Jurnal cu dar

1Afară… ca înăuntru. Un fel de bal mascat la care se practică jocuri de societate. Nori negri şi grei acoperă seninul doar ca, în clipa imediat următoare, să apară soarele ca şi cum ar da la o parte cortina şi ar râde de cei speriaţi care caută grăbiţi adăpost. Apoi, când toţi se relaxează şi aruncă scutul sau leapădă umbrele, ca la un semn, se iau la întrecere ploi torenţiale cu picuri îngheţaţi care se sparg atunci când ating pământul. Îmi amintesc de bătrânii care, atunci când se adunau norii, se închinau şi spuneau „dă-o, Doamne, curată!”, cu gândul la recolte. Afară… ca-năuntru. Dar de recoltele din noi cin’ să poarte de grijă?
Din locurile de unde învățăm… adunăm bucăţi de puzzle care vor ajuta cândva la recompunerea noastră…

Mă gândesc… că a sosit momentul să ofer şi darul de care vorbeam. Nu a fost nevoie de o tragere la sorţi şi voi şi încerca să explic de ce. Primul comentariu în care cineva a spus clar că ar vrea una dintre cele trei cărţi a fost a lui Alex şi a scris aici că „Mi-ar plăcea s-o citesc pe cea a lui Augustin Buzura. Uite că n-am citit chiar nimic din acest autor, spre rușinea mea.
A urmat doamna Elena care spunea aici şi că Una din cărţile pierdute prin împrumut este şi Auschwitz, fabrica morţii. Dar omul învaţă pe propria viaţă…
A venit apoi Psi care a exclamat augustin buzura, zice mâțul!.
Draga de călător prin viaţă se simţea prost că numai ea vrea carte. Şi a mai spus că vrea orice dar nu Buzura că a chinuit-o în şcoală. Draga mea, spun şi aici, nu e cazul să te simţi prost, de aia am şi scris că le ofer.
Doamna Elena, eu v-aş oferi cu mare drag cartea pierdută dacă acceptaţi. Nu e o obligaţie. Aţi fost singura care a scris de ea. Călătorule, fată 😀 , ai spus că oricare dar nu Buzura aşa că a rămas Clubul Bilderberg. E ok, o vrei?
Pentru că randomul nu mă ajută la doar două variante şi nu ar fi fost drept să aleg eu,  am cerut aici ajutor, fără să dau detalii. Am ales-o pe fata veselă că am prins-o în zonă. 1 a fost pentru Alex că a fost primul, al doilea Psi. Şi a spus 1. Întotdeauna 1.
Alex, doamna Elena şi călătorule, vă rog mult să-mi scrieţi pe potecidedor@yahoo.ro şi să îmi lăsaţi o adresă unde să ajungă cartea. Şi vă mulţumesc mult!

Cu ce sunt îmbrăcată… nu, nu voi scrie nimic dar mi-a fost dor să pun şi asta în jurnal. Aşa, de dragul vremurilor când îl păstram intact. Şi nu cred că am răspuns vreodată serios la asta dar măcar scriam ceva. Ca acum.

Din bucătărie… aşa cum îi stă bine unei bucătării de la locul de muncă, miros de cafea proaspătă. Apetisantă treabă! 😀

Citesc… burtiere de pe un canal de ştiri. Nu-i de bine, mut pe desene animate. Sau pe Trinitas.

Ceea ce aștept (sper)… să…………….. şi dacă e posibil şi să…… . Cer chiar atât de mult? 😳

Sunt recunoscătoare pentru… fiecare moment în care aflu că acasă, acel acasă de care mi-e dor, e bine.

Ce mai meșteresc… bărcuţe de hârtie. Am încercat şi un coif dar e defectă hârtia, altfel nu-mi explic de ce seamănă mai degrabă cu o găleată. 😕

Ascultasta şi când se opreşte… îmi ascult gândurile. Doamne, ce vorbăreţe sunt de la un timp. Şi nu-s deloc disciplinate, vorbesc în cor, ţipă, se ceartă, mă ceartă…

Unul dintre lucrurile mele preferate… să-mi imaginez şi să mă conving că semnele din jur pe care le transform în certitudini, nu-s simple semne…

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii… cât mai e din sfârşitul de săptămână? Să ştiu cât timp am de planuri…

Foto

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci și etichetat , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

37 de răspunsuri la Jurnal cu dar

  1. Alex zice:

    Sărut mâna, Potecuță! Mulțumesc mult pentru darul tău, care mă bucură foarte mult. S-a nimerit să vină chiar în preajma zilei mele de naștere, care a fost acum câteva zile. 🙂
    Mi-au plăcut mult cele scrise în pagina de jurnal, dar treaba cu Trinitasul m-a amuzat cel mai mult. Căci la câte nenorociri vedem la tv…. mai bine dăm pe desene animate (eu aici mă înscriu cel mai tare, mulțumită fetiței mele!) sau la o slujbă liniștitoare.
    Încă o dată îți mulțumesc mult pentru carte și îți doresc o seară cât mai frumoasă! 🙂

    Apreciază

  2. „Dă-o, Doamne, curată!” Uitasem complet… asta spunea și bunica, ori de câte ori se înfuria cerul și se pregătea de furtună. Clar, e ceva care ne leagă… nu un destin ca-n melodie, dar ceva tot este!!! :)))

    Apreciază

  3. Fabiola Ion zice:

    Gata, am înțeles acum. 😊 Mi-a plăcut tare mult din jurnal „unul din lucrurile mele preferate”. Mă cam regăsesc. 😜

    Apreciază

  4. Ne risipim pentru a ne recompune, ne descoperim, ne învățăm pe de rost, ne regăsim, înțelegându-ne sau nu. Da, un puzzle al tuturor trăirilor noastre. Cu bărcuțele de hârtie ☺, cu dorul de acasă, cu interacțiunea reconfortantă. ☺

    Apreciază

  5. Am fost surprinsă plăcut *:) happy Ce să spun – că nu mă aşteptam…Această carte, valoroasă prin faptul că este din primele cărţi citite, am pierdut-o de multă vreme, prin împrumut. Este una dintre amintirile din adolescenţă. Încă o dată Mulţumiri!

    Apreciază

  6. Foarte calda te-am simțit în jurnal. Tu ești în general. Dar parcă aici și acum ne-ai lăsat cumva mai aproape de sufletul tău.😊

    Apreciază

  7. iosif, zice:

    „Cartile pot fi extrem de periculoase. Pe cele mai bune dintre ele ar trebui pus un avertisment: ‘Atentie ! Îti poate schimba viata !”
    „Pretuim amintirea micilor gesturi de bunatate când mai toate celelalte lucruri au fost date uitarii.” (Helen Exley)
    Gesturile mici de bunatate pot produce sentimente profunde,elevate…

    Apreciat de 1 persoană

  8. Ana zice:

    Heheheheeee…..tare m-a batut gandul , o data , sa ofer si eu carti. Am facut , chiar , treaba asta , cu o carte pe care si eu o primisem , am trimis-o la destintara , ca sa aflu ca nu mai ajunsese niciodata. Din pacate destinatara a fost ferm convinsa ca eu zic ca am trimis cartea si , de fapt , nu am ajuns la posta sa o trimit….oricat am incercat sa ii explic asta. Dar nah , se mai intampla!
    In fine …m-am linistit cu datul asta….nu ma pricep la concursuri si nici nu am atati cititori….dar ma bucur mult sa vad ca exista oameni care inca citesc…tare ma bucura!
    Sa sti ca , desi eu nu am idee ce ceri tu , eu tin pumnii stransi si zic sa fie cum doresti….
    Sa ai duminica faina si fara nori….Aici e soareeeeeeee…..😀😀😀

    Apreciază

    • Uff… din păcate şi eu am avut şi am mereu emoţii când trimit ceva prin poştă că am păţit să se piardă. Nu-ţi face probleme, indiferent cine a fost persoana, dacă a pus la îndoială cuvântul tău, nu merită să te stresezi 😉
      Nu a fost concurs la mine, a fost doar aşa… cine doreşte 😀
      Păi da, că l-aţi voi pe tot. Nouă nu ne-aţi lăsat strop de soare. Plouă la mine de cred că iar fac jurnal de sub ape 😀
      Seară frumoasă să ai!!

      Apreciat de 1 persoană

  9. Mă bucură mereu când văd că se fac daruri între prietenii și colegii de pe blog, mai ales când e vorba de cărți. Iar tu, Potecuță, ai fost și rămâi printre cele mai mărinimoase în acest sens. Să-ți ție Dumnezeu năravul, că-i sănătos pentru spiritul celui care dă și a celui care primește! 🙂

    Apreciază

  10. Drugwash zice:

    Nu-mi dă pace gîndul că ai fi o perfectă versiune feminină a lui Peter Pan… 🙂

    Fie ca dorinţele tale bune şi frumoase să se îndeplinească exact la vremea lor!

    Apreciază

  11. O duminică plină de soare blând( măcar în gânduri, dacă meteorologii ne spun că va fi ascuns de nori), așa ca în cuvintele lăsate de tine aici! 🙂

    Apreciază

  12. Oana zice:

    Eu îți doresc soare în cafea 🙂

    Apreciază

  13. Pingback: Cadou | Lumea lui Alexandru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s