Copilului de ieri…

Publicat pe 30/05/2016 de Poteci de dor

1Mă iartă, copile, că nu ţi-am fost cântec
de leagăn, de păsări, de joc, de oricare
şi n-am găsit taina niciunui descântec
s-aducă-napoi cele trei ursitoare
să-ţi spună mai bine, să-nduplece soarta,
s-adune norocul pe tot la un loc,
s-aducă iar fusul, să-nvârtă iar roata,
să râdă mai tare, să joace cu foc.

Mă iartă, copile, că nu ţi-am fost soare
nici ploaie, nici umbră, nici seară n-am fost
şi n-am învăţat să clădesc din ninsoare
pentru-a tale dorinţi un sărman adăpost
să-ncapă acolo şi zâne şi vise,
castele şi prinţi sau eroi şi caleşti
să nu le vezi duse, să nu le ştii stinse
să fie aşa cum citeai prin poveşti.

Mă iartă, copile, de tot şi de toate
că nu mai ştiu jocul acela bătrân
că multe-am lăsat să se piardă uitate
prin ani, prin tăceri, amânări şi prin fum
Eu, de-aş putea, m-aş întoarce la tine
dar drum înapoi nu primim la născare
tu, dacă vrei, poţi rămâne cu mine
mă-nveţi inocenţa, te-opresc să fii „mare”.

Şi cu asta… am „urat” anticipat copiilor care au uitat să fie copii 😀

Foto

Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

74 de răspunsuri la Copilului de ieri…

  1. 9 zice:
    30/05/2016 la 22:32

    Plină de sensibilitate. 🙂 Frumoasă ,,rugă,, Potecuţo! 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  2. cafeauata zice:
    30/05/2016 la 22:34

    Wow!
    Si eu m-as intoarce, fara sa mai stau pe ganduri. Cine stie, poate tehnologia va rezolva cumva si problema asta.
    Daca imi plimb ursuletul de plus in geanta, la servici si inapoi, inseamna ca nu am uitat, asa-i? Sau poate sa insemne altceva, mai putin sanatos 🙂 ?

    Apreciază

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      31/05/2016 la 7:25

      Mai puţin sănătos, nu! Exclus! E de bine şi cred că face bine. Eu am numai o păpusă în miniatură pe care o port după mine. Dar mai am loc şi de ursuleţi 😀
      Da, cine ştie ce va mai putea face tehnologia… sper să apucăm să vedem şi „minuni” din astea.
      Mulţumesc mult, cafeluţă!

      Apreciază

      Răspunde
  3. Drugwash zice:
    30/05/2016 la 22:50

    Unde dai şi unde crapă, sau ce visăm şi ce ajungem. Cît hău – uneori, deseori – între visurile copilăriei şi decepţiile maturităţii.
    Ce inspirat am fost să-mi iau o bere din ultimii bani, altfel m-aş fi tîrît printr-o tristeţe seacă, în seara asta…

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      31/05/2016 la 7:29

      Aolio, olio! Şi aş fi fost responsabilă pentru tristeţea aia? Doamne feri! Bine că ai avut berea aia.
      Acu’ ce să mai zic… adevărul e că şi noi, copii fiind, ne cam întrecem în visare, sărim calu’ cu dorinţe şi atunci…

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
      • Drugwash zice:
        01/06/2016 la 5:17

        Ei, am eu mai multe de împărţit cu copilăria-mi (şi nu numai), o aducere aminte în plus sau în minus nu e mare lucru. Berea, doar, e cam puţină (şi slabă) ca să fie un medicament eficace.
        Greu de zburat cu aripi frînte – asta ca să fiu optimist, să nu spun „imposibil”.

        Apreciat de 1 persoană

        Răspunde
  4. Adriana zice:
    30/05/2016 la 23:09

    ..eu, azi, nu voi cere iertare deplină,
    copilul din mine e-n somn adanc și cuminte,
    dar parca as vrea sa ma scutur de vină
    ca nu pot fi mamă, nici măcar in cuvinte;
    n-am călcat cămășute, dar am griji nerostite,
    nu am stat cu teama de ce o să fie,
    n-am amintiri despre nopți nedormite,
    gângureli, priviri calde dăruite doar mie.
    tac și-n gânduri m-amăgesc cu senzații,
    că, probabil, sunt zana din povesti, ce vrăjeste,
    și că-n alte vieți voi avea aspirații
    c-as putea sa fiu cea care ȘTIE, și nu doar ..bănuiește.

    Nu-s nostalgica, dar sunt realista. Hranesc copilul din mine cu lucruri frumoase, dar felicit parintii ce si-au asumat și bucuriile, și tristetile și neprevazutul.

    La multi ani, copil-potecuta! La multi ani, tuturor!

    Apreciază

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      31/05/2016 la 7:40

      Roadele hranei pe care-o primeşte copilul din tine se văd zi de zi prin ceea ce reflectă sufletul tău frumos! M-au emoţionat versurile tale şi îţi mulţumesc mult!
      La mulţi ani, Adriana!

      Apreciază

      Răspunde
  5. mopana zice:
    30/05/2016 la 23:10

    Uneori parca si eu as vrea sa ma opresc sa fiu mare 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  6. doar verde zice:
    30/05/2016 la 23:13

    Magică!
    Așa ,ca o atingere ușoară,intr-o seară frumoasă,pe o potecă luminată de stele …

    Apreciază

    Răspunde
  7. iosif, zice:
    30/05/2016 la 23:35

    Ce minunata si magica e lumea copilariei ! Voi ramâne pentru eternitate în ea,si cu toti copiii,ma voi bucura !

    Apreciază

    Răspunde
  8. anna c. ronescu zice:
    31/05/2016 la 0:30

    O minune de poezie cu un mesaj emoționant! : )

    Apreciază

    Răspunde
  9. papagigli zice:
    31/05/2016 la 2:14

    MmmDa! Si pe mine m-au trecut astfel de vibratii, cindva.

    Pustiul (reloaded)


    Gindind mai profund, ajung la concluzia ca n-as vrea s-o mai iau chiar de la grupa mica. Asta poate si pentru ca atunci cind eram pusti imi doream prea mult sa fiu … mare. Asta nu inseamna ca as refuza un 20-30 😉

    Apreciază

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      31/05/2016 la 8:09

      Chiar atât de.. în spate, nici eu nu m-aş întoarce. Pe atunci eram plină de julituri în genunchi şi acum e scumpă apa oxigenată 😀
      Foarte, foarte frumos dialogul tău în versuri!

      Apreciază

      Răspunde
  10. Oana zice:
    31/05/2016 la 8:11

    Copilul-Potecuț cred că e încântat să te citească, audă, simtă…

    Apreciază

    Răspunde
  11. dyanaweb zice:
    31/05/2016 la 8:22

    Este bine sa mai vorbim din cand in cand cu copilul din noi…sa-i aratam ca nu l-am uitat. Fericiti sunt cei ce pot ramane copii. Frumoasa poezia! Vibratii multe!!! Multumesc ca imi amintesti sa fiu copil!

    Apreciază

    Răspunde
  12. Ana zice:
    31/05/2016 la 8:39

    Deci ti-ai scris o poezioara? De ziulica ta …? 😁😁😁
    Mi-a placut compozitia ta…Cred ca oricand vrei tu poti fi iar copil! 😉 Ce?, nu-i asa?

    Apreciază

    Răspunde
  13. La capatul curcubeului zice:
    31/05/2016 la 8:50

    Astăzi chiar de m-aş întoarce
    A înţelege n-o mai pot
    Unde eşti, copilărie,
    Cu pădurea ta cu tot?… Bine a zis Eminescu, frumos ai scris tu, aşa ca pentru suflet. Eu tot mai sper că în urma unui mic efort de imaginaţie ne putem întoarce la anii copilăriei, mai ales dacă avem pici prin preajmă. Ne face bine să ne amintim de copilul din noi, cât mai des posibil. Zi frumoasă, Potecuţă! 🙂

    Apreciază

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      31/05/2016 la 9:16

      Putem, sigur că putem. Trebuie doar să vrem şi să găsim resursele necesare „întoarcerii” pentru că da, bine-ai spus, face bine, dă putere pentru-a continua drumul. 😉
      Mulţumesc mult pentru cuvintele tale! O zi minunată şi ţie!

      Apreciază

      Răspunde
  14. zapadalbastra zice:
    31/05/2016 la 9:29

    Să-ți fie sufletul cum îți sunt cuvintele… ce copil frumos ești tu, Potecuț!!!

    Apreciază

    Răspunde
  15. iosif, zice:
    31/05/2016 la 10:50

    Adultii de azi ,pot deveni (daca doresc) copiii de azi,prin metamorfoza rastignirii sinelui, a nasterii din nou aratate în urma cu doua milenii de catre Fiul omului,Hristos,însa sunt putini care doresc sa practice aceasta metamorfoza a suferintei fizice,sacrificatoare de sine în favoarea semenilor,datorita necredintei,ori al credintelor religioase înselatoare si înrobitoare a fiintei rational-sentimentale,OMUL…

    Apreciază

    Răspunde
  16. iosif, zice:
    31/05/2016 la 11:57

    TEORETIC ,toate religiile monoteiste,ateiste,sau pluriteiste,cred în ceva / cineva,însa PRACTICA e departe de ADEVARUL ABSOLUT,UNIC,revelat în OMUL HRISTOS…SINGURUL,primul OM nascut biologic din femeie,prin care putem percepe metamorfoza omului condamnat de neascultarea LEGII LUI DUMNEZEU la moartea eterna. DOAR EL,prin EL,traind asemeni principiilor LUI,omul muritor,din aceasta dimensiune a mortii,va putea transcede frontiera spre VIATA AUTENTICA ETERNA în DUH (Spirit) si ADEVAR,tainica,interioara,”ascunsa cu EL în DUMNEZEU…”

    Apreciază

    Răspunde
  17. În Înaltul Cerului zice:
    31/05/2016 la 12:12

    Wow, wow, wow! 😊😊😊

    Apreciază

    Răspunde
  18. Monik zice:
    31/05/2016 la 12:17

    Eu din cand in cand dau drumul copilului din mine sa mai faca si niscai prostii nevinovate. Asa simt ca intineresc ;). Sunt ca Denis din film, nu ma pot abtine uneori… Ca sa se inteleaga, ca nu o fac lata ci doar…ma joc.

    Apreciază

    Răspunde
  19. Fabiola Ion zice:
    31/05/2016 la 13:16

    Mi-ai amintit de scrisoarea mea pentru fie-mea. Căci simt uneori că nu sunt suficient de copil pentru ea. Cât despre copilul din mine, recunosc că l-am cam anesteziat. Când se trezeşte, eu pac, cu tigaia-n cap.

    Apreciază

    Răspunde
  20. tink3rbe11 zice:
    31/05/2016 la 15:20

    Iertata sa fie greseala din care, uitam uneori sa fim iar copii,odata pe an ne-aducem aminte ce-am fost,ce am vrut si ce am ajuns! La multi ani suflet de copil!

    Apreciază

    Răspunde
  21. doarnicol zice:
    31/05/2016 la 21:33

    „…să râdă mai tare, să joace cu foc” Ce bine ar fi să reușim să ne spunem așa în fiecare zi, chiar de dimineață, ca o mantră. 🙂 Poate așa nu am mai simți nevoia să cerem cumva „iertare” acelor părți din sufletul nostru puțin lăsate în urmă, din păcate.. jocul, încrederea, drăgălășenia. Deeci, „La mulți ani!” pentru mâine. : D (mie una nu-mi prea place dl :D, preferam varianta anterioară de.. „zâmbet larg” 🙂 )

    Apreciază

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      01/06/2016 la 7:21

      Am putea încerca şi asta, să o spunem în fiecare zi să vedem dacă va avea efect şi vor mai dispărea regrete…
      Nu ştiu ce tot face WP dar mulţi zâmbărici din ăştia s-au schimbat în rău. Erau mai drăgălaşi la început. Pe mine mă enervează că mi-au luat „nedumeritul” meu preferat, adică ăsta : roll : acum nu mai merge dar era tare simpatic.
      La mulţi ani, Nicol! Să ai o zi cu bucurii!

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
  22. lucillette zice:
    01/06/2016 la 9:27

    Cand si cand ne intoarcem gandul in copilarie, uneori ne alintam, alteori ne bosumflam, deseori visam la cai- verzi pe pereti…vesnic copii asadar.
    Pentru piciul etern din noi si mai ales pentru cei de langa noi …La multi ani!

    Apreciază

    Răspunde
  23. Alex zice:
    01/06/2016 la 9:43

    Frumoase si amotionante ganduri! Da, cu fiecare an care trece peste noi,tanjim si mai tare dupa frumusetea, veselia si inocenta copilariei – perioada de aur a vietii.
    La multi ani si numai bine, draga Potecuta! 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  24. 1lauralaly zice:
    01/06/2016 la 10:10

    Cat m-ai emotionat. . Azi si eu i-am cerut iertare copilului din mine pentru ca l-am sufocat cu prea multe de-ale adultului. Dar asa e viata. La multi ani, copile drag. Sa nu uiti a te joci din cand in cand si sa zambesti mult.

    Apreciază

    Răspunde
  25. racoltapetru6 zice:
    01/06/2016 la 10:15

    Mai uităm uneori, dar e bine ni se amintească și prin astfel de gânduri frumos versuite. La mulți ani copilului din tine și celor din preajma ta, Potecuță! 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  26. iosif, zice:
    01/06/2016 la 11:54

    La multi ani ‘copila’ potecuta…

    O zi plina de viata senina…

    Apreciază

    Răspunde
  27. cristina cofaru zice:
    01/06/2016 la 21:45

    Minune de versuri! Ca de obicei, demonstrezi un talent deosebit si un suflet cu adevarat special!

    Apreciază

    Răspunde
  28. ideidincorcodus zice:
    09/06/2016 la 17:09

    Ce ma bucur ca am intrat pe pagina ta! Imi pare rau, insa ca nu pot sa o fac mai des. Nici pe a mea nu prea mai am timp. Este superba poezia!

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns către Drugwash Anulează răspunsul