Dialog interior…

1Zbor făr’ de aripi, tu când iubeşti
În braţe de vânt te-adăposteşti
Ş-elimini distanţe, opreşti secundare
Picuri seninul prin calendare

Dor făr de lacrimi, tu când te-alinţi
Te-adapi din izvoare de-aprinse dorinţi
Şi vindeci neşanse, aprinzi felinare
Să-acopere umbre de renunţare

Om făr de oameni, tu când te pierzi
Şi nu mai ştii drumul, calea n-o vezi
Cum să te cauţi şi ce să opreşti
Neşanse şi piedici, cum s-ocoleşti?

Şi fără de aripi cum să-nveţi zborul
Şi numai cu lacrimi cum să stingi dorul?
Ai vrea să-i dai zilei la vis dezlegare
Dar noaptea-ţi înnoadă iar paşii-n cărare

Şi rogi mângâiere la icoane cu sfinţi,
Şi chemi zâna bună a celor cuminţi,
Mai speri în seninul ce-aduce-ndurare
Mai ceri şi aştepţi o şoptită chemare…

Foto

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

55 de răspunsuri la Dialog interior…

  1. Poem strigăt, poem chemare, poem cântat pe muzică de suflet. Dezlegarea la vis este o metaforă reuşită. ☺ Frumos. Mi-a plăcut. 👍

    Apreciat de 1 persoană

  2. Minunat dialog… ca un cântec nostalgic sau ca o rugă!

    Apreciază

    • Sau amândouă. Adică nu zic că ar putea fi şi una şi alta, zic că le-ar putea conţine. Nu am băut toată cafeaua dar înţelegi tu ce nu reuşesc eu să scriu 😀
      Îţi mulţumesc, draga mea!

      Apreciază

  3. iosif, zice:

    Comunicând cu tine însuti în taina „odaitei” tale
    Se naste-un enigmatic gând,un mare semn de întrebare.
    Si te înrebi de ce existi,sperând,visând la nemurire,
    Bulgar de lut rational ce prinde forma din iubire ?

    Iubirea e,esenta vietii,n-are început si nici sfârsit.
    Ea este însasi existenta,se manifesta prin Cuvânt.
    Apoi,Cuvântul scris in gene,formeaza o noua faptura
    Cu o perceptie înalta urzit din alta tesatura.

    O tesatura rezistenta,ce se desprinde de pamânt,
    Ce rupe lanturile mortii zburând pe-al aripilor vânt.
    Precum un vierme de matase,ce este metamorfozat
    Si omul cel nascut din nou,ca într-un vis frumos,e înaltat.

    Apreciază

  4. Am prins și eu adierea transmisă de versuri, iar aripile-mi și-au luat avânt, încercând să stingă o parte din incandescența dorurilor. Că am multe și n-aș vrea să mă topească. 🙂

    Apreciază

  5. Ana zice:

    Io nu zic nik….ca prea e din suflet si nu as sti sa comentez…ma complac in nostalgie! 😚

    Apreciază

  6. Jurnal de zi zice:

    Foarte frumos!
    Naiv și sincer, înduioșător.

    Apreciază

  7. Oana zice:

    Mi-era dor de versul tau…
    Gand bun, de drag!

    Apreciază

  8. doar verde zice:

    Si rogi,si chemi si astepti …

    Apreciază

  9. „Şi rogi mângâiere la icoane cu sfinţi,
    Şi chemi zâna bună a celor cuminţi”
    Am citit poemul tău ca pe o nostalgie a copilăriei, dorință de ocrotire și mângâiere, un dor de a ne striga dezamăgirile în gura mare, fără teama că n-am putea fi înțeleși. Foarte frumos! : )

    Apreciază

  10. 1lauralaly zice:

    Potecuta cea blanda, visatoare si buna. Sunt muuulte de spus si de bine dar sincer mi-e ca murdaresc frumusetea. Dar promit ca iti voi spune constant ca astept cartea de versuri balsam.

    Apreciază

  11. Fabiola Ion zice:

    Dorurile nicicând nestinse dau naștere la vise! 😊 Ie-te că făcui și rimă. Aduc undița să te scot din butoi? 😊

    Apreciază

  12. Ce frumos le zici tu…. iubesc versurile tale. Mă surprinzi de fiecare dată.😊

    Apreciază

  13. vosipetar zice:

    Folosim vocabularul ce îl avem pentru a gândi, pentru a sta de vorbă cu noi înşine, pentru că până la urmă gânditul este un dialog interior. Problema cea mare este că acest dialog interior se petrece de cele mai multe ori pe pilot automat. Şi de cele mai multe ori pilotul automat este setat pe negativ. Aşa cum ghinda devine stejar, cuvântul şi gândul devin faptă, comportament, obicei şi împreună, ele sunt chiar viaţa noastră. Tu ce recoltă vrei să strângi?

    Apreciază

  14. Nici daca as încerca sa te copiez cuvant cu cuvant nu as reusi sa pătrund asa in sufletul oamenilor. Potecuta, după cum vezi mi-a venit iar dor 😙😙😙

    Apreciază

  15. Pingback: Jurnal cu dar | Poteci de dor

  16. Pingback: Dacă doar seamănă nu înseamnă nimic? | Poteci de dor

  17. „numai cu lacrimi cum să stingi dorul?” This is the question!
    Misterioasa potecuţă! Nu vrei să striveşti „corola de minuni a lumii”…”si tot ce-i ne’nţeles
    se schimbă-n ne’ntelesuri şi mai mari” în versurile tale!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s