Când te izbeşte norocul…

1La sfârşitul săptămânii trecute, în mailul potecuţelor a apărut un mesaj „semnat” de un anume domn. Nu-i spun numele că m-a rugat să păstrez secretul. Doar nu vreţi să recunosc acum că nu-l mai ştiu. Domnul ăsta, profund afectat dar incredibil de sincer şi ireal de bine intenţionat, îmi şoptea suav din taste, în limba engleză să nu se prindă tăt culegătoru’ de informaţii care a chiulit de la materia asta, că e într-o situaţie foarte grea, că e incert totul, că e ceaţă că, pe scurt, e naşpa. De obicei, suflet negru, inimă de piatră şi chitră ce sunt, şterg astfel de mesaje fără să mă uit înapoi, fără să-mi pese de genul ăsta de semeni aflaţi în dificultate. Ceva m-a făcut să-l citesc pe ăsta, am simţit o chemare lăuntrică greu de descris.

Şi aveam să aflu că am onoarea să stau de vorbă cu un distins nu ştiu ce mare grad, mare caracter prin armata USA care dă-i şi luptă, dă-i şi luptă pentru pacea mondială. Dar, ce să vezi? A mirosit că e posibil să fie luat prizonier şi nişte oameni răi care n-au păpat lăptic când au fost mici îi vor lua toate bunurile, vor otrăvi fântâni şi vor tăia pădurili. Nu-i problemă, am citit printre rânduri că i se cam little by liitle lui de toate astea, el era interesat de averea strânsă cu sudoarea frunţii lui. Milioane, milioane. Că mie şi numai mie vrea să îmi transfere tot ce are în conturi, eu numa să-i zic unde. Adică să-i cam dau un număr de cont şi nişte date personale. Că na, omu’ are încredere să-mi dea în grijă milioanele lui şi trebe să ştie că nu-s din aia care îi trage ţeapă. Şi să nu mai spun la nimeni, evident. Pfuai, nici n-aş putea, se poate?
Mai zicea că dacă moare cu puşca-n dinţi în Burkina Faso, eu numa să-i aprind o lumânare cumpărată din milioanele alea şi el va fi mulţumit că a murit apărându-şi glia. Dacă nu moare, când se va întoarce de pe front mă va anunţa. Şi eu să-i trimit înapoi numai un sfert din bani că el va fi mândru că şi-a salvat planeta de la pieire şi banii nu vor mai conta.
Cum ar veni, decât să rămână fară nimic că îi fură ăia anti-lăptic, mai bine să ştie că-s în siguranţă la mine şi va primi un sfert înapoi.
Io aşa de tare m-am emoţionat de povestea asta şi de sufletul ăsta atât de mare, că mi-am pierdut minţâli de la emoţii şi ce credeţi că am făcut? Exact: delete. Degeaba am încercat să mă consolez singură că: potecuţî, nu mai jeli, ş-aşa, ce făceai cu atâţia bani, zău? Puteai păţi ASTA. Şi nu e de dorit. Şi pe urmă, te trăgea şi curentu’ de la atâta fâlfâire de frunze de palmier pe la nasul tău în timp ce stăteai în soare pe te miri ce insulă. Nu e sănătos, pi bune. Hai, lasă, poate îţi va mai scrie o dată. Totul a fost în zadar, am suşchinat de m-a apucat sughiţu’.

No, şi cum atunci când norocului i se pune pata şi se ţine scai de capul tău şi tu nu şi nu şi el el hai şi hai, luni, alt mail. M-am luminat la chip şi minte. O doamnă-mi scria cu lacrimi agăţate de tasta space că mai are de trăit fix 5 zile. Aăăă, când am zis că am primt mailul? Upss… 😯
Aici era cu sumă clară: 4,2 milioane. De dolari. Ea, singură şi neconsolată, îmi dă mie şi numai mie tăţi banii cu o condiţie: să-i îndeplinesc dorinţa vieţii ei. Adică să dau juma din bani unor oameni nevoiaşi. Restu-i al meu. Şi mai era o condiţie: repede-repede-repede, azi, să-i trimit iar date, iar cont. Mno, n-am putut azi şi… cred că-i tu leit amu’.

Cu plânsu’-n barbă că mi-a scăpat ditai averea printre spamuri, m-am dus năcăjită pe pervazul mâţului, că am văst că are postare nouă. Şi ştiam că acolo ori plâng de mă descarc de tot, ori mă înduioşez de-mi trece orice supărare. Ce credeţi voi? Era o postare concurs. Păi, nu? După atâtea milioane, nu merge şi un premiu? 😀
Cine o cunoaşte pe PSI, şi suntem mulţi, ştie că la ea nu vom găsi veci pururi concursuri din alea gen „daţi j de mii de likeuri, faceţi zece ture de stadion, scrieţi că-s cea mai tare şi mai frumoasă, mergeţi la piaţă, cumpăraţi un kil de castraveţi, postaţi poza cu ei în mână, chemaţi alţi 5 mii de prieteni să cumpere şi ei şi, dacă aveţi noroc, după ce îndepliniţi toate astea, câştigaţi un pachet de şerveţe umede”. Deci nu, nu concurs din ăla.
No, ştiţi că ea ne învaţă frumos despre parfumuri. Ne spune poveşti interesante despre arome şi culori, despre mirosuri şi influenţe. Asta când nu scrie poezii sau proză sau da ce nu scrie ea? Acum are pentru noi, pentru voi, pentru ei, pentru ele, nişte cadouri legate de tot ce ne-a povestit până acum. Nu vă mai spun, mergeţi voi şi vă lămuriţi.
Dacă e cineva care nu o cunoaşte pe Psi (deşi mă îndoiesc) aveţi încredere în mine, ştiţi că nu vă păcălesc (decât pe la poze cu mâncare) şi ştiţi că nu v-aş trimite… nicăieri.
Nu, nu e condiţie în concurs să o laud şi nici nu mă dau bine pe lângă ea. Eu demult i-am spus că mi-e dragă tare aşa că nu se pune. 😀  Dar, cum nu am FB cum a fost vorba iniţial, scriu aici. Dacă am noroc, vă trimit mostre ca să mirosiţi parfumul. Dacă aveţi voi, trimiteţi voi mie. Toată sticla 😛  Gata!

Peste voi a dat norocul în halul ăsta? Aţi ratat şi voi meleoane de la oameni din ăştia singuri pe lume? 😕

foto

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

87 de răspunsuri la Când te izbeşte norocul…

  1. Drugwash zice:

    Chestiile astea se numesc generic „nigerian scam” fiindcă au apărut iniţial în zona respectivă. Sînt vechi de ani şi ani de zile, mă şi mir că au mai revenit în actualitate. Bine, acum poate şi-au schimbat rezidenţa şi-s vietnamezi aşa cum îmi apar anumite mail-uri de gen uneori. E trist să-ţi pierzi vremea cu ele.

    Cît despre parfumuri… păcat că nasul meu e atît de defect încît nu simte decît mirosurile (g)rele. Şi oricum n-aş avea cui să fac cadou, singur(atic) fiind. Aşa că mă retrag tiptil din orice concurs. Mai ales din alea de… frumuseţe.

    Apreciază

    • Se făcea că… :
      „Ion si Janos sunt vecini buni, se inteleg bine, petrec impreuna des. Intr-o zi Ion vine cu toporul in curtea lui Janos si striga:
      -Janos, iesi afara sa-ti tai capul!
      Janos, din casa: Stai Ioane, ce-i baiul?
      Ion: Iesi repede ca trebuie sa-ti tai capul!
      Janos: Da‘ care-i baiul Ioane, ce ti-am facut eu tie?
      Ion: Voi, ungurii, i-ati taiat capul lui Mihai Viteazul!
      Janos: Stai Ioane, asta a fost acum aproape 400 de ani!
      Ion: Da, dar eu numai acum am aflat!”

      no, aşe şi eu. Ştiam de ele, în diverse forme, dar numa’ acum am avut răbdare să citesc cap-coadă. Şi mi s-ar părea mult mai trist să crezi în ele. Pentru mine a fost un motiv de amuzament aşa că nu regret absolut deloc că am pierdut un minut şi 45 de secunde citind acele mailuri. 😉

      Nu-i cu musai. Tu oricum o ştii prea bine pe Psi, ţie nu are rost să-ţi spun cum scrie ea. 😀

      Apreciat de 1 persoană

      • Drugwash zice:

        Ştiam bancul. Da, se potriveşte situaţiei de faţă. Nu-i bai, şi eu am citit la rîndul meu, acum ani de zile, ca să văd cam ce le fată mintea ăstora, dar eram deja pus în gardă mai dinainte.

        Eu – deşi am încredere în oameni de felul meu – nu sînt însă credul şi fraier. Din păcate mulţi sînt şi aş putea începe cu maică-mea care a aruncat o căruţă de bani la firma (olandeză?) Bakker pe plante şi alte inutilităţi crezînd cu tărie în reclamele lor care spuneau că „e foarte posibil să cîştige un televizor cu ecran cît peretele”. Evident că n-a cîştigat nici măcar exeprienţă, fiindcă continuă să le bage bani în cont. Şi mai înainte de asta a „livrat” o căruţă de bani în conturile Reader’s Digest, tot pe inutilităţi frumos promovate, cu „mari posibilităţi de cîştiguri”. 😦
        Asemenea înşelătorii „legale” ambalate în cuvinte frumos meşteşugite ar trebui pedepsite cu ghilotina în piaţa mare. Începînd de „sus”, de la cei care le dau voie să existe.

        Hai că iar m-am ambalat, am adunat prea multe frustrări de-a lungul anilor, nu numai de-ale mele ci şi de-ale celor apropiaţi care au picat pradă capcanelor modernităţii. Îmi cer scuze, ar fi trebuit să fie amuzant aici.

        Apreciază

        • E mult de spus aici şi e complicat. Pot înţelege credulitatea în oferte „3 în 1”, în promoţii şi reduceri. Pot înţelege dorinţa de câştig rapid şi fără efort, înţeleg şi reacţia bieţilor bătrâni care cred că cineva drag a avut un accident şi dau toată pensia primul străin care le bate la uşă. Dar chiar să crezi în astfel de mesaje? e cam prea mult. Şi cam prea îngrijorător, zău.

          Apreciat de 1 persoană

  2. M.C. zice:

    Mno, azi am râs toată ziua, dar articolul ăsta întrece tot :))
    Când eram afară (din țară, ofc) primeam nspe e-mailuri de gen pe zi. Am făcut singurul lucru pe care îl puteam face: am renunțat la e-mailul de yahoo. Bine, el e la locul lui, cu adresă și tot tacâmul, (haha, ar vrea ei), doar că nu-l mai bag in seama. Folosesc gmail care-i mai deștept și le bagă-n…spamul lui. Ba chiar le șterge singur când se plictisește de ele :))

    Baaaafta și mult noroc la concurs. Da’ las’, știu eu ca tu ești norocoasă 🙂

    Apreciază

    • Vezi? Dacă aveam gmail, nu mai suspinam cu gândul la… ce-am avut şi ce-am pierdut!
      Îţi mulţumesc mult, mă bucur tare că ai râs!!
      Şi mulţumesc şi pentru urare! 😉

      Apreciază

      • Drugwash zice:

        N-ai nici cea mai mică idee ce se întîmplă pe ‘g’ în perioadele lor cînd au de infiltrat oarece malware! De cînd şi-au „inventat” o serie de „muţunachi” (emoji) specifici, coloraţi şi animaţi care te trag de atenţie cu forţa, sînt zile cînd apar 5-10-15 spam-uri clipitoare cu „oferte” care mai de care mai „tentante” (păcat că n-am făcut nici un screenshot la vremea respectivă). Bine că mi-am şters contul de ‘g’ şi am scăpat de ei definitiv! Ptiu, arde-i-ar focu’, stinge-i-ar benzina!

        Apreciază

  3. psi zice:

    figurinăăă! am râs cu spume. te și vedeam cum te trage gurentul de la frunza aia! :))))
    să știi că era ok un rânduleț mic, zău așa. cât despre noroc… vedem pe 1 septembrie.

    Apreciază

    • Îţi dai seama ce năcaz s-ar fi abătut asupra capului meu? 😀 Tare mă bucur că am amuzat mâţu’!
      Era ok, nu zic nu. Dar am profitat de ocazie să-i spun mâţului că mi-e drag. Asta în afara concursului, desigur! 😉

      Apreciat de 1 persoană

  4. Pai bani iti trebuie tie? Mai bine ca nu i ai luat, n ai mai fi avut timp sa scrii pe blog 😊

    Apreciază

  5. Oana zice:

    Mesaje din astea am primit. Vorba lui Dragoș, bântuie de multă vreme netul. Le-am șters, desigur.
    Acuma meleoane am primit, dar numa ca să le țin în custodie, nu să dispun de ele. De meleoanele mele, când și când, dispun alții, copii orfani ori bătrâni fără putinți. Nu-i așa? Că doar mi-s femeie singură. Potecuț, sinceră să fiu, am început să-mi scriu testamentul. Multe n-am. Ceva cărți și câteva meleoane. Le dau celor săraci. Cum, în general, lumea-și cam bate joc de femeile singure care-și lasă averea la căței, mănăstiri ori ceva copii (asta mai rar), am zis să-mi fac din timp socotelile. Că, altfel, cine știe unde or ajunge literaturile rafturilor mele….

    Apreciat de 1 persoană

    • Asta ar şi trebui să fie soarta tuturor mesajelor de genul ăsta: la gunoi. Dar na, câteodată ne mai şi amuzăm că altfel… e mult negru şi multă tristeţe-n jur. Când găseşti un motiv de zâmbet, de ce nu? Din păcate, sunt mulţi cei care cred în ele…

      Off, Oana! M-ai lăsat fără cuvinte. M-am emoţionat tare. 😦

      Apreciat de 1 persoană

  6. doar nicole zice:

    Eu chiar nu am nici un fel de idee despre meleoane și singureii pe lume, dar tu… tu ești mai comică, nostimă și… umoristică și decât… tine, chiar așa. 😀

    Apreciază

  7. papagigli zice:

    Eu n-am primit sau am primit si nu stiu, ca altfel le-as fi raspuns.
    Cred ca le-as fi dat un numarul unui cont doldora de datorii si din care sa nu mai poti extrage bani nici cu forcepsul. Vai cit m-ar fi bucura sa-l readuca la zero. 😆
    Oricum, eu p-astia-i consider un fel de terapeuti. Trateaza credulitatea 😆

    Apreciat de 1 persoană

    • Ar merita asta dacă am şi avea posibilitatea să le vedem feţele când constată că nu pot scoate bani, din contră. Ce satisfacţie! Dar aşa…
      Nu ştiu, papa! Oare chiar sunt mulţi cei care cred şi, mai rău, dau date şi mai pun şi un fel de acont-garanţie în contul lor? Că altfel, văd că metoda accidentul şi alte asemenea încă funcţionează. Dar alea îi vizezează pe bătrâni, săracii. Ori la mailurile astea în engleză se presupune că bunica mea n-ar avea acces….

      Apreciază

      • papagigli zice:

        Ce nu inteleg e faptul ca astia n-au cum sa prinda-n plasa pe unul cu milioane-n banca. Aia sunt greu de dus cu presul. Iar de la unul care o duce de la cec la cec ce sa ia cind cecul e cheltuit inainte sa fie depus in banca? Poate doar daca ai vreo linie de credit din care sa-si transfere, on line, in contul propriu. Problema e ca le trebuie si un password sau un infiltrat in vreo banca. In fine, nu stiu cum se poate fura, dar presupun ca stiu ei mai bine ce si cum. Problema, cum spun, e ca astia fura de la nevoiasi, nu de la vreun Becali 😆

        Apreciază

        • Să ştii că m-am gândit mult la treaba cu infiltratul când a fost „vârf de sezon” metoda „accidentul”. Că la ăştia cu mailurile nu mi-am bătut capul.
          De unde să ştie ăştia atâtea informaţii? Că să formezi numere la plesneală, nu merge. Ei ştiau clar că numărul e al unei persoane în vârstă, cu copil în altă ţară. Au mai gafat-o ei, nu-i vorbă. Ştiu pe cineva care a fost sunat cu asta şi, deşi persoana nu are copii, le-a făcut jocul şi apoi a sunat la poliţie. Dar în general, cam nimereau. Nu sunt paranoia, pe cuvânt. Nu sunt cu teoria conspiraţiei. Dar am tendinţa să cred că numai unul care are acces la date poate da astfel de informaţii.

          Apreciază

          • Diana zice:

            Astia cu „accidentul” culeg informatii mai ceva ca spionii: intreaba vecinii; stau prin salile de asteptare la medicul de familie, prin farmacii, trag cu urechea pe banci, in parcuri (urmaresc acasa persoanele si „intervieveaza’ vecinii varstnici – si vecinii… spun tot ce stiu) si altele de gen, pana afla un numar de telefon si cat mai multe amanunte… De-asta nu-i bine sa fie date oricui „relatii” despre vecini si tot de-asta e bine ca cei care au rude in strainatate sa nu le vorbeasca strainilor despre asta. O metoda (simpla) de a afla numarul de telefon mobil: cere voie sa dea un „telefon scurt” unui prieten si gata! are numarul.
            Uneori „merg la pont”. Mai rar, „pontul” e dat de cineva din anturajul viitoarei victime.

            Apreciază

            • Nu ştiu exact cum procedează dar procedează bine. Adică atunci când dau acel telefon, oamenii ăia ştiu şi nume şi ţara-n care e plecat copilul şi tot. Asta m-a făcut să cred că poate fi cineva din interior, adică cineva pentru care a afla un număr pe care se primesc telefoane multe din afară sau se dau telefoane în afară, e floare la ureche…

              Apreciază

  8. Ivy zice:

    Numai eu nu am astfel de noroace. 😦

    Apreciază

  9. lucillette zice:

    Eu am refuzat chiar banii mei, anul trecut. Bani pe care mi-i obţinuse nu stiu ce organizatie de ce ocupa cu recuperări din astea, prin nu mai stiu ce tara. Cred ca erau de când lucrasem ca sclav la Don Miguel pe plantaţia de coffee. Mă premiase cineva şi nu am ştiut, doar s-a întâmplat în altă viaţă…Dar îi voi cere acum în toamnă când face blogul 1 an, voi da o petrecere de luare de moţ cu banii aştia, şi voi invita toată floarea cea vestită a întregului Apus, pardon, WordPress. Să fii pregătită! Fără dar în plic, se înţelege, că doar de-aia am conturi prin toată lumea. (cum să nu crezi în dreptatea de pe pamânt, când te şi plăteşte???)

    Apreciază

  10. pathtomysoul zice:

    Si eu am primit, Potecuta, mesaje din astea, dar nu m-am obosit niciodata sa le citesc, ba nu, mint, o singura data am simtit cum atat de fain ai zis, ”o chemare lăuntrică greu de descris”, atunci am citit cap-coada si dupa un sus-chin, pfuai, ghinion de ghinion, si eu m-am emotionat atat de tare, ca grabita fiind sa dau repede-repede jumatatea, din tremurul mainii am nimerit delete-ul. Ha-ha pentru ASTA, totusi, bietul de el! Multam pentru portia de râs, ai scris foarte haios.

    Apreciază

    • Cred că asta e genul de experienţă care se întâmplă o dată-n viaţă. Adică primeşti zeci de astfel de mesaje dar o singură dată simţi chemarea aia de a şi citi 😀
      Vaaai, şi tuuu cu delete? Ce ghinion! Câţi insensibili suntem pe aici 😀 😀
      Mulţumesc frumos! Mă bucur că ai râs!

      Apreciat de 1 persoană

  11. Ileana zice:

    O seară binecuvântată, inimilor!
    An evening blessed hearts!

    Apreciază

  12. pathtomysoul zice:

    Err., fiind, stii ca imi place sa revin.

    Apreciază

  13. Diana zice:

    Amuzant foarte descrierea facuta de tine! :))
    N-am „plans” citind astfel de texte primite pe mail pentru ca nu deschid absolut niciun mail care nu e de la persoane cunoscute sau de pe la „pagini” unde-s abonata. 🙂 Cei care imi scriu de pe alta adresa decat cea pe care le-o cunosc stiu ca trebuie sa-si scrie numele in „titlu” – daca n-o fac… asta e. 🙂
    Nu ma „bag” la „concurs parfum” – desi imi plac tare mult parfumurile – pentru ca nu ma „bag” in general la concursuri. 🙂

    Apreciază

    • Mulţumesc, Diana! Mă bucur că îţi place şi te-ai amuzat!
      Foarte bine faci, e mai sigur aşa. Demult, pe vremea messanger, am virusat complet calculatorul de la muncă din cauza unui mail din ăsta cu link. Nu prea erau în vogă ca acum şi era semnat de Ion Popescu, „gen”. Adică nume şi prenume românesc. Cum era mailul de muncă, am crezut că e ceva pentru muncă. Şi praf l-am făcut. 😳
      Nici eu nu mă bag la concursuri de obicei. Dar aici e altceva. Pe Psi o citesc de mult timp şi mi-e dragă tare. Şi ăsta nu e concurs aşa…. să fie. E urmarea unei serii lungi şi frumoase de poveşti cu şi despre parfumuri.
      Să ştii că nu vă îndemn să mergeţi la ea pentru că eu aş avea de câştigat puncte sau ceva că trimit oameni. Nicidecum! Eu recomand numai ce îmi place mie. Nu pot recomanda produse sau siteuri de care habar nu am. Am şi scris pe aici că ăsta e motivul pentru care nu am scris niciun advertorial.
      O zi frumoasă!

      Apreciază

      • Diana zice:

        Am inteles ca nu ne trimiti la ea pentru puncte, ci pentru ca iti place – n-as fi accesat link-ul de n-as fi inteles. 🙂 Si mie imi place Psi – n-am citit foarte-foarte multe postari ale ei, dar am citit multe, mai ales despre parfumuri. 🙂
        🙂 Si eu m-as simti aiurea sa recomand un produs pe care nu-l cunosc… sau sa scriu „de bine” despre ceva ce stiu ca nu mi-ar placea.
        Multumesc!
        Iti doresc sa ai o duminica minunata!

        Apreciază

        • De obicei, nu particip la concursuri. Cu atât mai puţin la cele care presupun multe linkuri spre blogul sau siteul care „organizează” concursul. Dar aici e altceva. Cum am şi spus, ce am scris despre ea e în afara concursului 😀
          Mulţumesc mult, Diana! O zi frumoasă să ai!

          Apreciază

  14. Ana zice:

    De-a lungul vietii mele…de cand am dat io peste internet si el peste mine….nu cred ca a fost zi ,saptamana,luna sau an in care nacajiti d-astia cu averi colosale sa nu vrea sa ma lase pazitoare a averilor lor nemarjinite….Da’ am zis intotdeauna ca pare rau la mine,da’ nu poci pen’ca am naturelu’ simtitor si nu ma poci abtine sa nu bag manusita pan’ pan’ la umar.
    Deci e un concurs pa undeva?

    Apreciază

  15. Super funny! Ai un umor!!! 🙂
    Și eu am pățit de-astea și am procedat identic cu tine. 🙂

    Apreciază

  16. Eu am avut o corespondență consistentă cu unul care voia neapărat să-mi trimită câteva sute de mii de dolari. Doar să-i trimit înainte 800 de dolari, că atâta îl costă pe el transferul. Apoi a redus la 400, la 200, până a renunțat și m-a lăsat în pace. O fi îmbogățit pe altul. 😦

    Apreciază

  17. Iosif zice:

    Am primit si eu de câtiva ani astfel de oferte ‘tentante’ si curios din fire,am intrat în joc,pentru a cunoaste astfel de ‘samariteni’ ,însa de fiecare data constatam ca acesti generosi ‘iubitori absoluti’ erau lipsiti de orice forma de valoare,si ca ei însisi,aveau nevoi si lipsuri elementare din toate punctele de vedere si pe toate planurile.
    În alta ordine de idei,acesti ‘samariteni’,nu ma cunosteau ,neavând de unde sa stie ca sunt unul dintre putinii mostenitori al tuturor lucrurilor create si percepute de capacitatea fireasca a omului,împreuna cu HRISTOS al TATALUI CREATOR al tuturor valorilor AUTENTICE,ale IUBIRII SALE NEMARGINITE,dincolo de relatia spatio-temporala,în dimensiunea infinitei ,PARADOXALEI DRAGOSTE VESNICE .:)
    Un weekend …îmbogatit de autentice valori !

    Apreciază

    • Şi crezi că dacă-ar fi ştiut asta despre tine nu ţi-ar mai fi trimis astfel de mesaje?
      Nici pe mine nu mă cunosc cei „doi” semnatari ai celor două mailuri. Şi cu toate astea, le-am primit.
      Am pus doi între ghilimele că sunt conştientă că nu e vorba de două persoane. E o reţea acolo. Dar asta e mai puţin important.
      Weekend frumos, Iosif! Mulţumesc.

      Apreciază

  18. Iosif zice:

    Certainement !

    Apreciază

  19. Mishuk zice:

    eu mai am niște zeamă de la salată… și vreo 4 hamsii baleniene… și mă gândesc la tine. vezi tu, trebuia să înhați acele milioane, acum eram și noi bogați și mâncam ceafă de pigmeu cu sos verde bourjon.
    și poate și o căsoaie de-aia… de căței!

    Apreciază

  20. opantazi zice:

    :)))))) Lasa, Potecut, mai bine ca noi, sarace si cinstite! Si eu am fost de nenumarate ori fericita castigatoare/mostenitoare, dar am refuzat de fiecare data, stiu eu ca sunt vreo doi-trei mai amarati ca mine. Cel mai rau mi-a parut totusi de unchiu’ din Nigeria, care a murit neconsolat. Cica ii semanam leit. 😀

    Apreciază

  21. Ha ! Sigur , am primit „oferte de milioane” , si culmea toti aia erau cu neste grade in armata americana, cica ! 😉
    Ba si cate o poza, spre edificarea mea. Cum naibii sa- mi trimita mie banii ? Pai simplu, dau toate informatiile despre. Numa ca nu prea au nimerit-o cu mine. Nu ca mi-ar fi de prisos milioanele, da ma tem ca raman si fara casa , fereasca-ma ! :)))

    Apreciază

  22. Alex zice:

    Nu mai știu ce să mai inventeze escrocii. Tot felul de idei, care mai de care mai fantasmagorice și gata să te prindă în lațul înșelăciunii. Eu am tot primit în ultima vreme niște mailuri de la Apple, prin care mi se rezolva problema deblocării iPhone-ului (n-am avut niciodată de-ăsta!) cu un cod de deblocare și un link pe care trebuie musai să-l accesez. Desigur că l-am respins de fiecare dată, dar tot vine acest mail. Și câte și mai câte oferte-„minune”, concursuri câștigate, premii, moșteniri și alte minunății pe care eu nu ma pricep să le savurez. 😀
    E bine să ne avertizăm cunoscuții, atunci când sunt lucruri ce pot fi chiar periculoase…
    O duminică frumoasă, dragă Potecuță!

    Apreciază

    • heheh, şi eu am fost atenţionată că îmi e blocat contul la Apple că cineva neautorizat a vrut să îl acceseze. Nici eu nu am. Ghinion! 😀
      Da, ar trebui să fim atenţi!
      Mulţumesc, Alex!

      Apreciază

  23. Fabiola Ion zice:

    Cred că nu e om pe care să nu-l fi atins norocul ăsta. Nici eu nu scăpai dar am dat foarte rapid delete. Ce rost să-l încurc pe bietu’ om? Că io’-s bogată rău, întorc cu furcoiu’ banii. :)))))

    Apreciază

  24. Dacă nu te-ai consolat…încă, iaca vin să-ţi şterg o lăcrămioară din colţul ochilor şi să-ţi spun că am trecut şi eu pe acolo… 🙂 Ador cum povesteşti, dragă Potecuţo! ❤

    Apreciază

  25. Pe mine nu m-a izbit asemenea noroc, dar şi dacă mă izbea… 😀

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s