Mai ştii?

12ae 3 4 5 6 7 8 b c d
Sursă foto: 1, 2, 3
Tema de azi a fost „Joc”. Găsiţi mai multe în tabelul lui Călin.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Miercurea fără cuvinte. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

103 răspunsuri la Mai ştii?

  1. Ana zice:

    Daaaaaaa……ce frumos ca mi-ai reamintit!
    Trebuie sa o invat pe fii-mea 9 pietre si aia cu ata pe degete (cum naiba se chema?). Ca elasticul nu mai stiu schemele. Iar la lapte gros trebe multi ca sa intelegi ceva de joc…Pfoaaaaiiii , ce de jocuri bestiale am jucat in copilaria mea….! 😁😁😁Mah , io-s bogata , pe bune!

    Apreciază

    • Ana zice:

      Ioiii…si Podul de Piatra si Piciorusul (sotronul) si Ascunselea…Ioiiii , ce amintiri! 😄

      Apreciază

    • Habar n-am cum se numeşte ăla cu aţa pe degete dar ştiu că mă jucam mult şi ştiam multe „numere”. Mama m-am învăţat şi ea ştia şi mai multe şi nu-mi plăcea că mă bătea. Tata ori nu ştia, ori se făcea că nu ştie şi era o bucurie să joc cu el că-l făceam zob 😀
      Da, erau multe şi era tare fain. Sunt şi mai multe dar nu am stat să caut poze. Ăla cu chenar, ţară, ţară vrem ostaşi… 😀
      La elastic ştiam până pe la 6, după asta mă cam încurcam….

      Apreciat de 1 persoană

      • Ana zice:

        Mie imi placea sa joc Omul Negru si BumBum Stop….si Melcul , era ca un fel de sotron…
        Noroc cu postarea ta ca mi-am amintit…trebuie sa ii fac „educatie” fiica-mi…

        Apreciază

        • Bum bum nu ştiu. Ia să ieştiţi afară la instrucţie 😀

          Apreciază

          • Ana zice:

            Bum bum stop era asa: cineva punea ochii ca pentru ascunselea. Ceilalti se aliniau in spate , la distanta. Cand ala punea ochii , zicea bum bum stop si rapid se uita inapoi. In clipa aia , cei din spate trebuiau sa ramana intepeniti in pozitia in care expresia in gasea si cine spunea expresia intorcea capul. Haios era ca fiecaredorea sa ai e pozitii de oprire cat mai haioase , ca se radea la greu la jocul asta. Ei bine , daca te dezechilibrai sau te miscai putin , cand ala de punea ochii se intorcea si te vedea , erai eliminat. Ideea jocului era pozitiile asteade oprire haioase si sa ajungi sa il inlocuiesti pe ala de se punea cu ochii astfel incat sa nu vada miscand.

            Apreciază

  2. Încă văd pe strădă aceste jocuri – semn bun, zic eu. Înseamnă că multe dintre ele încă sunt în trend, de le preferă în locul calculatoarelor 🙂

    Apreciază

  3. Fata Verde zice:

    Mie jocurile de mișcare și campionatele de sărituri nu-mi plăceau, oboseam repede, mă durea imediat „sub coastă” și „într-o parte”. Stăteam pe margine și mă uitam. 😦 Dar îmi amintesc de Țomanap, Flori, fete, filme și băieți. Și îmi mai amintesc vag de un fel de probleme de logică, în stilul lui Busu, pe care le desenam cu un băț pe pământ. Poante parcă le ziceam.

    Apreciază

    • Daaaaa, într-o parte mă durea la orele de sport, la proba de săritură în lungime. Mamă, ce mă mai durea. Şi ne durea rău „apendicita” şi nu ştiam exact în parte e. Ştiu, tu ai mai spus că ai avut probleme reale dar noi tare ne mai prefăceam.
      Şi telefonul fără fir mai jucam pe lângă flori fete. Ţomanap nu prea că afară era mai greu de scris.
      Şi aia cu logica, ştiam una cu cheia. O ştii? Desenam o cheie şi spuneam o poveste…
      Hei, ce m-ai stârnit!

      Apreciat de 1 persoană

      • Fata Verde zice:

        Nu-mi amintesc decât de unul care trebuia să traverseze nu știu ce lacuri și munți. Trebuia să te prinzi că erau pâini sau alte chestii pe care le lua cu el, foarte vag îmi amintesc.

        Apreciat de 1 persoană

        • Exact! Aşa era şi aia cu cheia. Pe măsură ce spuneai povestea despre o prinţesă ce era închisă-ntr-un castel, desenai ce spuneai. Un cerc care era lacul, un drum ce pornea din lac etc. În final era întrebarea: „cum evadează prinţesa?” şi tu de fapt desenai o cheie…

          Apreciat de 1 persoană

  4. Drugwash zice:

    Pe aceeaşi linie cu paielele (sau paicile – la noi s-au auzit ambele versiuni – adică pietrele plate adunate-n turn) mai erau rublele – capace de la sticlele de bere, turtite, sau capacele de sus, cu desene sau embleme, de la cutiuţele de chibrituri. 😉

    Despre ingliţe n-aş fi vrut să amintesc însă pentru conformitate ar trebui să apară şi ele, ca „jocuri de război”. Era cît pe ce să rămîn fără ochiul stîng, dacă boldul îndoit aruncat de puşca-ingliţă a Lui Alin ar fi nimerit cîţiva milimetri mai la stînga… Mdeh, joacă de copii…

    Apreciază

  5. Ivy zice:

    Eu am jucat ,,Mâța” în mare, zilele trecute. Când eram copil, cel mai mult, îmi plăcea Șotronul.

    Apreciază

  6. papagigli zice:

    Dintre jocurile copilariei, cel mai mult mi-au placut „gajurile”. P-asta-l jucam cu o pasiune justificata si aproape zilnic 😆

    Apreciază

  7. doar verde zice:

    Mai ştiu !
    Nu vom putea uita …

    Apreciază

  8. Iosif zice:

    Da ! Eu mai stiu si retraiesc frecvent imaginativ acele momente de bucurie infantila,însa e trist ca ai mei copii si generatia contemporana lor,au pierdut acele momente de comunicare si relationare directa ,încarcata de adrenalina si emotii,de sentimente profunde reale ce constituiau ‘punti’ de legaturi sufletesti inoubliable si trainice,ce au învins timpul si spatiul.
    Azi,tehnologia comunicarii virtuale în loc sa creeze mai puternice si trainice ‘punti’ de legatura între oameni,creeaza o dependenta bolnavicioasa,distrugatoare a valorilor autentice,palpabile reale,simple,împingând masele spre o autodistrugere totala a realitatii naturale,realitate înlocuita de minciuna virtuala, artificiala,ce face din omul simplu un sclav modern,al propriei inconstiente…un ‘ciber-Om’,lipsit de sentimentul compasiunii,altruismului,milei,si al tuturor bogatiilor eterne, izvorâte din IUBIREA ABSOLUTA;;;!

    Apreciază

  9. Iosif zice:

    Posibil,însa doar atunci când ‘usa inimii’ este deschisa ‘strainului calatorr’,(ce colinda lumea batând zadarnic la ‘usi’ zavorâte de prejudecatile omenesti) ostenit,de calatoria spatio-temporala milenara si care în curând îsi va încheia periplul spatio-temporal,schimbând pe neobservate toate perceptiile vechi despre ceea ce omenirea a crezut ca este …VIATA…:)

    Apreciază

  10. Suzana zice:

    Ce de-a jocuri mi-ai adus aminte!
    Pacat ca nu prea ne mai jucam si acum…
    Happy WW, draga Potecuta!

    Apreciază

  11. Chiar si cand dau de urmele jocurilor altor copii imi bag nasul… Bariera, ca suntem oameni mari, noi o punem. Am uitat unele detalii dar (re)invat din mers, merg si alte reguli, doar distractiv sa fie, nu?

    Apreciază

  12. 😊😊m-am intors in timp.am vazut ca ati enumerat toate jocurile „de pe vremea noastra”. Voi ati avut „oracole”? Erau un fel de jurnale, in care prietenii apropiati completau si raspundeau la intrebarile puse de tine.

    Apreciat de 2 persoane

  13. Diana zice:

    Mai stiu; cum nu?! 🙂 Cred ca nu e unul amintit (in postare sau comentarii) pe care sa nu-l fi jucat desi constat ca unele le numeam altfel). Ce harmalaie mai era la bloc atunci cand ne adunam toti – si eram multi! :))
    Happy WW!

    Apreciază

    • Chiar, Diana! În cartierul meu erau 10 blocuri. Dar în zilele de vacanţă ne adunam de parcă era cartier cu 100. Era plin. Şi urlam şi alergam şi vai de mine… 😀
      Zi frumoasă! Ne-ai provocat de minune! 😉

      Apreciază

  14. dyanaweb zice:

    Ce de amintiri!!! Ce copilarie frumoasa!!! chestia cu pietrele, se chema „castel” prin zona unde am copilarit,,,Stii? Chiar zilele trecute mi-am lasat copiii la bunici…cu un elastic 🙂 ce m-am mai distrat pana au inteles cum se joaca! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  15. tink3rbe11 zice:

    Daaaa, le-am numit pe toate in gand zambind și în aceleași timp

    Apreciat de 2 persoane

  16. Laura C. zice:

    Mai stim… Le-am incercat pe toate. A fost frumos!

    Apreciază

  17. CalinH zice:

    Ex-ce-lent!
    Mă bucură mult răspunsul tău la provocarea Miercurii fără cuvinte. Suita de imagini aleasă de tine e o poveste în sine. Povestea copilăriei fiecăruia.

    Apreciază

  18. April zice:

    O daaaa, și mai ales ”șencălul”, pe primul loc! 🙂

    Apreciază

  19. Eu mă pricepeam foarte bine la jocul cu nasturele prins în ațe și învârtit între mâini ca un tirbușon. Avea efect la șoferii garajului din apropiere, care mă invitau în cabina cea frumos mirositoare. 🙂 Nu cunosc cum se numea „jucăria”.

    Apreciază

    • Ceva-ceva, vag, parcă îmi amintesc. Oricum, mi-ai amintit şi de alea… tiribombe, oare? Se vindeau în piaţă. Şi după ce mă enervam că nu-mi ieşea şmecheria, mă apuca repede curiozitatea şi le rupeam să văd ce-i înăuntru 😀

      Apreciază

  20. opantazi zice:

    Ah, ce mi-a placuuuut! Nu mi-e jena sa recunosc ca saptamana asta am sarit sotronul. Avem unul in holul firmei (e o chestie publicitara) si te rog sa ma crezi ca putin mi-a pasat ca am depasit de vreo 4 ori varsta sau ca m-am dat in spectacol pe-acolo. Am topait de fiecare data cand am trecut pe langa el. 😀

    Apreciat de 1 persoană

    • Uraaaaa! Bate palma!
      Eu am dat peste unul în faţa blocului şi m-am bucurat de parcă aş fi găsit o comoară. Nu mai văzusem unul desenat pe asfalt de ani de zile. Am ţopăit înainte şi înapoi şi pe urmă mi-am luat faţa de femeie serioasă şi am pornit spre piaţă după legume. 😀

      Apreciat de 2 persoane

      • Alex zice:

        Ha, ha! Ce frumos! Am încercat și eu „să-i dau lecții” Sarei, care nu știa cum să sară șotronul și…. am reușit să-mi sucesc un genunchi, de-am tras o lună cu el. Cam greu „telefănțilă” (vorba Sarei, când vine vorba de mine) pentru așa jocuri… grațioase! 😀

        Apreciază

  21. darklorelei zice:

    Frumoase jocurile copilariei noastre! Pacat de copiii din ziua de azi!

    Apreciază

  22. Roxana zice:

    Eu, da, mai stiu, dar am grija ca si al meu pui sa afle….copilaria lor e altfel….

    Apreciază

  23. O parte dintre ele le-am jucat si eu in copilarie…O saptamana frumoasa iti doresc.

    Apreciază

  24. Daaaaaa…. Multumesc mult ca mi le-ai adus in amintire! Am avut intr-adevar o copilarie frumoasa! Nu conteaza ca era comunism si ca se beznicea in serile de iarna si ne chioream la un ciot de lumanare. Nu conteaza ca stateam la cozi interminabile cu parintii nostri sa cumparam de ale gurii…. Pentru noi, copiii, au contat doar momentele fericite. Daaaa, socializam cu mult mai mult decat copiii de azi. Si zic eu, ne-am dezvoltat frumos. O seara frumoasa iti doresc. Te imbratisez cu mult drag! 🙂 ❤

    Apreciat de 1 persoană

    • Mă bucur mult că am stârnit amintiri frumoase!
      Copii fiind, nu am prea simţit greutăţile de pe umerii părinţilor noştri şi sigur că am păstrat doar părţile frumoase.
      Mulţumesc mult, Simona! Şi eu, cu acelaşi drag 😉

      Apreciază

  25. pathtomysoul zice:

    Dragă Potecuță,
    Iți mulțumesc că mi-ai amintit, ultima mea postare am început-o cu gândul la tine.

    Apreciază

  26. Alex zice:

    Sărut mâna, dragă Potecuță! Ce frumos ai ilustrat tu tema de azi! Și ce de amintiri frumoase și nostalgii puternice mi-au trezit imaginile cu jocurile pe care le iubeam atât de mult în copilărie… Era o bucurie de nespus să ne întâlnim toată gașca de pe stradă în serile de vară, pe răcoare și să ne jucăm până ce se întuneca de-a binelea. De fiecare dată încercam alte jocuri și nu ne mai săturam, iar părinții abia ne mai adunau de pe stradă, plini de praf și transpirați. Frumoase vremuri…. minunate amintiri….
    Numai bine îți doresc cu drag și un weekend cât mai frumos! 🙂

    Apreciază

  27. Mishuk zice:

    … știu, că am fost și eu copil cândva. înainte să ajung elefant!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s