Ce mai faci, îţi e bine?
Mai porţi stele în păr?
Sau ţi-au răsărit la tâmple
… aripile unui dor?
Ce mai simţi, îţi e soare?
Mai ai marea-n privire?
Sau ţi-ai tulburat-o-n grabă
… într-un ciob de amintire?
Ce mai spui, ţi-e lumină?
Te mai prinzi în vreun dans?
Sau ţi-a amuţit pianul
… aşteptând al doilea pas?
Ce mai ştii despre tine?
Te mai pierzi, te mai strigi?
Sau… rămas-ai fără tine
… neputând să te învingi?
Ce mai faci, îţi e bine?
Ştiu că sună ciudat
Aş putea foarte bine
să mă-ntorc peste-un veac
să te-ntreb
despre stele,
despre mare
sau dans
dar am rispit din clipe
cât un secol… în avans.
Ce mai faci, îţi e bine?
Ştiu că sună cam sec
şi nici nu te-aş mai reţine
doar te-ntreb…
ş-apoi plec.
Plec să caut răspunsuri
printre ani şi prin mine,
să aşez pe nuanţe
între rele şi bune
ca să fiu pregătită
să răspund la… oricine
m-o-ntreba,
chiar şi-n treacăt,
ce mai faci…, îţi e bine?
Poteci de dor 
Mi-a plăcut enorm ceea ce ai scris! De obicei nu mă atrag versurile, dar să știi că m-ai cucerit în totalitate! Să ai o zi frumoasă!
ApreciazăApreciază
Georgiana, bun venit pe potecuţele mele!
Să ştii ce ai spus tu contează enorm. Dacă unui om, nu chiar pasionat de vers, i-a plăcut poezioara mea, înseamnă mult. Foarte mult!
Îţi mulţumesc mult!
O zi frumoasă şi ţie!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ca tare frumos le mai zici tu, Potecuta.. 🙂 Mi-as dori sa ne mai citim , macar, peste ani (poate si sa ne-ntalnim, cine stie ? ) si sa ne intrebam „Ce mai faci” ?
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, Dana!
Şi mie mi-ar plăcea să ne întâlnim. Şi mai devreme şi peste ani. Dar ne putem întreba şi acum, nu-i problemă 😀
ApreciazăApreciază
Ce frumos!!!!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, Dyana! 😳
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Asa mi-a placut tare mult…si a fost touche! 😊
ApreciazăApreciază
Heee! Mă bucur tare! Mulţumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce mai faci Potecuț? De unde atâta emoție la ceasu ista-l dimineții? :))
ApreciazăApreciază
Eu? Uite… p-aci’. 😀
Ştii bancul cu vulturul şi porumbelul, cu ce mai faci? 😀
Care dimineaţăăăă, fatăăăă dragă? Io-s trează de la 6 aşa c-am avut timp. No.
Mulţumesc tare! 😉
ApreciazăApreciază
Și eu tot de pe la 6 și ceva. Da chiar și așa, n-ai cum să-mi spui că acum nu-i dimineață, când eu dau neața și la 7 seara :)). Nu știu bancul, dar luminează -mă 🙂
ApreciazăApreciază
Ai dreptate, dimineaţă-i până se face noapte 😉
Bancul are farmec mai mult spus, nu scris. Dar hai, contez că îţi poţi imagina scena:
Un vultur maaare şi bătrân zbura liniştit în zare, vum-vuuum. În spatele lui, un porumbel pricăjit îşi dădea duhul încercând să-l ajungă, fâl-fâl-fâl. Ajunge lângă el, îşi trage sufletul şi zice repede, abia respirând:
– Vulture, vulture, întreabă-mă ce mai fac.
– Du-te, mă, de aici!,
şi îi dă o aripă de-l aruncă pe porumbel hăăăt departe în spatele lui. Vulturul îşi vede liniştit de zbor, vum-vuuum, porumbelul se scutură şi iar începe să dea frenetic din aripi, fâl-fâl-fâl să îl prindă din urmă. Iar ajunge, iar „vulture, vulture, întreabă-mă ce mai fac”, iar vulturu’ dă cu aripa, iar vum-vuumm, iar fâl-fâl-fâl. În final, vulturul exasperat de porumbel şi porumbelul extenuat de atâta zbor:
– Bine, mă, bine. Ia, ce mai faci, bă?
– Hm, aşa ş-aşa.
ApreciazăApreciat de 4 persoane
:)))) Săracu, îl văd cum i se scurgea un strop de nădușeală pe frunte (asta acă păsările transpiră ) 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îmi place să cred că răspunsul/răspunsurile va fi/vor fi, de fiecare dată, pe măsura întrebărilor versificate… 🙂 Gânduri bune la sfârşit de săptămână! 🙂
ApreciazăApreciază
Toate cele bune şi ţie!
Mulţumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ia zi tu, Potecuţă, ce mai faci?
Eu… aşa şi-aşa, ca tot porumbelu’. 🙂
ApreciazăApreciază
Adevărul e că… la postura mea nu m-ar prinde titlul de vultur. Mno, aşe 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu mărimea contează ci îndrăzneala. Vultur trebuie să fii în suflet. 😉
ApreciazăApreciază
Frumos. Sensibil. Aşa, ca tine. 🙂
ApreciazăApreciază
Eşti o scumpă!
Mulţumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu drag, de fiecare dată! 😘
ApreciazăApreciază
Superb, Potecut! Esti maiastra… Iar eu ma inclin, cu palaria in mana! 🙂
ApreciazăApreciază
Săr’na! 😳
Mulţumesc mult, Oana! Lasă pălăria, e prea cald…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
In privinta talentului nu pot fi ‘ntrebator, pentru ca esti o certitudine. In rest, poate c-as avea cite ceva de-ntrebat, pe ici, pe colo, dar mi-am propus sa-mi inec curiozitatile in discretie 😆
ApreciazăApreciază
E cazul să mulţumesc! Şi pentru certitudine dar şi pentru discreţie 🙂
ApreciazăApreciază
Mai ai marea-n privire ? Ori …stelele ce se reflectă în ea îți amintesc de soare ?? Amintiri calde ,sărate…
ApreciazăApreciază
Şi da, şi nu, şi dulce, şi sărat, şi zi şi noapte….
Mulţumesc!
ApreciazăApreciază
Ce mai fac? Știu și eu?
Adun fluturi, pietre și cinci melci
Si mă plimb, mai agale, pe ale tale poteci,
Strig în soare să mai plece puțin,
Doar un strop, cât să beau păhărelul cu vin,
Să ciocnesc șpritz de vară cu tine
Printre fluturi și pietre, pe un deal cu ruine…
…de melci.
Dealul melcilor îmi e casă și nu e nicio glumă,
O legendă urbană, ape mari sta să spună
Ca au fost pe aici. Să o cred? Stiu și eu?
Eu încerc, dar n-as vrea
Să-mi-nchipui chiar marea, mai degrabă aș sta
Și-aș gândi fericită ce noroc e pe mine
De-ntrebai tu deodata: „ce mai faci? Chiar esti bine?
Sper să nu spună ceilalti bloggeri că am luat-o razna. Candva voi scrie despre Dealul meu cu melci, și la propriu, și ca legenda. Am mai scris, dar nu in maniera in care am vrut a-ți lăsa azi povestea. Ai scris atat de frumos, incat nu puteam sa-ti spun doar..„da, potecuta, sunt bine, măcar azi!”
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce poveste frumosă! Şi cât mă bucur că te-am întrebat!
Eu îmi amintesc despre dealul ăla, ai mai scris, ştiu sigur, altfel n-avem de unde să ştiu.Dar sunt nerăbdătoare să citesc şi partea cu legenda şi tot.
Ţi-am mai spus că nu voi putea trece prin zonă fără să-ţi dau un semn. Aşa că ciocnesc şi eu paharul ăla de vin cu tine şi sper să vină şi ziua în care vom face asta aproape de …dealul cu melci. 😉
Seară frumoasă, Adriana!
ApreciazăApreciază
Am citit întrebarea-ți și am închis ochii. A răspuns. N-ai vrea să-l știi, așa că ți-l tac adânc, sub pleoape amare de gând.
ApreciazăApreciază
Înţeleg. Aş vrea să nu fie aşa.
Dar…
Să-ţi fie bine, Oana! Ai grijă de tine!
ApreciazăApreciază
Superba poezia! Ai ceva special, versurile tale sunt deosebite! Transmiti multe, prin aceste versuri!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc!
Nu ştiu dacă am eu ceva special dar mă bucur că place ceea ce scriu. 😉
ApreciazăApreciază
Oricate raspunsuri am cauta printre toate intebarile din noi, singurul raspuns care se grabeste sa se evidentieze este „bine” chiar daca adevarul se piteste undeva prin spate sau …nu.
Mi-a placut, m-a readus pentru cateva momente in pragul intrebarii tale si m-am intrebat ” ca mai fac”!
ApreciazăApreciază
Acel „bine” poate fi acceptat când ne întreabă alţii. Fie că e real, fie că nu.
Dar dacă ne întrebăm noi pe noi, ar fi de preferat să ne fim sinceri.
Eu îţi doresc ca întotdeauna, la întrebarea asta, să poţi răspunde că… de la bine-n sus. Dar să fie şi real! 😉
ApreciazăApreciază
Nu-ti spuneam eu ca esti geniala ?
Si sa stii draga Potecuta,
Ma simt onorat,cînd tu-mi faci …”morala.” 🙂
ApreciazăApreciază
Ei, Iosif… e mult până la genial. Mulţumesc frumos!
Gata cu morala, nu mai am de făcut 😀
Seară bună!
ApreciazăApreciază
Merci !Un week end frumos ,dintr-un suflet calduros:)
O seara faina cu …Ridsa
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„Ce mai faci… îți e bine?” Sper să îi fie, dar mai ales sper să-ți fie ție. 🙂 E foarte caldă și adâncă întrebarea și… vibrația. 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult, sweetie! Să fie la toată lumea bine!
Mă bucur că se simte căldura, cu căldură am şi scris! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțămesc de întrebare și de felul cum ai formulat-o! Aș răspunde numai de bine, dar nu pot s-o fac la fel de frumos ca tine. 🙂
ApreciazăApreciază
Nu contează cum o faci, contează ce spui. Sper să spui că… bine. Măcar „bine” dacă nu mai mult 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă înving în fiecare ceas, la fiecare pas. Zic că este bine. Pentru mine.
Sper ca răspunsul tău să fie: foarte bine!
ApreciazăApreciază
Dacă tu crezi asta, atunci să-ţi fie mereu aşa. De la bine-n sus 😉
Mulţumesc mult! Şi eu aş vrea…
ApreciazăApreciază
Ce mai faci,suflete? Traiesti, visezi, mai speri? Eu vreau sa cred ca da. Pasesc, nu mai alerg, spre clipe, minute si amintiri.Potecuta draga, asta da exercitiu de rascolire a sinelui. Si de pasare catre ceilalti. Ma opresc aici, ca incep sa am impresia ca bat campiile patriei .Felicitari, Potecuta si la cat mai multe asemenea poezii.
ApreciazăApreciază
Eu? Eu…
Păşeşte încet, să nu le tulburi, să nu le ratezi! Să îţi fie fiecare clipă plină. De lumină, de bucurii, de împlinire sufletească!
Îţi mulţumesc mult, draga mea Laura! Frumos baţi tu potecile! 😉
ApreciazăApreciază
La câtă frumuseţe e pe poteci e simplu să le străbat cu tot sufletul.Şi ţie să îti fie fiecare zi la fel de frumoasă cum mi-ai urat. Te imbrăţişez cu mult drag
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Foarte frumoasă întrebare-poezie! Când primești așa gânduri frumoase și întrebătoare, cum să nu-ți deschizi inima spre acela care-ți dăruiește atâta frumusețe și sensibilitate?
Numai bine, dragă Potecuță! 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, Alex! Mă bucur că se simte sensibilitatea în întrebare.
Seară liniştită!
ApreciazăApreciază
Ce să fac?!? Îmi e bine
Când citesc aşa versuri
Întrebarea când vine
Dintr-un gând, nu demersuri
De a şti ce şi cum aş mai face
Anume, când cuvântul se aşterne
Doar cu gânduri de pace
Eu răspund, cam alene, că sunt bine
Şi prea mult chiar mi place
Ce am citit… 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult pentru răspunsul ăsta frumos şi… ritmat! Şi mă bucur tare că e bine!
Mulţumesc! Seară frumoasă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Seară frumoasă şi ţie, Potecuţă! 🙂
ApreciazăApreciază
Ma gandesc ca mi-e bine,
chiar daca nu e asa.
Daca ma gandesc intens
si ma strecor pe poteci
si-mi visez visurile,
mi-e chiar bine, orice ar fi!
Frumoase cuvintele tale! Sper ca esti bine!
ApreciazăApreciază
Oh, Suzana! Ce frumos ai răspuns şi tu. Sunt copleşită de atâtea răspunsuri frumoase!
Mulţumesc mult!
ApreciazăApreciază
E coplesitoare aceasta poezie. Nu am alte cuvinte s-o descriu.
❤
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult! Mulţumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀
ApreciazăApreciază
Hm…
Mi-ai făcut poftă de pus întrebări înecate…:-(
ApreciazăApreciază
Nu ştiu dacă asta e de bine sau nu… 🙂
Zi frumoasă să ai! 😉
ApreciazăApreciază
păi…e de bine că provocările sunt benefice! 🙂 Emoticonul era …pentru că mi-ai trezit emoții poternice…mai vechi… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc mult! Pentru… emoţie!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😉
Eu mușțumesc. Pentru trezire! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ufffff…mă regăsesc în totalitatel ! ❤
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, Eda! Mă bucură asta!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ai tu un fel de a scrie care te zguduie uneori. M-a zguduit, dar mi-a placut și totodată m-a atins.
Zi frumoasă!
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc mult! A fost scrisă din suflet şi mă bucur că a atins suflete!
Zi frumoasă şi ţie!
ApreciazăApreciază
Ce-i cu contul tău??? De ce-i suspendat??? 😦
ApreciazăApreciază
Din cauza hostingului..am avut probleme cu el, acum e greu sa mai recuperez ce aveam.
Sper sa se poata totusi, imi lipseste blogul si scrisul…
ApreciazăApreciază
Sper şi eu să se rezolve!!
ApreciazăApreciază
Întrebări retorice scăldate în armonii:
Ce mai spui, ţi-e lumină?
Te mai prinzi în vreun dans?
Sau ţi-a amuţit pianul
… aşteptând al doilea pas?
Ce mai ştii despre tine?
Te mai pierzi, te mai strigi?
Sau… rămas-ai fără tine
… neputând să te învingi?
Am depus aici, sub poemul tău, un trandafir din grădina mea, rupt în această dimineaţă, stropit cu lacrima zorilor….Te iubesc, Potecuţo!
ApreciazăApreciază
Mă onorează tare faptul că gândul meu scris cu şi din suflet a atins. Trandafirul ăla va veghea stropii mei de dor.
Vă mulţumesc mult! Şi eu, cu tot dragul!
ApreciazăApreciat de 1 persoană