E numai fum, nici urmă de scânteie
Ne-a părăsit şi ultimul fochist
Am arde noi dar tot ce mai pâlpâ`ie
I-o rugă scrijelită-n acatist
E numai alb, nici urmă de culoare
S-a tras cortina peste curcubeu
Că nu mai dăm în drum de nicio floare
Îl tot certăm în gând pe Dumnezeu
E numai somn, nici urmă de visare
Regina nopţii s-a uscat demult
Am fi noi vis dar tot ce mai tresare
E-o ultimă silabă în cu-vânt
E numai dor, nici urmă de venire
Ni s-au închis cărările pe rând
Ne-am recompune dintr-o regăsire
De n-am fi… rătăcire pe pământ.
Poteci de dor 
Frumos gand!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc tare mult!
Mă bucur că ai revenit pe potecuţe!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu am fost plecată nicio secundă. Sunt şi voi rămâne in apropierea gândurilor tale!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc încă o dată! Şi eu sunt la tine de fiecare dată. Te rog să mă ierţi că nu comentez de fiecare dată. Dar nu am ratat nimic până acum 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sunt la fel 🙂
Unele prietenii nu au nevoie de comentarii 😉 există pur şi simplu!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce frumos ai spus! Aşa e!
ApreciazăApreciază
Da. Uneori … e chiar asa!
Seara frumoasa!
ApreciazăApreciază
Seară liniştită şi ţie, Rhea!
Mulţumiri!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Fiecare cu dorul lui. Hai că mâine e cu soare și culoare și curcubeu. Sigur, sigur!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Absolut! Chiar curcubeu nu că asta ar necesita ploicică înainte şi am tot avut ploi. Nu ca-n alte părţi dar au fost.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Atunci doar un curcubeu desenat. Fără pic de ploi. 🙂
ApreciazăApreciază
Pune-le pe buburuze să deseneze că dacă mă apuc eu va ieşi ceva nedefinit, un fel de ghiveci expirat, aşa… Io la desen mă pricep la fel de bine ca la găsitul adjectivelor în limba chineză. So…. no way! 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:))) E cu miros de vacanțăăăă!! Fără crioane și altele.
ApreciazăApreciază
Da’ un şotron mere? 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Daa… io prima!! :)))
ApreciazăApreciază
Biiineee, fie! 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțam fain!
ApreciazăApreciază
E numai gînd, nici urmă de cuvinte,
Ni s-au tăcut rostirile forţat;
Ne-am mai şopti, roşind, ca şi-nainte
De nu ne-ar fi iubirile păcat…
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Frumos! Mulţam!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Doar variaţiuni pe-aceeaşi temă. Săru’ mîna!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Totuși, deși urmele de (re)venire s-au șters, vom începe cu parfumul reginei nopții, și vom continua cu recompunerea curcubeului ! Minunate cuvinte!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sau se va recompune singur din parfum… 😉
Mulţumesc mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De-i numai fum, atunci e doar cenusă,
de-i numai somn fără visare, atunci e și odihnă
ca să răsară precum phoenix, iară
în urma dorului un curcubeu, în tihnă.
ApreciazăApreciază
Miiinuuunată răsturnare de… sens! Aşa să fie! Să ne fie!
Mulțumesc, Georgeta!
ApreciazăApreciază
Cu atâtea sensuri în poezie
m-am rătăcit într-unul răsturnat(?)
dar vin din nou, din drag de armonie
și-i zic scânteii ce zici că nu e, doar să fie,
că a ei dorință să fie întrupată
prin focul ce se aprinde sub formă revelată.
ApreciazăApreciază
Ai rătăcit pe drumul cel mai sigur şi lin, mie mi-a plăcut tare mult „răsturnarea”!
Dorinţe întrupate… Da! Să ne fie tuturor!
Mulţumesc mult!
ApreciazăApreciază
Dragă, dragă Potecuț! 🙂
ApreciazăApreciază
Ti pup! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Potecuț, cum le spui dumneata, bobocule… 🙂 Să tot stai să citești.
Seară frumoasă! Și curcubeu frumos să porți, în inimă și-n gând!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eh, Oana… îmi mai vine şi mie curajul să le spun, să le tot spun… 😀
Îți mulțumesc mult! Lumină-n suflet şi culori în gânduri şi ție. Zi cu soare!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frumos, frumos. Și atât de real. Gânduri de zile libere, noroc că de mâine intrăm în rutina agitată și ne mai fuge gândul de la melancolii 🙂
ApreciazăApreciază
Mulțumesc mult, Mirela!
Eu n-am avut atâta liber ca voi aşa că eu tot într-o rutină 😀
Săptămână uşoară şi frumoasă!
ApreciazăApreciază
Sper ca a fost doar un gând trecator …:)
Nu vreau sa cred ca aceste pesimiste versuri,
sunt sentimentele ce le traiesti.
E trist sa vezi atâta suferinta
la o faptura draga,ce-o iubesti.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Inspirația nu ne dictează întotdeauna versuri optimiste. Dacă ne lăsăm ghidați de ea, în gânduri şi cuvinte, mai scriem şi aşa.
ApreciazăApreciază
„…nici urmă de scânteie” – doar stele-n versurile tale. Nostalgia în care le-ai învăluit aici le face şi mai luminoase. 🌝
ApreciazăApreciază
Mă bucur că ai (re)găsit lumina printre cuvintele mele. Am ascuns-o eu dar văd că nu destul de bine. Cumva, speram să fie descoperită. 🙂
Mulțumesc, Anna!
ApreciazăApreciază
Atâta vreme cât mai pâlpâie o rugă, e speranță într-o scânteie, într-o culoare, în visare și-ntro revenire.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Speranța ne dă tuturor puterea de a căuta culori în visările revenirii…
Mulțumesc, Petru! Frumos te-ai jucat cu cuvintele!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce m-ai palit in nostalgie!
Chiar trecatori, ratacitori mai suntem….
ApreciazăApreciază
Am fost în ton cu vremea. Şi vremurile 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Potecuț,❤️!
ApreciazăApreciază
Şi eu pe tine, Monik! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu un accent – iertat fie-mi subiectivismul ☺ – pe ultima strofă, o reuşită încheiere a poemului, un îndemn la meditație. Un poem deschis, în ultimă instanță. Gânduri bune! ☺
ApreciazăApreciază
Mă onorează subiectivismul! Mulțumesc mult!
O zi frumoasă, aşa cum îi stă bine primei zile de vară! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Foarte profund ! Cumva o continuare a poeziei „Liniște-n noi” ?
ApreciazăApreciază
Aşa pare? Nu m-am gândit la asta când am scris. Dar cred că da… e din acelaşi registru.
Mulţumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Inteleg ca e doar un gind si mai inteleg ca e al tau, desi observ cu stupefactie ca nu-i doar al tau. Citind si comentariile, as zice ca eu sunt cazut din Luna, tinind cont ca gindul meu nu se pupa cu al tau in nicio strofa. Ba as zice ca in ultima strofa s-ar putea ajunge la situatii beligerante. 😉
Nu sunt si nu voi fi niciodata de acord cu „ultima silaba” si nici cu statutul nostru de „rataciri pe Pamint”. Nici macar metaforic vorbind. Dar na, se pare ca toata lumea-i cu picioarele pe Pamint, numai eu cu capu-n nori 😆
ApreciazăApreciază
Mno, nu se poate numai cu gând la gând cu bucurie. Ar fi plictiseală mare şi pe pământ şi printre nori.
Dar eu n-aş zice că suntem toţi înfipţi în pământ pe aici… 😉
ApreciazăApreciază
N-am spus „in”, ci „pe” 😆
ApreciazăApreciază
😀
N-ai spus, ai dreptate!
ApreciazăApreciază
e numai dor, nici urmă de venire
și mi-au căzut mustețile citind,
e numai vers și nicio scrijelire
și mulțumesc zâmbind, tăcând…
ApreciazăApreciază
Eu trebuie să mulţumesc cât pot de frumos!
Sper că mâţu şi-a recăpătat musteţile! 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E numai gând de pasăre măiastră
Născută dintr-un dor plăpând
E numai rătăcirea noastră
Prin stele, poate, pe Pământ… 🙂
ApreciazăApreciază
Şi uite-aşa… ai adus puţin curcubeu unde spuneam că nu (mai) e. 😉
Mulţumesc frumos!
O zi frumoasă îţi doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂 Zi minunată şi ţie!
ApreciazăApreciază
De n-am fi… rătăcire pe pământ…. 🙂 Mi-a plăcut poemul şi las un semn pe finalul atins de realitate iminentă, umană, cu iz efemer.
ApreciazăApreciază
Mă bucură şi onorează semnul preţios, ca de fiecare dată! Vă mulţumesc!
ApreciazăApreciază