Tăcute ploi sărută pasul
ce-şi plimbă soarta printre umbre
şi nu le pasă că-s strivite
de vise sau de gânduri sumbre
croiesc prin fum de-nverşunare
poteci lipsite de mânie
rodesc a binecuvântare
şi-n pâinea cea de mâine-nvie
Mai dau bineţe celui singur
spălându-i fruntea de-ntristare
şi-apoi se-ntorc în miez de rouă
să ceară zorilor iertare
mirate ploi sărută talpa
ce-şi poartă sorţii-n nopţi depline
şi nu întreabă de-s strivite
de nepăsări sau gând de bine.
Noi…
tot strivim şi nori şi gânduri
şi murdărim şi vis şi rouă
fără să ştim că dintre toate
în noi, cel mai adesea,
plouă.
Din nou cuvinte profunde,din ce în ce mai placute .Minunat !
ApreciazăApreciază
N-aş zice că-s profunde dar dacă-s plăcute, nu pot decât să mă bucur.
Îţi mulţumesc frumos!
ApreciazăApreciază
Frumos! Mare dreptate ai! In noi intr-una ploua… 😦
ApreciazăApreciază
Depinde cum ştim să facem să plouă. Cald, lin sau cu furtuni…
Mulţumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mai frumoasă (și mai duioasă) ploaia-ți ca oricând, Potecuț!
ApreciazăApreciază
M-a lăsat să o imortalizez aşa cum a căzut în noapte, eu n-am niciun merit, Oana.
Mulţumesc frumos! Să ai o zi cu soare-n gând!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Fara ploaie, sufletele ne-ar fi tare aride…
ApreciazăApreciază
Cu siguranţă aşa ne-ar fi. Poate de aia e bine să le primim aşa cum vin…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Încă un motiv să mă bucur că te-am cunoscut, Potecuț!
ApreciazăApreciază
Iar mă laşi fără cuvinte…
Îţi mulţumesc mult, mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cadențată și mângâioasă ca o ploaie de vară poezia ta.
ApreciazăApreciază
Sper doar să mângâie, să nu rănească…
Mulţumesc, Anna!
ApreciazăApreciază
Fara ploaie, fara lacrimi nu se poate…minunata poezia ! Zi plina de senin prin suflet !
ApreciazăApreciază
Se poate şi fără dar uneori e mai frumos cu 😉
Mulţumesc mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi-a plăcut întregul, accentuez finalul, însă fără a ştirbi ceva din întreg. 🙂
ApreciazăApreciază
Voi nu puteţi ştirbi, voi înfrumuseţaţi mereu.
Mulţumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frumoase slove , placute versuri .
Exceptional .
Pling
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, Ingrid! Bine ai venit pe potecuţe!
Nu plânge…
ApreciazăApreciază
Minunat, minunat, minunat!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, mulţumesc, mulţumesc! 😀
ApreciazăApreciază
Frumoase instantaneele tale cu ploi… şi muzicale. Să-ţi fie seara minunată, Potecuţă! 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult de tot! Seară liniştită şi ţie!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Daca versurile astea au fost instantanee, damn girl, you are good!
ApreciazăApreciază
Eşti o drăguţă! Îţi mulţumesc mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ți-am mai spus, repet: te prinde bine poezia. 🙂
ApreciazăApreciază
Iar mă fâstâcesc 😳
Pup mâţu!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
”Poteci lipsite de manie”….se simte asta ! Ploua marunt ,cu roua stralucitoare din cuvintele-ti prin care se amesteca ”binetea”!
Binete iti dau si eu!
ApreciazăApreciază
Bineţea ta mi-a făcut frumos începutul ăsta de seară!
Mulţumesc frumos! Gânduri bune!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Potecuta, cat de frumos ai lasat picurii de ploaie sa isi spuna povestea .Finalul e ceea ce ar trebui sa constientizam toti. Potecile tale sunt luminoase mereu si de aceea ma intorc mereu cu mult drag.
ApreciazăApreciază
Ar trebui, Laura. Dar uneori ne ascundem de ploile din noi şi credem că aşa le facem să dispară…
De câte ori te opreşti la mine, spui sau faci ceva ce-mi aduce zâmbet de drag şi tare îţi mulţumesc!
ApreciazăApreciază
Plină de lumină poezie, chiar dacă vorbește de ploaie 🙂
ApreciazăApreciază
Am încercat…
Vă mulţumesc mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană