Linişte-n noi…

1La masa morţii se ascut pumnale
Lumea cu totu-i un cumplit război
Se-abandonează vieţi prin galantare
Şi nimeni nu mai crede-n negustori

Pustiu e-n străzi căci foste felinare
Sperie umbre şi le-ntorc din drum
Alungă orice pas spre aşteptare
Nu sunt veniri, sunt doar plecări şi scrum

Dar dintre toate, cea mai crudă luptă
E aia-n care-nvingi şi-ţi eşti învins
La cină, gândurile ţi se-nfruptă
Pe rând, din renunţările la vis

Vrei să te ierţi dar nu îţi ceri iertare
Te-alungi, te uiţi, te chemi iar înapoi
Îţi părăseşti visările-n sertare
Cui folosesc de nu se-mpart la doi?

Şi-atunci îţi faci din noapte adăpost
Ca să te-agăţi de ea cu disperare
Şi chiar de sunt lipsite de vreun rost
Tăcerile-ţi sunt singura salvare.

Foto

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

36 de răspunsuri la Linişte-n noi…

  1. Daniela zice:

    Tăcerile-mi sunt singura salvare
    Și sunt atât…atât de grăitoare!

    Apreciază

  2. Oana zice:

    „Îţi părăseşti visările-n sertare
    Cui folosesc de nu se-mpart la doi?” ……. așa este, nu folosesc nimănui. N-am fost (n-am putut fi) niciodată fericită așa, de una singură. Dacă n-am împărtășit/împărțit cu cineva bucuria, veselia, fericirea mea…. aceea n-a fost fericire. Doar iluzia ei.

    Te-mbrățișez, Potecuț. Cu speranță.

    Apreciază

  3. Ana zice:

    Pe langa tacut , punem si dopuri in urechi…

    Apreciază

  4. Versurile astea mi se cam potrivesc. Prietenii știu de ce. 🙂

    Apreciază

  5. Apreciez aceste tăceri versificate! 🙂

    Apreciază

  6. Monik zice:

    In ton cu ploaia asta deasa de la noi, ce indeamna la meditatie in cel mai bun caz… Imbratisez!

    Apreciază

  7. Alina zice:

    Ultimele doua strofe mi-au facut inima să tresară. Mă înteb de ce.
    Minunate versuri!

    Apreciază

  8. papagigli zice:

    Asta-i o poezie desteapa! Parcurgind prima strofa aveam impresia ca-l citesc pe Paunescu. Dar strofa a patra m-a pus realmente pe ginduri. E plina de sensuri si semnificatii. Realmente bravissima!

    Apreciază

    • Prima strofă şi ultima au curs cel mai simplu, parcă mi-ar fi fost dictate. Nu mă laud, n-am de ce şi voi, cei care mă ştiţi demult, ştiţi că nu-i cazul. Mă bucur că şi restul are …sens.
      Mulţumesc tare mult!

      Apreciază

  9. 1lauralaly zice:

    My dear, faci tu ce faci si ma pui pe ganduri. Imi pui neuronii la treaba. Gandurile se infrupta din renuntari la visuri. …din pacate asa e … Oamenii renunta la visuri de multe ori din prea mare doza de realitate. Si atunci tacerea devine refugiu. Dar dupa o vreme , aripile se intind din nou. Si din tacere se nasc allte visuri ce nu stiu decat ca vor sa zboare. Te pup, Potecuta.

    Apreciază

  10. iosif, zice:

    Admirabil ! Se pare ca mai sunt oameni cu suflet nobil,deschis spre semenii lor,asemeni cartilor bune citite cu mult drag si pasiune,ori asemenea unei case cu gust aranjate cu portile si ferestrele larg deschise,impecabil aranjate, cu rafinament mobilate,ce-si invita ‘musafirii’ sa descopere valorile autentice,originale,intime ale gazdei acceuillante…
    Splendide si profunde gânduri asternute-n versuri. Merci,”Potecuta”…!

    Apreciază

  11. Cristian Stefan zice:

    Imposibil să nu îți placă aceste versuri, au atât adevăr…
    Această tăcere ar cam trebui să o alungăm de la noi, ar fi mai bine să fim mai deschiși cu cei din jur. Din păcate nici eu nu sunt așa 😀

    Apreciază

  12. Drugwash zice:

    Linişte-n noi – linişte-afară
    Din noi, din case, din oraşe, din ţară…
    Tăceri însingurate, însă? O, nu!
    Eu nu le vreau, nu le vrei nici tu…

    Apreciază

  13. … Doar tăceri, că e ziua pe sfârşite , iar noaptea ne poate fi un sfetnic bun. Tăceri simple, fără gânduri ascunse, fără nevoia de a le împărţi cu cineva, fără…
    Noapte cu vise frumoase, Potecuţă! 🙂

    Apreciază

  14. Beta zice:

    Felicitari minunate versuri , pline de profunzime. Sarbatoarea de maine sa-ti aduca numai bine, pace sufleteasca si binecuvantari ❤

    Apreciază

  15. ovi zice:

    Linstea-n noi, zic eu, ii de dorit.
    Ca, ce m-as face-n timp de galagie?
    Sunt sigur as uita de dorul de iubit
    Si-as pierde atunci a vietii armonie.

    E drept, nu imi doresc taceri bolnave
    Si nici dorinte de pumnale ascutite;
    Ador doar linistea tacerilor suave,
    Cand mi-amintesc iertarile-mi traite.

    Si-n asta viata, sigur nu renunt la vis
    Chiar de ar fi sa urlu, or sa tac;
    Ca nu sunt las, ca sa ma las invins
    De umbrele, ce nu imi fac pe plac.

    Mai bine sa raman la impartire
    La doi, ca de la doi incepe tot;
    Risipa sa se faca de iubire
    Si sa traim, ca altfel, eu nu pot.

    Si de-o sa fie zi, sau noapte,
    Cu vorbarie, sau prelungi taceri;
    Doresc cu tine sa impart din toate
    Facand din astazi, viitorul pentru ieri.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s