Din acum pentr-un atunci…

1Dacă citiţi asta, înseamnă că eu, nume şi prenume, sunt acum aici sau acolo şi fac aia sau asta… e o formulă folosită des de cei care au luat o hătărâre drastică. O decizie luată acum pentru un acum doar cu puţin întârziat. E genul de formulare folosită de sinucigaşi, de o jumătate a unui cuplu pe punct de destrămare sau pur şi simplu de cineva cu chef de un alt început care e pe punctul de a pleca-n nicăieri,  dar cu dorinţa de a lăsa un semn celor despre care se presupune că le pasă. Ei scriu azi pentru un mâine care, la momentul descoperirii, devine la rândul lui azi-ul care atunci era doar un cândva incert. Incert doar pentru că nu i se cunoaşte forma în clipa aşternerii lui pe coala de hârtie. Se ştie, în schimb, cum va arăta el pentru cel care-l schiţează. El ştie. Cei care citesc pot doar bănui. Sau cred şi ei, în funcţie de situaţie şi de cât de bine îl cunosc pe cel care a lăsat un semn înainte de a trece la fapte. De obicei, cei hotărâţi să pună planul în aplicare, atunci când scriu, au deja bagajul la uşă. Sau pastilele pe masă(dar nu aş vrea să insist pe cazurile astea). Împăturesc hârtia, o lasă în loc vizibil, mai aruncă o privire-n jur şi pleacă.

Uneori reuşesc ce şi-au propus. Alteori, se întorc. Cu reuşita-n buzunarul de la piept dar şi cu un dor nebun de ce-a fost, agăţat la încheietura mâinii stângi. Sau doar cu un eşec şi-un regret încolţit pe partea, culmea!, aridă a sufletului. Hârtia rămâne, cerneala nu se şterge, cineva a citit deja pentru că în acel moment, al scrierii,  convins fiind că mâine va fi exact aşa cum ai plănuit încrezător în forţele tale, tu chiar îţi doreai să fie citit. Dacă mâinele ăla se dovedeşte a nu fi în aceleaşi nuanţe, accepţi că poate-ar fi fost mai bine să nu spui. Să pleci pur şi simplu. Sau să faci pur şi simplu. Dar nu ştiai că va fi altfel. Nu credeai că nu va fi.
Dacă am putea citi într-o zi din ceea ce acum înseamnă mâine despre simţiri, planuri şi vise, proiectate-n acea zi, şi dacă am putea decide dacă lăsăm la vedere, în ciuda eşecului, am mai face asta? Că un jurnal intim ne spune despre noi, cei de ieri. Ne povesteşte ce-am făcut, ce-am iubit, cât am plâns, cât am uitat să visăm sau cât am sperat într-o anumită zi. Închidem ochii şi ne revedem. Şi ne resimţim şi ne recompunem. Ne mângâiem pe creştet, ne dojenim în şoaptă sau ne suspinăm în gând că acum e şi mai greu decât în atunci-ul în care scriam că ne prăbuşim din cauza unui ceva ce acum ne pare nimic. Vezi, te plângeai pentru atâta lucru şi uite acum ce ai de îndurat, ne-am spune la o discuţie-n oglinda spartă de prea multe reflexii deformate. Dar nici de aici nu putem şterge, nici scrisul nu ni-l putem nega, nici nevisarea n-o putem mototoli şi arunca-n colţul camerei.
Dar dacă am scrie azi, pentru un mâine cu mult peste mâinele din calendar, şi am avea şansa, în acel mâine, să decidem dacă lăsăm la vedere ceea ce am scris, cât de încrezător am mai apăsa cu peniţa pe hârtie?
Fie că ne scriem nouă sau ne gândim că vor citi şi alţii, cât de multe vise am mai îndrăzni să modelăm din taste sau cerneală? Şi atunci, în ziua aia, în mâinele ăla pe care l-am desenat când ne-am scuturat de noi, dacă nimic din ce-am visat n-anvăţat să zboare, mai lăsăm eşecul la vedere?

Dacă, să presupunem, scriem azi, lipim plicul pentru acea zi de mâine în care vom şti că va trebui să desfacem şi să citim cu glas tare sau să rupem plicul, ne cenzurăm visarea sau ne acceptăm eşecul înainte să pornim la drum chiar dacă drumul îl vom parcurge doar noi, cu noi, în noi?
Dacă va trebui să scriem azi o postare despre noi, cei dintr-un mâine, cum vom fi, ce vom simţi, cât vom fi… şi o programăm să se publice singură în ziua de, ora, anul. Va vedea oare lumina… online-ului? Să scriem acum pentr-un atunci care ar putea să nu mai vină niciodată. Sau devine şi el un banal acum şi apoi un simplu cândva. Am putea da ochii cu noi, aşa, fără fond de ten, fără metafore şi licenţe poetice? Poate fi vorba de curaj. Sau inconştienţă. Depinde de ce parte a oglinzii ne aflăm.
Dacă citiţi asta acum, înseamnă că eu… am scris-o acum, fix în seara asta, printre picături de ploaie care se joacă iar la geamul meu. Şi mai înseamnă că acum, care iată, când citiţi voi e deja trecut, voi publica. Dacă las pe mâine, miercuri, nu cred că voi mai publica. Voi simţi altfel, voi vedea altfel asta. Aşa că, dacă citiţi asta acum… nu înseamnă nimic.

Foto

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

55 de răspunsuri la Din acum pentr-un atunci…

  1. Cosmisian zice:

    Am citit printre ganduri si simtiri, teama amestecata cu incredere in Potecuta pe care o cunosc, am citit stiind ca atingi ceva matur cand vine vorba de ‘a trai astazi’ si, Potecuto, ma bucur ca ai scris azi pentru azi, pentru mine, pentru tine. Sa vad in articolul din seara asta o repetare a calitatii scriiturii tale este superficialitate.
    Ce suflet ai tu! (Ah!)

    Apreciază

  2. iosif, zice:

    Un articol cu o profunda nuanta filozofica. Am sa-l recitesc…mâine.

    Apreciază

  3. Te-am citit ieri, te citesc azi – prin rânduri/printre rânduri -, te voi citi cu siguranță şi mâine/poimâine etc. Cu aceeaşi placere. ☺ Ai scris pentru tine. Dar şi pentru noi. Mulțumim. ☺

    Apreciază

  4. lucillette zice:

    Eu am citit azi, miercuri ce ai scris azi,marti.
    Înseamnă ceva, de ce să nu însemne? Înseamnă că azi, cel de la momentul scrierii, ai gândit aşa. În următoare zi, chiar următoare clipă, gândul se schimbă. Inevitabil.

    Apreciază

    • Contează dacă se schimbă în bine sau nu. Sau dacă ne vom mai recunoaşte, dacă mai rezonăm cu noi…
      Mulţumesc pentru că m-ai citit azi, pe mine cea de ieri. Şi pentru că îmi treci pragul potecilor!

      Apreciat de 1 persoană

      • lucillette zice:

        Speranţa este întotdeauna de mai bine. E drept că nu reuşeşte tuturor şi nici întotdeauna.
        Cu siguranţă ceva din noi cei de ieri vom mai regăsi în noi cei de azi. Nu se poate să ne transformăm atât de radical. Sper eu.
        Citesc întotdeauna indiferent dacă las sau nu, un semn. Nu că ar fi un câştig pentru tine, poate doar pentru mine.

        Apreciază

        • Nu, nu ne transformăm. Cel puţin nu total. Dar poate că nu reuşim să facem ceea ce spuneam, credeam, speram ieri. Şi în cazul ăsta, am putea avea tendinţa de a nega în loc să acceptăm eşecul.
          Pentru mine e un câştig mare fiecare trecere pe aici şi îţi mulţumesc mult că îmi treci pragul!

          Apreciat de 1 persoană

  5. opantazi zice:

    Te-am citit la 1 noaptea, deci ieri e deja azi… Ieri, azi, maine, saptamana viitoare, nu conteaza, tot ce conteaza e momentul in care citesc. In care te citesc. Si o sa o fac mereu cu aceeasi placere. Maine-dimineata, de fapt azi, o sa ma intorc ieri si o sa recitesc ce-ai scris, desi nu cred ca o sa simt altfel, sau o sa simt? 🙂 Un singur lucru ramane neschimbat – mestesugul tau teribil de a impleti cuvintele, Potecut!

    Apreciat de 1 persoană

  6. doar verde zice:

    Oricine si orice ,maine, va fi altfel decat azi! Eu ma numar printre cei care citesc maine ..insa ,iata,azi e zi cu soare !

    Apreciat de 1 persoană

  7. Ana zice:

    May Potecuta , pe mine m-ai ametit de cap…parole d’honore!
    Da’ una peste alta , io zic ca azi este trecutul de maine …si maine ‘om vedea ce-o ma fi. Daca as scrie pentru candva , mi-ar prinde bine . Si ca sa ma dau smecherra iti amintesc ca vorba zboara , scrisul ramane…asa ca scrie oricand si pentru cand vrei. Ce are?

    Apreciază

  8. Pentru mine nu contează când ai scris, pentru că va fi un veșnic azi de câte ori te citesc. Mereu profund și de actualitate, așa cum ne-ai obișnuit.

    Apreciază

  9. Pingback: Din acum pentr-un atunci… — Poteci de dor – linanozaurblog

  10. Oana zice:

    Cel mai bine e să scrii acum pentru acum. Azi pentru azi. Că mâine nu se știe. Iar ieri a fost deja. Și nu mai vine.
    Citindu-te, mi-am amintit motivul pentru care mi-am șters într-o clipită, fără să salvez, blogul ce mi-a fost atât de drag prin cele ce-am vrut să transmit: conviețuirea. Am vrut să-mi șterg inima (scrisă și-n cuvinte) cu totul de pe fața pământului. În fapt am șters doar cuvinte. Inima mi-a rămas la fel.

    Toate bune să ți se-nfățișeze, Potecuț! Și ai grijă de toate acum-urile tale! ‘Atunci’ nu există. Doar ‘Acum’.

    Apreciază

    • Da, Oana! Eu cam aşa procedez, indiferent de subiectul postării. Că dacă amân, atunci când recitesc am tendinţa să şterg, să modific, să tai sau să adaug. Şi se pierde sensul…
      Te îmbrăţişez cu drag! Să fii bine!

      Apreciat de 2 persoane

  11. Mie mi s-a intamplat sa scriu azi si sa nu mai indraznesc la il arat la lume maine. Uneori, cred ca de cele mai multe ori, nu m-am mai ca aceea care a scris ieri…starea, (ne)starea, parca, daca….de ce sa ma dezvelesc sub ochii lumii…alteori am indraznit, o mai fac.
    Minunat articol!

    Apreciază

    • Eu obişnuiesc să scriu acum şi să public acum. Cam din acelaşi motiv. 😉
      Mulţumesc mult! Şi bun venit!

      Apreciază

      • Uneori mi se pare o prostie ca nu spui ceea ce simti , sa nu fii tu insati in orice moment si sa te cenzurezi. Sunt un simplu om caruia ii mai place sa si scrie atat cat se pricepe, in schimb citeste si doreste sa impartasearca ceea ce afla, asa ca am dat cu share pe pagina mea serioasa de Facebook. Sper ca nu va suparati! Vor fi oameni frumosi care vor aprecia asta.

        Apreciază

        • Sigur că nu e indicat să ne cenzurăm, mai ales când vorbim de sentimente, gânduri despre noi sau percepţii tot despre noi. Eu vorbeam de faptul că ne-am putea cenzura imaginea despre noi în viitor, dacă-ar trebui să explicăm apoi de ce sunt diferenţe între ce-am visat şi ce-am realizat…
          Share la postarea asta? Doamne, cum să mă supăr? Mulţumesc mult, mă bucură tare mult asta! Mulţumesc!

          Apreciază

  12. dyanaweb zice:

    MINUNAT!!! Ai scris pentru tine ieri, eu am citit azi si sigur voi reciti maine. Trebuia sa il gandesc si regandesc. Multumesc pentru ceea ce esti si pentru ceea ce scrii. Ma bucur ca am ajuns pe potecuta… 🙂

    Apreciază

    • Dacă aş putea avea ezitări în a scrie azi despre mine cea de mâine, un lucru e cât se poate de sigur: aş putea scrie azi şi pentru mâinele de mâine, şi pentru cel de peste ani, despre bucuria pe care mi-o faceţi voi, prin cuvintele voastre. Că asta nu se va schimba niciodată. Îţi mulţumesc!
      Eu mă bucur că ai poposit aici şi că am descoperit astfel încă un om frumos la suflet. Te citesc cu drag!

      Apreciat de 1 persoană

  13. Jurnal de zi zice:

    „Vezi, te plângeai pentru atâta lucru şi uite acum ce ai de îndurat, ne-am spune la o discuţie-n oglinda spartă de prea multe reflexii deformate.” – știi cum m-a „lovit” fraza asta? Puternic. Asta sunt eu. Cea care și-a plâns întotdeauna trăirile crezând că sunt cele mai odioase, însă ceea ce trăiesc acum arde sufletul cu adevărat.

    Așa suntem noi. Suntem oameni.

    Apreciază

  14. Eu te citesc mereu azi! Cu bucurie, cu emoție și mereu o întrebare nerostită: ce mai urmează oare?! Mereu mă surprinzi plăcut! Mulțumesc!

    Apreciază

  15. Monik zice:

    Fiecare maine e o ipostaza a noastra. Mai buna, mai rea, mai altfel… Ca si fiecare ieri. Azi insa e esenta noastra. Pentru ca e…azi.

    Apreciază

  16. Fabiola Ion zice:

    Important e că așternem pe hârtie trăirile proprii AZI. Și ne reamintim cum am fost IERI. Sau ce-am simțit. Nu contează că nu mai rezonăm, contează că acel moment a fost unic. Și-l vom păstra așa tot timpul. Iar dacă nici aici nu suntem sinceri cu noi înșine, atunci unde? În oglindă?

    Apreciază

  17. cafeauata zice:

    Ce spui tu? Si asa mi-e greu cand realizez ca n-am facut destul pentru o dorinta sau alta.
    Te imbratisez, Potecuta!

    Apreciază

  18. Divort Rapid zice:

    Ce dragut! In fiecare clipa suntem altcineva, cu alte ganduri, cu sperante si temeri noi, cu visuri, nazunite si decizii. Asadar chiar daca azi scriu maine s-ar putea sa fiu altul 🙂 !

    Apreciază

  19. Vezi tu, de aceea eu am amintiri din viitor.
    😊Noapte liniștită, Potecuță !

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s