca ești asa, cu zâmbete și ca transmiți bucurie. Eu nu-s o persoană veselă prin firea mea. Ba-s chiar prăpăstioasă, astfel ca puținele căsuțe precum a ta, sunt oaze de veselie și zâmbete.

        Apreciază

        Răspunde
  8. racoltapetru6 zice:
    19/08/2016 la 8:46

    Eu nu te-am întrebat, dar mă bucur că te-ai destăinuit atât de frumos, dar și pentru că simt la fel ca tine. 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  9. anaisnotmyname zice:
    19/08/2016 la 9:12

    Frumos, frumos! Dar, uneori, „cuvântul ce-alungă ce ți-e greu” poate fi la altcineva și asta nu e neapărat un lucru rău 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  10. Fabiola Ion zice:
    19/08/2016 la 10:03

    Şi dacă ai face-o ţi-ai aduce cel mai mare deserviciu. Aşa că tot zâmbetul pe buze e cel mai potrivit. Chiar dacă uneori mai ascunde lacrimi amare.

    Apreciază

    Răspunde
  11. opantazi zice:
    19/08/2016 la 10:07

    Potecut, nu stiu daca poezia asta e despre tine, dar in mod cert e despre mine. Iti multumesc! 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  12. Monik zice:
    19/08/2016 la 10:21

    Ma tot intreb de ce mi-esti draga… Pentru ca tu spui mereu frânturi din mine, din noi, din tine…

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  13. 1lauralaly zice:
    19/08/2016 la 10:56

    Cat de profund au rezonat versurile tale in sufletul meu. Cate stie noaptea din framantarile mele si ale tuturor. Iar ziua ne stie doar zambetul si frumosul din suflet pe care il imprastiem in jur. Superb. Vreau sa iti readuc aminte ca atunci cand vei hotari sa scoti o carte de versuri, sunt intre primii care o vor cauta. 😉

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      19/08/2016 la 17:06

      Aşa e, Laura! Ziua e pentru noi şi lume, noaptea e doar pentru noi cu noi. Ea ne ştie pe de rost. De-ar putea vorbi… câte ar avea de spus…!
      Mă bucur mult că ai simţit versurile asta, mulţumesc mut!
      Nu va trebui să o cauţi, vei fi printre primii care o vor primi de la mine! 😉 Îţi mulţumesc! Te îmbrăţişez!

      Apreciază

      Răspunde
  14. centrefold zice:
    19/08/2016 la 11:30

    daca tu reusesti sa iti maschezi slabiciunile si sa fii mereu voioasa si „pozitiva”, si asta atrage invidiile „privitorilor”… well…

    haters gonna hate.

    important e sa nu te schimbe atitudinile lor, ci orice schimbare care vine sa fie din interior.
    ( uite ca mi-a iesit si mie o rima, fara sa vreau 🙂 )

    Apreciază

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      19/08/2016 la 17:03

      Ţi-a ieşit chiar bine rima, să mai faci 😀
      Şi eu şi tu şi ei şi … toţi. Ne mascăm uneori dureri şi slăbiciuni. Ne ascundem în spatele zâmbetului, uneori chiar ne noi.
      Mulţumesc frumos!

      Apreciază

      Răspunde
  15. anna c. ronescu zice:
    19/08/2016 la 12:09

    Se-ntâmplă. uneori, să simțim prin cuvinte. Cuvinte nerostite, nechemate, uneori neînțelese dar capabile să mângâie sau să lovească exact în turnul pe care-l credeam bine apărat de necuvânt – sufletul.
    Deosebit poemul tău, m-a emoționat!

    Apreciază

    Răspunde
  16. Drugwash zice:
    19/08/2016 la 12:11

    De parc-am fi-n război,
    Noi între noi, cu noi,
    Cu masca pe figură
    Zîmbind inexpresiv
    Şi-n suflete c-o ură
    Lipsită de motiv
    Sau c-o tristeţe albastră –
    Aşa e viaţa noastră.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  17. mcooper801 zice:
    19/08/2016 la 20:28

    Minunata poezia…de pus in rama….m am regasit in multe dintre versurile tale…Seara frumoasa ! 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  18. Liliana zice:
    19/08/2016 la 23:29

    Câtă sensibilitate și adevăr reflectă aceste versuri, iar totul se rezumă la ideea că zâmbetul e atribuit celor puternici, celor învingători, așa cum e și autorul.
    Foarte frumos

    Apreciază

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      20/08/2016 la 9:35

      Bun venit pe potecuţe, Liliana!
      Poate fi şi aşa, zâmbetul este de multe ori pentru cei puternici. Dar se aplică foarte bine şi asta: “Ceilalţi lupi m-ar sfâşia, dacă ar şti că urletul meu e, în realitate, un plâns.”
      E valabil şi în cazul zâmbetului.
      Îţi mulţumesc mult şi te mai aştept pe potecuţele mele!
      O zi frumoasă!

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
  19. lucillette zice:
    19/08/2016 la 23:44

    Sa le spui, când mai eşti întrebată, că zâmbetul tău li se datorează prin faptul că te-a bucurat foarte tare întâlnirea/revederea cu ei. Asta îi va face şi pe ei să zâmbească. Cel puţin pe moment. Sau nu?

    Apreciază

    Răspunde
  20. bulgaridesentimente zice:
    20/08/2016 la 16:38

    Draga cantec, zambet, eu stiu ca oricat de greu mi-ar fi, am puterea sa surad sincer si curat in fata oricarui om strain problemelor mele. Uneori sunt chiar inteleasa gresit pentru asta- ca le zambesc, chiar parca rad…de ei? nici vorba. Poate e ca omul mult incercat a uitat de puterea zambetului, a uitat ca el mai exista asa cum era odat.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  21. doar nicole zice:
    20/08/2016 la 17:38

    Atât de tainic, perfect în ton cu luna plină din noaptea de joi, tare frumos! 🙂 Versurile tale spun mereu o poveste. De suflet, pentru suflet.

    Apreciază

    Răspunde
  23. La capatul curcubeului zice:
    21/08/2016 la 15:11

    Nu ai scris doar pentru(despre) tine, ci pentru noi toţi, sau mulţi dintre noi… Mulţumim, Potecuţă! 🙂 Duminică frumoasă!

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu