Am încercat să desenez un gând şi
am întins cu grijă pânza subţire şi firavă
lângă fereastră, ca să nu-i strivesc
conturul în colţul noduros al
întunericului.
Am înşirat apoi acuarelele
pe partea pe care soarele
îşi întindea cel mai bine
strălucirea.
Am ales nuanţe pastelate pentru că
ştiam că odată ajunse pe pânză,
se vor amesteca şi vor renaşte
în nebănuite şi imposibile culori
şi încercam astfel să evit
nepotrivirea.
De parcă gândurilor le-ar păsa
de asortare
sau de regulile ei.
A fost răbdător
ca un model obişnuit
să pozeze în camere obscure
în faţa unor pictori care,
preocupaţi prea mult de linii şi curbe,
nu-l mai văd pe omul care le pozează,
nu-l mai desluşesc prin fumul de ţigară
şi se mulţumesc doar să-l recompună
cu mâini tremurânde şi apoi
să-şi admire opera ca şi cum
ei l-ar fi creat din oase şi simţiri,
nu doar din pensulă şi contururi.
Privind prin joc de umbre
gândul ce părea a prinde viaţă
pe pânza perfect întinsă,
am înţeles că nu mai e doar o
reprezentare a originalului, o copie a lui
ci prinde suflet şi îi devine umbră.
După ce am trasat ultima linie,
ca un retuş definitoriu,
şi-a întins braţele
şi-a dispărut
lăsând pânza să-şi plângă
descompunerea.
Am încercat să-l scriu, apoi.
Am înclinat literele să nu cumva să-l rănească
unele consoane
sau să-l îngrădească
semnele de punctuaţie
şi am închis cu grijă plicul
rezistent la ploi şi depărtări.
Dar imediat după ce-am lipit şi timbrul
am aflat că…
plecase şi ultimul poştaş.
Am vrut să-l rostesc dar buzele nu mai ştiau
rostirea,
nu mai cunoşteau sunete blânde
şi am tăcut.
Am închis ochii şi atunci
şi-a ridicat privirea-nspre senin,
a mai întors capul preţ de o
amintire
şi-a plecat.
Atunci am înţeles că şi din tăceri
se nasc surâsuri
şi aripi pentru gânduri
ce n-au ştiut să zboare.
Later Edit: Mulţumesc pentru preluare! Şi pentru florile din comentariu 😉
Later Edit 2: Din păcate, se pare că mulţumirile mele au fost înţelese greşit. E în regulă şi aşa. După ce am mulţumit, postarea respectivă a dispărut. Dacă e mai uşor aşa, în loc de nişte ghilimele sau de a pune sursa, atunci v-aş ruga să procedaţi la fel şi cu asta:
adică ASTA.
Minunat de albastru!
Mi-a lipsit gândul tău, iar acum sunt sensibilizată de măiestria pictorului.
Frumos scris, Potecuţă!
ApreciazăApreciază
Şi eu de cuvintele tale, tot sensibilizată. Mulţumesc tare mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tare frumos !
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult!
ApreciazăApreciază
Gîndurile zboară oricum, întotdeauna. Numai noi ne împiedicăm în nesiguranţă şi vrem să le ancorăm în materialitate. De ce oare? Ca să ne rămînă măcar gîndul că am gîndit…? Umbre pe pînză, nimic altceva. Ca şi noi, de altfel…
ApreciazăApreciază
Pentru că suntem oameni, Drugwash. Şi pentru că avem suflet…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Constienta sau inconstienta,ratiunea ‘naste’ opere de arta,visuri,povesti ‘nemuritoare’ cu zâne si feti frumosi,întiparite pe pietre, papirus,hârtie sau pânza,pentru a bucura generatiile ce se succed neîntrerupt în ciclicitatea acestei vieti relative,efemere si limitate…
Felicitari pentru profunzimea metaforica exprimata atât de frumos,pentru acest ‘tablou'(o autentica opera de arta… vie ).
ApreciazăApreciază
E prea mult spus, Iosif! Îţi mulţumesc pentru generozitatea cu care aşterni cuvinte frumoase dar nu poate fi vorba de operă de artă. E doar un gând…
ApreciazăApreciază
În decorarea pânzei, cu falduri diafane, am înțeles că gândul mi-e mic, și-i este foame, dorind să te cuprindă în tot ce înțeles e, să-ți soarbă-ncet din seva de gânduri necuprinse.
„Atunci am înţeles că şi din tăceri
se nasc surâsuri
şi aripi pentru gânduri
ce n-au ştiut să zboare.”
Eu n-am știut să zbor, gândul meu n-are-aripe, rămân numai cu-n dor, acel-al unei clipe, în care voi putea din zări să zăresc lumea.
ApreciazăApreciază
Eu îţi doresc să găseşti mereu puterea de a zări lumea din lumini calde, în culori care să-ţi bucure sufletul!
Mulţumesc, Mugur!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Fără cuvinte. Doar un gând. Știi tu de care…
ApreciazăApreciază
Ale tale sunt mereu calde şi bune şi pentru asta îţi mulţumesc!
ApreciazăApreciază
Superb! Ma bucur ca am revenit si ca te-am citit ❤
ApreciazăApreciază
Eu mă bucur că ai revenit! Îţi mulţumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am avut tot felul de teste si teze. N-am terminat, dar mi-a fost dor de blogging 🙂
ApreciazăApreciază
Atat: ❤
ApreciazăApreciază
Te pup!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Profund
ApreciazăApreciază
Mulţumiri!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am privit gândul acesta, l-am citit şi l-am apreciat. 🙂
ApreciazăApreciază
Mă înclin şi mulţumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pentru un astfel de gând, nu cred că-i recomandat orice poștaș. Mai bine a ajuns așa. 🙂
ApreciazăApreciază
Ai dreptate. Mai bine fără poştaşi…
ApreciazăApreciază
Desi albe, versurile-s pline de culoare. Culorea trairilor interioare si dupa cum vad, interiorizate. Sincer, as fi vrut sa stiu cine era subiectul acelui gind. Gindul unui tablou nepictat, al unei scrisori nescrise si al unor cuvinte nerostite. Misto, foarte misto!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, papagigli!
Iniţial s-a vrut a fi un text, nu „vers”. Mi s-a părut apoi că îi stă mai bine în forma asta… gândului nepictat, nescris, nerostit doar… gândit.
Mulţumesc încă o dată!
ApreciazăApreciază
..mi-as dori sa am negândurile mele în astfel de forme, nu cred ca as mai rataci prin real sa-mi recompun bucuriile din petice cu tristeti și zambete la comanda. Tu mi-ai spus mie bun venit din rataciri, nu?
ApreciazăApreciază
Eu îţi spun bun venit de câte ori e nevoie. Sper doar ca fiecare „revenire” să îţi fie cu soare şi zâmbet drag.
Spun şi aici că sper că îţi e bine, Adriana!
ApreciazăApreciază
Potecuț, eu nu-s poet. Nu stiu sa zugrăvesc asa imagini desăvârșite din cuvinte. Uneori simt ca deformez rândurile tale comentând: ce ar mai fi de spus?! Uneori simt ca nu am timp sa scriu ceva in urma ta si aman pentru mai tarziu. Sperând sa imi găsesc cuvintele. Nu reușesc. Ca si acum…
Poezie citesc, dar rar ajunge la mine cum ajunge a ta. Nu lasa harul acesta sa se îndepărteze de tine niciodată!
ApreciazăApreciază
Monik, nici tu, nici cei care-mi trec pragul de obicei, nu deformaţi nimic, niciodată. Din contră, aşa cum am mai spus, voi faceţi potecile mai frumoase. Şi dacă nu e timp sau nu-s cuvinte, simplul fapt că veniţi la mine, pe mine mă bucură nespus!
Cum aş putea să îţi mulţumesc pentru asta? Pentru încurajările de care, recunosc, am mare nevoie? Mulţumesc mult, mult! Contează enorm cuvintele tale!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stiu ca tu ne primesti cu drag si ne apreciezi. Dar cum sa transmit fiorul ce se desprinde din versurile tale?! Ca nu e usor! Imbratisez!
ApreciazăApreciază
Şi eu pe tine cu drag!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Foarte frumoase versuri! Ca o zi însorită de primăvară, care-ți umple sufletul de bucurie.
Numai bine, dragă Potecuță! 🙂
ApreciazăApreciază
Dacă am reuşit o cât de mică bucurie, sunt cât se poate de împăcată. Mulţumesc, Alex! toate cele bune!
ApreciazăApreciază
Încărcătură de sensibilitate…care mi-a fermecat sufletul pentru câteva clipe.Mulţumiri, draga mea 🙂 ❤
ApreciazăApreciază
Nici nu ştiţi cât de mult mă bucură cuvintele dumneavoastră!
Vă mulţumesc frumos!
ApreciazăApreciază
Cum am spus si mai devreme, penelul tau e tare iscusit. Nu citesc eu zilnic, dar si cand imi fac timp, imi dau o stare de bine poeziile tale. Lucruri minunate fauresti cu ale tale ganduri 🙂
ApreciazăApreciază
Îmi fac bine tare cuvintele tale, ca o mână-ntinsă-nspre ajutor. Îţi mulţumesc tare mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am imbratisat gandul ,postasul si orizontul ! Amintirea zambea !
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult! Mă bucură zâmbetul! 😉
ApreciazăApreciază
Scrii într-un mod aparate, diferit, dar extrem de frumos și..mișcător.
Să ai o zi minunată!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc mult, draga mea! Mă încurajează cuvintele tale!
O zi frumoasă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană