Bucură-te, Constantine,
toţi cei dragi îţi bat în poartă,
dă-le vin, dă-le şi pâine,
uită de-amarul din soartă,
să te bucuri, Constantine!
Hai şi cântă, Constantine,
ţi-au venit copiii-acasă,
toţi ai tăi sunt lângă tine,
hai, aşează-te la masă,
râzi şi cântă, Constantine!
Nu fi trist azi, Constantine,
lasă-ţi grijile deoparte,
de nu-i nimeni lângă tine,
îţi vin doruri de departe,
să nu fii trist, Constantine!
Cu sufletul la cei doi Constantini din viaţa mea (tata şi bunicul) cărora, în loc de La mulţi ani!, le-am aprins o lumânare, trimit gânduri calde către voi, cei sărbătoriţi, sau către Elenele şi Constantinii voştri.
Şi pentru că tata iubea melodia de mai jos, o las cu drag şi dor
Foto
Poteci de dor 
Sa le fie bine mereu Constantinilor, oriunde ar fi!
ApreciazăApreciază
Să le fie!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Io doar te pup!
ApreciazăApreciază
Şi eu pe tine! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Iar eu apreciez gusturile tatalui tau in ce priveste muzica!
ApreciazăApreciază
Hehe, mulţumesc mult! Am învăţat multe de la el din punctul ăsta de vedere.
Râd pentru că acum s-a terminat filmuleţul de la tine cu dansul acela parcă rupt din basme. Şi când să spun asta, a apărut comentariul tău.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Frumoase gânduri, Potecuț! Îți trimit și eu o îmbrățișare, ca pentru o zi dorită a fi frumoasă, chiar dacă printre emoțiile trăirilor pentru cei ce nu mai sunt…
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, Oana!
Emoţiile vin din amintirile frumoase din vremurile când îi sărbătoream. Şi amintirile astea pot face ziua frumoasă….
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Așa este, Potecuț! Și eu am o bunică-Elenă care nu mai este.
Iar azi, în cimitirul în care am fost, aleile miroseau inclusiv a parfum de bunică, de bunic, de strămoși…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vine un moment când trebuie să înţelegem că ăsta e cursul vieţii. Nedrept de repede se încheie pentru unii dar nu-l putem schimba… şi da, sunt zile când miroase a bunici şi-a dor de cei duşi…
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Impartasesc cu tine zambetul si lacrima acestei zile, Potecuta! Am convingerea ca, macar in aceste zile speciale, cei din ceruri au invoirea de a zambi cu aceeasi duiosie de odinioara spre pamant. Ca sa le aratam drumul, aprindem candele in sufletele pline de dor.. Te imbratisez!
ApreciazăApreciază
Doamne, ce frumos ai scris! Îmi doresc să fie aşa, să zâmbească măcar puţin.
Îţi mulţumesc mult! Întorc cu drag îmbrăţişarea!
Seară frumoasă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Întîmplarea a făcut ca azi – tocmai azi, de ce?! – să fiu pe drumuri, fără să am măcar habar de semnificaţia zilei. Am un amic Constantin, un bunic Costică demult plecat dintre noi şi o mătuşă Elena care poate s-ar fi bucurat să-mi audă măcar glasul. Mi el potriveşte Murphy cu legile lui mai dihai decît ar putea-o face un guvern cu toţi securiştii săi.
Un gînd pios Constantinilor tăi şi-o urare oarecumva întîrziată celor care încă mai sînt cu noi, lîngă noi sau mai departe! Şi Lenuţelor, că mi-a fugit gîndul la „soră-mea” din tinereţe…
ApreciazăApreciază
Drugwash, dacă crezi că s-ar fi bucurat să îţi audă glasul, sun-o, chiar şi cu întârziere. Ştii… uneori ei nu mai ţin cont de zile dar bucuria unui telefon e mare, indiferent că vine mai devreme sau mai târziu. E important să fie.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ştiu cum e. Am încercat dar nu răspunde. E mătuşa aceea cu care semăn eu prea bine: ziua doarme iar noaptea cucuvea, iese pe străzi, pe la chioşcurile non-stop din zonă, stă de vorbă cu vînzătoarele şi clienţii fideli. Am încercat s-o îmbii să-şi ia o cartelă de mobil, i-aş fi dat eu Nokia 150 ăla de ţine o lună, da’ nu s-a învrednicit. N-am nici eu putere s-o ajut şi cîtă nevoie are…! 😦
ApreciazăApreciază
Of… nu mai pot spune nimic.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Şi de mine s-au cam lăsat cuvintele…
ApreciazăApreciază
Foarte frumos! Dumnezeu sa-i odihneasca in pace! Eu si acum dupa atatia ani duc dorul bunicutelor mele… 😦 Mereu vor avea un loc aparte in inima mea. Eu pe tata inca il mai am(tot Constantin) desi cam garbovit…Deci…La multi ani!
ApreciazăApreciază
Să îţi trăiască tatăl! Sănătate multă şi La mulţi ani!
Sigur că au locul lor în inimile noastre şi îi purtăm acolo mereu…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aprind si eu o luminare, caci pina si tacearea plinge
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, papagigli!
Ay, ay şi cum ştie tăcerea să plângă…
ApreciazăApreciază
Ce frumos ai ales să cinstești amintirea celor ce nu mai sunt printre noi, dar rămân aproape, în inimă…. Și pe bunicul meu tot Constantin îl chema și nu pot să-l uit cât de glumeț și pus pe șotii era. Îi cam semăn la capitolul ăsta! 🙂
Este minunat că-i păstrăm vii în amintiri, căci suntem o parte din dânșii.
Numai bine, dragă Potecuță!
ApreciazăApreciază
Suntem parte din ei, da. Şi ne-au lăsat astfel o moştenire de preţ.
Mulţumesc, Alex! Gânduri bune!
ApreciazăApreciază
Am ajuns cam târziu, dar cu aceleași gânduri bune și urări! 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumiri!
ApreciazăApreciază
Am scos primul dragon!
ApreciazăApreciază
Merge…
ApreciazăApreciază
la miezul nopții, fix, îl voi scoate la înainteare pe următorul… să te văd atunci!
ApreciazăApreciază
Mai e doar o săptămână și voi fi iar cu gândul la EL…TATA…Îngerul meu cu nume de Sfânt… CONSTANTIN…Plecat prea devreme,nedrept și tragic pentru că niște Neoameni l-au lăsat să moară…
Și la EA…Bunica mea care m-a crescut…ELENA…
Mi-e foarte dor de EI…
ApreciazăApreciază
Te cred! Şi înțeleg dorul ăsta. Din păcate, nu trece cu nimic. Îi purtăm în suflet…
ApreciazăApreciază
Dor de cel mai drag CONSTANTIN din viața mea și de un moment în care să ascultăm Împreună Melodia Noastră-Ducu Bertzi-„M-am îndrăgostit numai de ea”…Peste 5 minute e un Azi de SĂRBĂTOARE… FĂRĂ EL…Prea mulți ani cei 30 în care Ziua Asta e doar un drum la cimitir și o lumină aprinsă…Dor…
ApreciazăApreciază
Te înţeleg!
ApreciazăApreciază