Ploile-mi bat în geam cu fiori. Lirici.

1Eu nu ştiu alţii cum sunt, dar pe mine ploaia, dacă nu mă înghite (cum era să o păţesc în ziua aia nefastă), mă inspiră. Şi dacă nu mă inspiră, face un bâldâbâc şi-mi intră mintea la apă din două mişcări ferme. Şi din momentul ăla nu mai pot răspunde pentru ceea ce fac. Aşa s-a întâmplat şi ieri când, încercând să-mi sufoc somnul în cana de cafea, priveam pierdut spre zare şi contemplam cerul de noiembrie. Un strop, doi stropi, trei stropi, patru stropi, pot număra până la patruzeci şi trei de mii optsute douăzeci şi şapte şi tot nu apuc să-i enumăr pe toţi. Puhoi, adică. Dar cum eram la adăpost, nu ca atunci direct în bătaia puştii, eram şi vitează tare. Că fără apă-n… peste tot, altfel se vede atmosfera, altfel se simte aerul. Ai chef de poezie, înţelegi romantismul poeţilor care-au închinat ode ploilor, fie ele infernale sau nu, fie ele în luna lui Marte sau nu, fie ei în mansarde sau în câmp cu flori.

Cu gândul la Bacovia şi Nichita, la Păunescu şi Minulescu, la Gyr şi la Blandiana şi să-l amintesc şi pe Blaga că, aşa cum ar spune unii, astăzi ar fi împlinit 121 de ani,  mă apucă fiorul liric şi încep să cânt (de la foarte prost în sus dar am fost indulgentă şi m-am lăsat în pace): „pe vaporul clasei întâia, ne-mbarcăm cu toţii voioşi…” şi pauză că atât am putut. Nu-mi aminteam nicicum continuarea şi după câteva rateuri, am apelat la youtube că nu puteam lăsa minunăţie de cânticel să-mi pună nervii pe bigudiuri.
L-am găsit, am cântat cot la cot cu copchilaşii şi în timp ce urlam că De azi înainte, să ţineti minte că nu mai suntem prescolari, mi-a venit în minte o altă capodoperă în materie de atenţie, om la apă!, adică: vai, vai, vai şe dureri, uite, bre, vaporu’ cum chiere. Şi cum nici pe asta n-o ştiam toată şi nici ce şi cum să caut, i-am dat stimabilului youtube să caute vapor.
Undeva mai jos, la sugestii, am văzut cu coada ochiului „suntem marinarii” şi n-am rezistat tentaţiei. Când a început cu „stăteam pe malul mării, priveam pe mal în jos, cum valurile albastre, se legănau duios”, am avut o clipă tendinţa să exclam un ce-a zis, mă, cum să priveşti pe mal în jos? dar n-am avut timp că a început refrenul şi m-am trezit cântând de parcă m-aş fi născut direct pe proră. Cântam şi mă miram, mă miram şi cântam. Ştiam tot, la perfecţie, până la un punct la care revin imediat.

Pe cât de mult mă miram dezaprobator că ştiu şi nu ştiu de unde ştiu, pe atât de mult mă bucura faptul că eram expertă în ceva despre care habar n-aveam. Pentru liniştea mea interioară, vreau să cred că vi s-a întâmplat şi vouă, măcar o dată-n viaţă, să auziţi o melodie şi să începeţi s-o fredonaţi ca şi cum aţi fi compus-o voi, chiar dacă altfel nici titlul şi nici primele acorduri nu v-ar fi spus nimic. Se pare că erau bine ascunse în subconştient versurile astea şi după săpături îndelungi, mi-am amintit că da, le cântam de zor în spatele blocului, acolo unde, în locul unei case, a apărut o groapă imensă şi un munte de pământ pe care-l escaladam ca să dăm spectacole.
Problema e că în capul nostru, Dunărea era totuna cu Marea Neagră. Sau, tot în capul nostru, marinarii nu prea aveau ce căuta pe Dunăre că noi ştiam că ei cu marea au ce au. Sau pur şi simplu, Dunărea făcea ce avea ea chef că era cântecul nostru şi mutam şi Munţii… Pădurea Neagră-n Mangalia dacă ne enervam puţin. Că eu, absorbită de mirarea că ştiu refrenul pe de rost, am cântat cum era el impregnat în mintea mea. Youtubul zicea că  „Iar voi acei ce Dunarea iubiti, La noi la Galati sa veniti„, eu tot aşa dar în loc de Galaţi am dat-o cu un oraş de la mal de mare că io aşa ştiam. Oare de câte ori oi fi cântat eu aşa, aflându-mă într-o mare eroare?

Am fost marcată profund vreo 3 minute. Pe urmă mi-a trecut prin cap să mai verific o dată pe google, să văd dacă nu cumva, în anii ăia, Dunărea trecea şi pe acolo şi i-a schimbat cineva cursul că încurca turiştii printre şezlonguri.
Da’ la o adică, ce? Aşa cum e posibil ca o pupăză să vorbească şi să-şi exprime dorinţa de a sta în căsuţa celor doi pitici din pădurea cu alune, aşa şi Dunărea din cânticelu’ nostru putea face bulbuci unde nici cu gândul nu gândeşti. Mno că m-am mai liniştit.
După atâta strofocare lirică, am tras o singură concluzie: până la ploaia următoare… învăţ să cânt la harpă.
Foto

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

74 de răspunsuri la Ploile-mi bat în geam cu fiori. Lirici.

  1. lucillette zice:

    „Şi ce enervare pe gând!
    Ce zi primitivă de tină!
    O bolnavă fată vecină
    Răcneşte la ploaie, râzând..

    Oh, plânsul şi când plouă!
    ……………
    Ce basme şi le spun!
    Ce lume-aşa goală de vise!
    … Şi cum să nu plângi în abise,
    Da, cum să nu mori şi nebun?

    Oh, plânsul şi când plouă!”–bacovia

    …E bine şi la harpă(poate nu te mai chinuie youtube aşa de tare), dar poţi acolo „număra până la patruzeci şi trei de mii optsute douăzeci şi şapte”?

    Apreciat de 1 persoană

  2. Pingback: Aparat foto Sony Alpha A6000 – premiul cel mare al concursului foto „ÎmprEUnă” | Călin Hera. PA-uri şi mirări

  3. Fata verde zice:

    Offf, mi-ai amintit că trebuie să fac programul serbării, Potecuțo! Noroc că nu e de rămas-bun, deci nu-mi trebuie niciun vapor 🙂 .

    Apreciază

  4. Tu esti ,,nebuna” . Eu nu ma pot concentra sa rețin ce spui ( am memorie de curcă beată, dar mai ales perioada asta), din cauza faptului ca râd la fiecare fraza. Sa stii ca Dunărea trece si prin satul meu. Si sa stii ca si eu cantam cu fetele mele, dar pe ulița nu la bloc. Ca sa stii. 😛
    Si te imbratisez tare💜

    Apreciază

  5. Drugwash zice:

    Tuamne, ce face ploaia asta din om… sau din oamă! 😛 XD

    Apreciază

  6. Ploaia are darul de-a ne preface tristețea-n nostalgie și singurătatea-n amintiri. Și tu, de-a ne face să ne simțim din când în când copii… te prefer ploii, deși ploaia de vară îmi place!

    Apreciază

  7. Monik zice:

    Eu o stiam asa: „Iar voi acei ce marea iubiti, la noi la Constanta veniti!” Se adapta in functie de orasul natal :)) ?!

    Apreciază

  8. Rhea zice:

    Ploaia ne pune la murat … pe toti si pe toate!!
    Cu toate astea, nu stiu cum se face ca nu ne acrim ci dimpotriva, ne indulcim cu fiecare picur. Deh … mai conteaza?!
    Ploaia … ploaia …. ploaia ne inunda sufletul cu……. poezie!

    Apreciat de 1 persoană

  9. Fiorii lirici sunt prezenți, norii sunt prezenți, la rândul lor, ploaia se apropie. Mi-a plăcut foarte mult această postare, vreau sa accentuez asta. Datorită ei am efectuat şi eu o incursiune neaşteptată printre amintiri muzicale – şi nu numai – pe care le credeam pierdute. Uite că nu erau. Mulțumesc. ☺

    Apreciază

  10. psi zice:

    la noi a dat cu grindină astăzi. deja m-am săturat de-atâta capriț, zău! până și ai mai rușinoasă mireasă tot se duce la popă odată și-odată, numa vremea asta… pfff…

    Apreciază

  11. Fabiola Ion zice:

    Am fost surprinsă cum am știut să cânt la un pian de jucărie ”Iepuraș, drăgălaș, A venit de pe imaș, Și s-a dus, Colo sus, …” Deci, unele cântecele din copilărie rămân bine fixate. Forever.

    Apreciază

  12. Ana zice:

    Daca te apuci de harpa , io ma dedic tzambalului si pune de-o trupa : Duo Patrunjel! Cantam numai la evenimente si tarfi minim 500 de euro , te aranjeaza? 😜
    May Potecuto , Dunarea si Galati? Haidi bre , ca era ” si voi acei , ce marea iubiti , la noi la Constanta veniti , iuhu!”
    Io zic sincer , ca am si scris despre asta , cantecul coanei Chirita se potriveste manusa in bucatarie , in special cu friptura de porc. N-assti sa precizez de ce bucatarie , da’ io cu atata patos urlam „mvai , mvai , mavi shi durerii , iote-te,bre , vamporu cum chierii si marinarii cum moarii , moarii si da din chishoare” , incat fiica-mea se uita la mine cu ochii dusi catre ceafa , intreband „da’ ce muzica este asta , mama?”. Pesemne ea , in Minecraft,, n-a auzit inca de drumetii si tabere in care cnti la gramada. Oricum a fost incantata deprestatia mea si bucata de porc a iesitde ne-am lins pi deshti! 😜

    Apreciat de 1 persoană

    • Ana zice:

      Si scuze de cum am scris…ca marinarii lu’ capitanu’ Roberto…😁

      Apreciază

      • Duo Pătrunjel să fie! Cântăm la tăieri de moţ şi tăieri de porc că acolo-i papa bun. Şi lasă banii că noi nu suntem din alea, noi suntem neşte dive, cântăm pe cefe de porc la grătar, ce mama ei de treabă?
        Şi Monik a spus de mare şi Constanţa că e cu „natale” şi la ea. No, nu io am scris versurili astea aşa că ia-te de ăia cu Galaţiul lor. Dar vrei să îţi spun ceva? Eu aşa o cântam. Dar nu cu mare. Cu Dunăre şi Constanţa. Şşşşttt, taaaci. Am dat Bac-ul din geografie şi am luat notă mare aşa că nu vreau să-mi retragă ăia diploma. Dar am o scuză: o cântam la vârste fragede 😳 Mno.
        De aia a ieşit aşa de bună, că i-ai cântat. Dar eu nu pricep ceva: dacă moare, ei, marinarii, cum, bre, mai dau din chişioari?

        Apreciat de 1 persoană

  13. mopana zice:

    Mi-a placut faza cu :Dunărea făcea ce avea ea chef că era cântecul nostru”. Mi se pare foarte corect 🙂
    Apropo, mie tare-mi place cand ploua. Si as veni si eu sa invat sa cant la harpa, chit ca ploua ‘au ba :))

    Apreciază

  14. Bolunduta mai ești. Sa ploua cât mai mult! Și pe mine mă inspira ploaia, dar nu intr-atat cât sa mă apuc sa cant. 😊

    Apreciază

  15. Căutările tale au fost răsplătite, dar eu nu găsesc doina care începe cu:
    „Hai, haaaaaai, joia-i târg la Baia Mare, Leana meaaaa,
    Tăt omu’ vinde ce are, Leana meaaaaa,
    Gată-te muiere bine, Leana meaaaa,
    Și vină în târg cu mine, Leana meaaaa….
    Mai departe mă pierd, că nu-mi mai amintesc versurile și nici pe youtube nu le găsesc.

    Apreciază

    • N-am găsit cu Baia Mare. Am găsit numai cu Galaţi. Mda, tot Galaţi 😀

      „azi îi luni şi mâine-i marţi
      Joi îi târgu la Galaţi
      Tăţi oamenii merg la târg
      Numai io n-am ce să vând
      – Gată-te, nevastă, bine
      Şi haida la târg cu mine.
      Câţi drumari pă drum treceu
      Tăt pă mine mă-ntrebau:
      – Dă vândut ţi-i nevasta?
      – Dă vindut îi, săraca.
      – Cât îi preţu’ dumneaei?
      – Şaptezeci şi cinci dă lei.
      Si dacă vrei să o iei,
      Şaptezeci şi doi dă lei”

      E şi fără Leana dar poate te ajută… 😉

      Apreciază

  16. Pingback: Provocarea de marți pentru ziua de Miercuri | Călin Hera. PA-uri şi mirări

  17. opantazi zice:

    Dat fiind ca ma „bucur” de o memorie jalnica, nici macar nu indraznesc sa schimb vreodata placa. Si zic placa, pentru ca vremea asta imi aminteste, invariabil, de vacantele din copilarie, cand, pe timp de ploaie, ne refugiam in pod si ascultam la patefon una dintre singurele placi intacte: „Incetul cu-ncetul se face otetul, oteeeeeetul Monopol”. Iti inchipui ca in momentul asta o si cant, Potecut, dar nu cred ca ai vrea sa ma auzi. 😀

    Apreciat de 1 persoană

  18. vosipetar zice:

    Chiar şi pietrele sunt măcinate de vânturi şi de ploi!

    Apreciază

  19. Oana zice:

    Mi te și imaginez cântând la harpă, Potecuț 🙂 Ciup-ciup cu degetele fine…

    Apreciază

  20. Pingback: Carmen, doamna Miercurii fără Cuvinte | Călin Hera. PA-uri şi mirări

  21. Alex zice:

    Ha, ha! Zici că vrei să înveți să cânți la harpă? Bună idee! Eu de la vremea asta ploioasă și de dragul vecinilor mei „minunați”, mi-ar plăcea să învăț să cânt la… cimpoi! 😀

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s