Dedicaţii… nominale

sursă

Că sunt fără număr sau nu, că vin de la naşu’ de la naşu’ de la naşu’ sau de la oricine altcineva, dedicaţiile ar trebui să bucure. Că bucură doar urechea sau pe cel vizat cu totul, contează mai puţin, important e să bucure ceva, orice. Şi dacă persoana vizată îşi regăseşte numele între versuri, succesul e garantat. Dintr-un anumit punct de vedere, bărbaţii sunt mai norocoşi puţin pentru că, dacă poartă nume comune, au şanse mari să-şi găsească o melodie în care să fie amintiţi aproape în fiecare strofă. Dacă se numesc Ion, Nicolae, Vasile, Ilie, Gheorghe, Constantin, Dumitru sau Petrică, au o paletă foarte largă de melodii din care pot alege una care să-i reprezinte sau care să-i facă să se simtă şi ei cei mai cei. Pot alege dintre melodii în care mândruţa-i cheamă la portiţă, vecinul îi cheamă la o ţuică, nevasta le spune despre ce tineri şi frumoşi erau ei când erau tineri şi frumoşi, prietenii îi cinstesc cu un vin sau aşteaptă să fie cinstiţi că doar „az’ îi zâua ta, mă Ioane şi eşti om de milioane”, mno.

Nici femeile nu se pot plânge. Ba din contră, chiar dacă au nume considerate moderne de poporul ăsta conservator, au cel puţin o variantă. Numai că la ele, spre deosebire de domni, nu prea e cu ţuică şi nici cu sărbătorire. Avem melodii cu şi despre Mihaela, Andreea, Mirabela, Liliana, Dana, Veronica, Suzana, Miruna şi mai sunt. Despre cele cu nume comune, ce să mai spunem? Că Mării sunt în aproape toate melodiile folclorice, Ioane la fel, de Ane nu mai vorbim. De la „Ană dragă, Ană dragă, ne vorbeşte-o lume-ntreagă” la „Ana mea, draga mea, mor după guriţa ta” sau deja celebra „Ană, mândra me’ frumoasă” care s-a transformat în „Nu plânge, Ana” şi pân’ la „era viaţa mea şi se numea… Ana, ceee numeee simpluuu” (ştiu că Chirilă a supărat ieri juma de ţară dar melodia n-are nicio vină).
Spre deosebire de domni, fetele-şi pot găsi mai uşor melodia şi în afara sferei folclorice. Dacă melodii pop, folk, blues, rock cu nume de bărbaţi e mai greu să găseşti, în cazul doamnelor e… floare la ureche sau piece of cake dacă ţinem cont că se găseşte şi peste hotare o melodie potrivită pentru câte o Laura, Diana, Alice, Mary, Angie sau Roxanne. Am lăsat-o pe Cătălina la urmă pentru că ea e deja caz special. Dacă şi Eminescu a scris de tine, apăi e clar că eşti specială, nu-ţi mai trebuie nimic.

Acestea fiind spuse, io m-am agitat. Bine, bă, da’ io? Io să n-am chiar nimic? Şi m-am pus pe căutat. Prima variantă îmi convine, nu am obiecţii, ce-i corect e corect. Şi mă refer la melodia Ce frumoasă-i potecuţa. Cum spuneam, e ce trebuie, nu mă pot opune, mulţumesc frumos pentru compliment în timp ce clipesc des şi repede din gene, roşesc şi mă înclin. Mai departe. Mai departe, dau peste o melodie care e aşa ş-aşa. Îmi convine acel „dragă” dar titlul sugerează c-ar fi mai multe şi numa una-i ai’ mai dragă. Chiar dacă io-s aia, nu-i bună treaba cu mai multe. Potecuţa-i numa’ una, am zis. Fără bis. Despre Ai mai dragă potecuţă vorbesc. A treia melodie necesită intervenţii de urgenţă din partea organismelor care se ocupă cu protejarea pădurilor sau a fiinţelor plăpânde. Că nu-i de glumă. Titlul instigă la violenţă şi eu nu pot accepta asta. Cum să nu mă răscol împotriva a ceva ce-ncepe cu „frunzulită, foi ca viţa, cine bate potecuţa?” şi care aşa se şi numeşte Cine bate potecuţa 👿 Refuz să mă identific cu personajul ăla oropsit şi cu ochii vineţi aşa că melodia asta nu se pune. Că dacă se pune şi mă pun şi io la mintea ăluia de-o bate, apăi se schimbă foaia şi din potecuţă mă fac Xena. Păi, se poate?
Am ajuns deci la concluzia că trebuie melodie. Balada potecuţei, strofa I: 😕 Dacă avem pe cineva dispus să facă pesă, io nu am pretenţii, am doar sugestii: abundenţă de cea mai frumoasă… floare. Nu, asta s-a mai scris. În fine, îi bun orice începe cu cea mai, puneţi de la voi că nu mă supăr. Interpret n-am dar găsim dar îl inventăm şi pe cuvânt că mă ocup de promovare intensă, îl facem câştigător de Vocea României, Xfactor, Ham talent, Floarea din grădină, din astea. Merge? Şi ca să vedeţi că nu glumesc, am pregătit şi discursul pe care-l voi rosti la primirea premiului. Nu l-am scris eu că e la modă să citezi din clasici, să dai impresia că eşti dăştăpt. Doi-zece, doi-zece, tonu’, maestre:
„Mame, nu vă daţi copiii să se facă clowni, artişti
Ăştia nu e buni decât să fie ori prea veseli, ori prea trişti!
Mame, îndrumaţi-vă copiii să înveţe carte-n şcoli,
Să se facă ingineri, constructori, sau agricultori!„

Voi aveţi melodie cu voi? Care? Nu aia care vă place vouă cel mai mult, aia care vă cântă numele 😛

Update: Sper să nu fie cu supărare dar v-aş ruga, dacă se poate, să lăsaţi linkul sau doar titlul melodiei. Din păcate, deja se încarcă foarte greu pagina şi cred că în curând nu vom mai ajunge să ne conversăm aici. 😦