Jurnal cu dar

Afară… ca înăuntru. Un fel de bal mascat la care se practică jocuri de societate. Nori negri şi grei acoperă seninul doar ca, în clipa imediat următoare, să apară soarele ca şi cum ar da la o parte cortina şi ar râde de cei speriaţi care caută grăbiţi adăpost. Apoi, când toţi se relaxează şi aruncă scutul sau leapădă umbrele, ca la un semn, se iau la întrecere ploi torenţiale cu picuri îngheţaţi care se sparg atunci când ating pământul. Îmi amintesc de bătrânii care, atunci când se adunau norii, se închinau şi spuneau „dă-o, Doamne, curată!”, cu gândul la recolte. Afară… ca-năuntru. Dar de recoltele din noi cin’ să poarte de grijă?
Din locurile de unde învățăm… adunăm bucăţi de puzzle care vor ajuta cândva la recompunerea noastră…

Mă gândesc… că a sosit momentul să ofer şi darul de care vorbeam. Nu a fost nevoie de o tragere la sorţi şi voi şi încerca să explic de ce. Primul comentariu în care cineva a spus clar că ar vrea una dintre cele trei cărţi a fost a lui Alex şi a scris aici că „Mi-ar plăcea s-o citesc pe cea a lui Augustin Buzura. Uite că n-am citit chiar nimic din acest autor, spre rușinea mea.
A urmat doamna Elena care spunea aici şi că Una din cărţile pierdute prin împrumut este şi Auschwitz, fabrica morţii. Dar omul învaţă pe propria viaţă…
A venit apoi Psi care a exclamat augustin buzura, zice mâțul!.
Draga de călător prin viaţă se simţea prost că numai ea vrea carte. Şi a mai spus că vrea orice dar nu Buzura că a chinuit-o în şcoală. Draga mea, spun şi aici, nu e cazul să te simţi prost, de aia am şi scris că le ofer.
Doamna Elena, eu v-aş oferi cu mare drag cartea pierdută dacă acceptaţi. Nu e o obligaţie. Aţi fost singura care a scris de ea. Călătorule, fată 😀 , ai spus că oricare dar nu Buzura aşa că a rămas Clubul Bilderberg. E ok, o vrei?
Pentru că randomul nu mă ajută la doar două variante şi nu ar fi fost drept să aleg eu,  am cerut aici ajutor, fără să dau detalii. Am ales-o pe fata veselă că am prins-o în zonă. 1 a fost pentru Alex că a fost primul, al doilea Psi. Şi a spus 1. Întotdeauna 1.
Alex, doamna Elena şi călătorule, vă rog mult să-mi scrieţi pe potecidedor@yahoo.ro şi să îmi lăsaţi o adresă unde să ajungă cartea. Şi vă mulţumesc mult!

Cu ce sunt îmbrăcată… nu, nu voi scrie nimic dar mi-a fost dor să pun şi asta în jurnal. Aşa, de dragul vremurilor când îl păstram intact. Şi nu cred că am răspuns vreodată serios la asta dar măcar scriam ceva. Ca acum.

Din bucătărie… aşa cum îi stă bine unei bucătării de la locul de muncă, miros de cafea proaspătă. Apetisantă treabă! 😀

Citesc… burtiere de pe un canal de ştiri. Nu-i de bine, mut pe desene animate. Sau pe Trinitas.

Ceea ce aștept (sper)… să…………….. şi dacă e posibil şi să…… . Cer chiar atât de mult? 😳

Sunt recunoscătoare pentru… fiecare moment în care aflu că acasă, acel acasă de care mi-e dor, e bine.

Ce mai meșteresc… bărcuţe de hârtie. Am încercat şi un coif dar e defectă hârtia, altfel nu-mi explic de ce seamănă mai degrabă cu o găleată. 😕

Ascult… asta şi când se opreşte… îmi ascult gândurile. Doamne, ce vorbăreţe sunt de la un timp. Şi nu-s deloc disciplinate, vorbesc în cor, ţipă, se ceartă, mă ceartă…

Unul dintre lucrurile mele preferate… să-mi imaginez şi să mă conving că semnele din jur pe care le transform în certitudini, nu-s simple semne…

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii… cât mai e din sfârşitul de săptămână? Să ştiu cât timp am de planuri…

Foto