Suntem intoxicaţi. De căldură, de praf, de prea mult, din prea puţin, de nou şi vechi, de neînţelesuri şi non-sensuri, de tot ce-i dincolo şi tot ce-i dincoace de noi, în noi. Dezaprobăm uşor idei, proiecte, vise, păreri, începuturi de cuvânt şi nerostiri. Ne dăm ochii peste cap când cineva, altcineva în afară de noi, pare a intra într-o horă pe care noi o credem depăşită. De timp, de timpuri. Dar hora în care ne încingem noi tălpile nu va ieşi niciodată din trend pentru că, nu-i aşa?, când e vorba de noi, e altceva. Nu se pune, adică. Că regula care dictează excluderea persoanelor de faţă are încă rădăcini bine înfipte-n pământ. Ne dezicem de Halloween, îl hulim pe Valentin. Unii doar pentru că e „cool” să fie împotriva „curentului”, alţii, cei care înţeleg, din motive întemeiatate şi argumentate.
Ne plângem de tot ce-i importat, râdem de tot ce-i autohton. Nu ne place nimic. Suntem prea buni pentru tot. Noi suntem tot. Şi tot ce nu-i ca noi, e parte din turma spre care ne îndreptăm veninul fără să ratăm ocazia. Şi fără să ţinem cont că ieri făceam şi noi parte dintr-o turmă. Mai pestriţă, e drept. Mai modernă şi mai mişto. Dar de ce-am mai ţine cont de asta? Nu-i acelaşi lucru.
Avem sărbători. Multe. Unele inventate, altele fără sens, altele fără substrat. Copilării, ar spune cei pentru care e un must have selfie-ul cu o inimioară de pluş primită de la Iubi în 14 februarie. Dar să porţi mărţişor pe 1 Martie? Ha! Cine-a mai văzut? E demodat, baby! Grow up, dear! Că purtăm pentru că aşa ştim noi sau pentru că şi înţelegem semnificaţia lui, aproape că nici nu mai contează. Oricum, în ochii multora suntem parte din „şi tu? Toată lumea numai cu asta!”.
Cineva s-a gândit la o sărbătoare a iei. Da, încă o sărbătoare. Păstrate cu grijă de străbunici sau bunici, cu fir cusut de mâini asprite de atâtea aşteptări, atâta sudoare şi atâta dor sau făcute-n serie şi vândute la suprapreţ, ele, cumva, sunt parte din noi. Şi am vrut să fac parte din turmă. Din turma celor care azi au îmbrăcat o ie. Nu numai azi. Dar în special azi. Şi n-am avut niciodată pretenţia c-aş fi specială aşa că da, şi eu…
Suntem intoxicaţi. De tot. De toţi. Dar în special de noi.
..de noi înşine, da. Fiindcă ne mutăm uşor de la un capăt la altul al propozitiei. Eu aşa fac. Nu din pricina vreunui interes, ci fiindcă nu mă pot împiedica să gândesc şi-ntr-o direcţie si-n alta. Aşa sunt eu. Am însă şi idei fixe. Unele convingeri.
Că există o sărbătoare a iei nu am ştiut până astăzi când am tot auzit vorbindu-se despre asta.
Că ai îmbrăcat una îţi face cinste. Nu din cauză de patriotism, ci fiindcă aşa ai simţit. şi aşa ai făcut. Dacă s-a mirat careva, ce contează?! …a făcut parte din turma cealaltă. Tot o turmă.
ApreciazăApreciază
Evident! Mereu e vorba de două turme. Şi uneori facem parte din ambele poate fără să ne dăm seama. Şi eu. Nu sunt cu nimic mai bună. Dar e bine să avem câte o limită.
Mulțumesc, lucillette! Noapte liniştită!
ApreciazăApreciază
Am purtat şi azi o ie. Şi o port des, aşa simplă cum este ea. Căci tocmai în simplitate stă adevărata frumuseţe. 🙂
ApreciazăApreciază
Nu toate sunt simple. Dar da, ai dreptate! Alea autentice, cu multe culori sau doar alb şi negru dar cu multe floricele, în funcție de zonă, sunt tare frumoase. Dar, cum spunea cafeluța, costă o avere.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Costă, dar cele care le realizează merită să fie apreciate şi răsplătite.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nici nu s-a pus problema că n-ar fi aşa. Sigur că merită.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Întru totul de acord cu tine draga Potecuta .Suntem intoxicati de absenta valorilor autentice ale IUBIRII AUTENTICE,orbiti de ego-ul maladiv al sinelui,alergând dupa sperante desarte,iluzii materiale percepute de simturile primare,de parca nu am fi entitati rational-sentimentale; Traim într-un sistem al minciunii,înselându-ne si înselând pe cei de lânga noi,purtând masti sub care ascundem goliciunea sufleteasca,lipsindu-ne de ADEVARUL ABSOLUT SALVATOR ,***CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU*** …
ApreciazăApreciază
Nu am fost atât de categorică şi nu aş vrea. Cred că relația fiecăruia cu Dumnezeu e una personală. Şi n-aş spune că lipsa credinței e problema aici. E chestie de… vremuri.
Mulțumesc!
ApreciazăApreciază
Nu am scris nimic despre „credinta”,nici despre „relatia” cu Dumnezeu. Ma refeream exclusiv la ‘iubire autentica”…
ApreciazăApreciază
Şi asta la ce se referă, Iosif?
ApreciazăApreciază
La Adevarul Absolut,de lume necunoscut…:)
Toate religiile lumii,sunt piedici în calea cunoasterii ,experimentarii,si trairii fericirii supreme,eterne,tainice a sufletelor curate iubitoare de viata,de plinatatea iubirii neconditionate,sacrificatoare,singura forma a iubirii ce te înalta spre noi dimensiuni ale perceptiei si cunoasterii,spre revelatia elevata a sfintilor din toate perioadele existentei.
Aceasta revelatie este personala,iar cel ce o obtine este^permanent într-o stare de multumire si acceptare a oricarei situatii ,constientizând ca aceasta viata este doar o faza scurta a eternitatii existentei autentice,un vis (cosmar) pasager si efemer.
ApreciazăApreciază
Daca se pune si una cumparata din Auchan (:( ), atunci am si eu ie. Imi doresc una din borangic, care sa nu coste cat salariul meu pe o luna…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Se pune, cum nu?
Sunt exagerat de scumpe. Şi nu toate autentice. Adică autentice făcute de… bianca drăguşanu sau ceva de genul ăsta 😀
ApreciazăApreciază
Bravo ţie! 🙂
ApreciazăApreciază
Nu am niciun merit eu. Mulțumesc!
Noapte… răcoroasă! 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Poi, ai! Dai un exemplu bun, femeilor. 😉
ApreciazăApreciază
😳
ApreciazăApreciază
„Ce-i prea mult, strică; ce-i prea puţin, n-ajunge.”
Problema noastră (şi a restului lumii) e că exagerăm şi într-o direcţie şi în cealaltă, alternativ, fiindcă am pierdut (sau ni s-a furat) simţul echilibrului, al bunului-simţ care ne spune să ţinem calea dreaptă, nici pe lîngă gard nici pe linia albă întreruptă. Oscilăm între extreme fiindcă nu mai avem nici principii, nici ancore, nici o linie călăuzitoare. Trăim într-un balamuc pe care unii, încercînd să-l împiedice a exploda, mai mult îl exacerbează.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Problema e că nu mai ştie nimeni care e şi mai ales unde e calea aia dreaptă. Ne ghidăm cum putem şi noi…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Unii poate mai ştiu, dar sînt atît de greu de găsit… Şi-apoi cine să-i caute, cînd banul e rege, nu sufletul şi simţirea…
ApreciazăApreciază
Pot să zic că mă mușcă gelozia de ceafă???
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Se pare că ai putut. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu nu am nici ie (adică am, dar e îngălbenită de vreme și e d-aia autentică și nici nu am știut că azi a fost ziua iei. Am văzut ceva pe feisbuc dar n-am prea înțeles. Eu spun cu mâna pe inimă că sunt intoxicată. Câteodată poate prea. Alteori poate prea prea.
ApreciazăApreciază
Eh, să ştii că aia va fi valoroasă peste nişte ani. Ai grijă de ea şi ne dai şi nouă o bere când o vinzi 😀
ApreciazăApreciază
Nu vând ia niciodată indiferent de bani. E unul dintre puținele lucruri care mi-au rămas de la străbunica mea.
ApreciazăApreciază
Foarte bine faci!! Din păcate, eu am pierdut aici. Nu ştiu sigur dacă a rămas măcar una de la străbunica mea. Eu pe ea mi-o amintesc numai în costum popular. Sper să am noroc să mai găsesc deşi… slabe şanse. 😦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu sărbătoresc tot ce-i românesc, particip și le ce-i p-aici dacă am decis să trăiesc aici și am patru ii care îmi sunt foarte dragi. Și sunt și mândră că-s româncă și scriu POZITIV în proporție (haisă zic) de 85% la subiect. Și ca mine mai sunt… Uite și tu și mulți alții. 🙂
ApreciazăApreciază
Ştiam eu că-s mai multe motive să-ţi spun că îmi eşti tare dragă. Se tot adună pe zi ce trece 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și eu merg azi la sărbătoarea Iei. Nu știam că se ține și aici. Și ghici cum? Îmbrăcată cu ie. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Uraaaaa! Să ti gândeşti şi la mine! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Daaa! Ti pup. ( hi hi hi – noi moldovence de Ardeal )
ApreciazăApreciază
no, apăi dară, cum spusăşi! 😀 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Parerea mea e ca asa cum suntem, cu bune si cu mult mai multe rele, am reusit sa ne organizam, sa construim, sa inventam, sa ne vindecam, sa comunicam, sa iubim, sa ne protejam, sa luptam contra tuturor vicisitudinilor si, in general, sa ne traim viata functie de convingeri, de conditii climaterice, de mentalitate, de traditii si de multi alti factori.
Tinind cont ca suntem diferiti, atit ca aspect cit si mai ales ca mod de gindire si cu toate astea 7 miliarde reusim sa traim intr-un echilibru indiscutabil, consider ca omul e adevarata minune a acestei lumi si cea mai importanta „realizare” a naturii.
Din pacate, multi dintre noi s-au obisnuit sa contemple numai jumatatea goala a paharului. E dreptul lor. Eu, prefer sa constientizez jumatatea goala, contemplind-o pe cea plina. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Perfect de acord. Cu o mică şi insignifiantă excepţie: ceea ce tu (şi nu te contrazic) consideri a fi cea mai importantă realizare a naturii, reuşeşte cumva, numai el ştie cum, conştient sau nu, să le distrugă pe celelalte. A nu se înţelege de aici că eu văd jumătatea aia goală. Nu. Doar constat. Cu amărăciune uneori.
ApreciazăApreciază
Corect si de aceea am spus „cu mult mai multe rele” 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Într-adevăr, suntem intoxicați în multe feluri. Păcat că uităm de comorile spirituale autentice, că neglijăm tradițiile, sărbătorile, datinile, cărora nu le mai înțelegem rostul și adoptăm cu frivolitate tot felul de aiureli „moderne”. Totuși, ideea acestei „zile a iei” mi se pare o interesantă încercare de a ne întoarce puțin spre rădăcini și tradiții, care își au rostul lor în peisajul contemporan. Nu trebuie să uităm și nici să ne rușinăm de ceea ce suntem.
Numai bine, dragă Potecuță și un sfârșit frumos de săptămână! 🙂
ApreciazăApreciază
Acu’ să fiu sinceră, am o vagă impresie că şi ideea asta a venit după ce, pe marile podiumuri de modă, au început să apară fete îmbrăcate-n ie. Şi după ce unele dintre vedetele internaţionale şi-au arătat interesul. E cumva cam ca şi Dragobetele de care s-a auzit după ce Valentinul şi-a intrat serios în drepturi. Dar nu văd nimic rău în asta. Chiar dacă ne-am amintit de ele după ce ne-au spus alţii că le avem şi după ce unii s-au îmbogăţit vânzând peste hotare, e ceva de apreciat, oricum. Nu e motiv de beţie, nici de cumpărat kitschuri. e… altceva. Nu?
Mulţumesc, Alex! Zile frumoase şi ţie!
ApreciazăApreciază
Și mie mi-au plăcut dintotdeauna iile, dar mai ales cât de bine le șade româncelor când le poartă. Chiar anul ăsta am luat o frumusețe din Săpânța, pe care am dăruit-o. Măcar atât, dacă nu pot să o port eu. 🙂
ApreciazăApreciază
1. Româncelor le stă bine cu orice, Petru! 😛 😀
2. De la Săpânţa am o „troşcoletă” cum îi spun eu, adică o …. na să-i zic. O trăistuţă, cred. Cusută de mână, cu model maramureşan, o mândreţe! Tanti de la care am luat-o avea şi ii. Dar eram la limită cu banii că era ultima zi de concediu (acu vreo 6 ani cred c-a fost) şi zăpăcita de mine voia cu model din mărjinime. Aşa că am rămas fără. Dar troşcoleta e bestialăăă.
3. Să fii sănătos, să mai dăruieşti şi altă dată. Astea-s daruri de suflet şi de preţ! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E bine că încă suntem, în ciuda tuturor ieşirilor în decor şi a zădărniciilor transformate în puncte de reper. Ne străduim, ne strecurăm printre intoxicări şi decepții personale/naționale, ne trăim viata aşa cum putem, ne îmbrăcăm – iată – aşa cum simțim. Asta-i de bine. ☺☺☺
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De descurcat, ne vom descurca în orice situaţie, la asta ne pricepem de minune. Să ieşim din… hmm… şi apoi să intrăm iar şi tot aşa 😉
Zi frumoasă, cu răcoare şi bere rece! 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Lumea evoluează și din păcate, tot ce a fost mai demult nu mai e. Suntem nemulțumiți de tot și mereu vrem să intrăm în rândul lumii. De ce oare ?
ApreciazăApreciază
Cred că stă în natura umană, nu ştiu.
Este şi ce-a fost demult. Încă este. Numai că trebuie puţin… resuscitat. Şi se uită manevrele iar cei care le ştiau ori nu mai vor, ori nu mai sunt…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De acord cu tine.
ApreciazăApreciază
Mai grav e că intoxicarea asta nu are leac prea ușor, probabil pentru că e un proces continuu și oricât ai încerca să te ții la distanță de surse (care pot fi diferite pentru fiecare, de la om la persoană 🙂 ) tot degeaba. Ar trebui un ”program național” de dezintoxicare, pe multe planuri și bine coordonat, numai că asta nu se va întâmpla niciodată. Soluțiile așadar sunt și ele personale, dar e de durată…. curățarea și necesită consecvență 🙂
Week-end plăcut să ai .
ApreciazăApreciază
Cred că un astfel de program ne-ar face mai „puternici” şi… cui să-i convină treaba asta? Că… „tinere, partidul te vrea prost”, cred că nu-i doar vorbă-n vânt. 😀
Mulţumesc, Mirela! Mă bucur tare că mai treci pe la mine!!
Zi frumoasă să ai!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mai puternici, mai energici, mai limpezi la minte, mai buni și toleranți… așa ar fi fără toxine. Deci, fiecare cu ”tratamentul” care știe că îi priește, că altfel nicio șansă. Da, trec rar dar numai pentru că vara stau offline mai mult. Dar mai trec, mai bag și eu o părere 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Te aştept cu drag când poţi şi vrei.
ApreciazăApreciază
Pe aici, prin Oltenia, in saptamana Rusaliilor era pe vremuri un festival al Calusului Romanesc . Se pierde usor, usor in negura vremurilor 🙂 din pacate…..
ApreciazăApreciază
Nu se mai ţine? Păcat! Mare păcat!
Aici, de pildă, e mare noroc cu Junii Sibiului. Ei încă mai ţin vie o parte de şi din tradiţie. În rest… se pierd rând pe rând şi ne pierdem şi noi odată cu ele.
Bun venit pe potecuţe, Dana!
ApreciazăApreciază
Multumesc pentru primirea calduroasa 🙂 Data viitoare vin cu o cafea :))
ApreciazăApreciază
Cu drag, oricând!
Mulţumeesc! 😀
ApreciazăApreciază
Uof , mah Potecuto , asa-i ca au venit iar niste unii care si-au dat cu mucii-n fasolea ta? Imi pare rau!
Si eu am vrut sa ma in adrez in turma asta. Din nefericire pentru mine si cu tristete zic , din toate cele 2 ii pe care le-am avut , nu mai am niciuna 😔. Nu le mostenisem de la nimeni , ca bunicile mele au fost femei moderne….Mi le cumparasem de la Voronet , Sapanta si de aici de la magazin. Nu mai am niciuna , le-am daruit pentru ca nu le mai purtam sau imi ramasesera mici.
Ca atare e timpul sa imi achizitionez una noua , pe masura! 😀 Mai ales ca am vazut o tipa , gabaritul meu , imbrafata cu o ie atat de faina si o prindea asa de bine , ca am invidiat-o instant… 😊
ApreciazăApreciază
Nuu, că nu le-am dat voie, am acoperit oala de fasole 😀
Sper să găseşti pe gustul tău şi ne arăţi şi nouă când îţi iei 😉
Seară faină, Ana! Cum e pe la voi, tot cuptor ca pe la noi? Cred că şi mai şi…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Seara faina!
E cal dsi aici…foarte cald!
Zau ca nu stiu cand am sa reusesc sa-mi iau o ie , mai ales ca masuri exceptionale nu prea gasesc. Si sunt si foarte scumpe. La un festival tinut aici , cred ca am facut postare , imi cerea pe ia de o probasem numai 500 de lei. Da , stiu , este unicat , lucrata manual…panza era de in tesut la razboi…ce mai? Merita toti banii….insa eu nu imi permit 😔
Poate am sa gasesc prin alte parti…cine stie? 😀
ApreciazăApreciază
Îmi amintesc perfect postarea aia! Da…. cumva, se justifică prețul. Dar nu în toate cazurile. Că sunt şi „făcături” şi acolo nu, chiar nu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Poate am sa am noroc cu vacanta asta…😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ţin pumnii! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Traim intr-o lume libera, „si in cuget si-n simtiri” Numai ca acum putem sa ne manifestam. Si ce este mai bine decat sa poti sa iti exteriorizezi toate acestea. Cum reusesti sa o faci in fata lumii, asta te defineste ca.. fiinta sa spunem.
Cred ca s-a terminat cu uniformizarea si pronuntarea in cor a lozincilor, chiar daca eu am folosit in mod intentionat una mai sus. Ce pot deranja insa, sunt consecintele uniformizarii ca turma.
ApreciazăApreciază
Cred că depinde şi de uniformizare. Că na, nu toate-s o apă şi-un pământ…
ApreciazăApreciază
Şi eu am îmbrăcat ie pe 24, indiferent de părerea celor din jur. A fost alegerea mea. Multe adevăruri ai atins în acest articol. Duminică frumoasă să ai! 🙂
ApreciazăApreciază
Tiii, mă bucur tare! Punem de-un club al iiestelor 😀
Mulţumesc mult! Seară frumoasă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Punem, punem, cum să nu! 🙂 O săptămână minunată să ai!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult! Şi a ta să fie la fel!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Planuisem sa ies, sa fotografiez in special dar a plouat si am stat in casa, a doua zi am iesit la cumparaturi in ie. Azi sper sa dansez in ie. 🙂
Duminica placuta!
ApreciazăApreciază
Te invidiez pentru ploaie.
wow! Sper că ai şi reuşit! Unde se mai dansează în ie? 😀
Seară frumoasă, Mihaela! Mulţumesc!
ApreciazăApreciază
Știam eu de ce ador posturile tale!
Lipsa de ostentație a opiniilor și exprimării, stilul prietenos și cald al scrierilor tale, morala tăvălită în zahărul tos al umorului de calitate fac din blogul tău un reper. Spun asta cu toată sinceritatea și admirația! 🙂
ApreciazăApreciază
Cum aş putea eu să îţi mulţumesc pentru toate astea, Anna? 😳
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ai putea… să-mi prefaci „zahărul ros” de mai sus, în „zahăr tos”, cum ar fi fost cumsecade să scriu. 🙂 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
😀
S-a rezolvat! 😉
ApreciazăApreciază