Când astrele-ţi pun piedică…

…ori cazi în nas, ori le râzi în nas. Altă variantă nu există, mercur retrograd nu acceptă cale de mijloc. Vă povestesc păţania de azi şi tare curioasă aş fi să aflu cum aţi fi procedat voi într-o situaţie asemănătoare. Să ştiu dacă e cazul să mai las musca de pe căciulă să-mi bâzâie haotic sau să las zen-ul să-mi gâdile conştiinţa că am făcut bine ce-am făcut. Din motive „tehnice”, nu voi spune contextul real că ar însemna să intru în amănunte şi oricum nu e important. Datele rămân însă aceleaşi. Boon.
Să presupunem că în autobuzul pe care-l iau eu dimineaţa, e o bătrânică pe care n-o cunosc foarte bine dar care, în urmă cu ceva timp, a spus că tare mult şi-ar dori ca în fiecare dimineaţă cineva să-i citească horoscopul. Că ea nu vede şi n-are cine. Şi să presupunem că m-am oferit eu să fac asta.

În primele zile, fire conştiincioasă, mă trezeam mai repede ca să ajung la chioşc să cumpăr ziare „proaspete”, să am din ce-i recita femeii predicţiile astrale. Insista să-i citesc cap-coadă horoscopul ăla şi trebuia să vorbesc tare că nici nu auzea foarte bine. Azi aşa, mâine aşa, femeia era prezentă în autobuz  la oră fixă, cu urechile ciulite, eu prezentă la sursa de material didactic, fie ploaie, fie nori.
Numai că doza de conștiinciozitate a început să scadă cu aceeaşi viteză cu care scădeau şi temperaturile şi creştea nivelul mării lenei. Era tot mai frig şi tot mai greu să fac ocolul până la chioşc şi deja aveam maculatură adunată cât pentru un an. Aşa că m-am învăţat să iau în fiecare dimineaţă, în fugă, un ziar la nimereală din colecţia adunată în timp, şi tot îi făceam femeii pe plac. Ea era mulţumită, eu la fel. Şi aşa să fi trecut… muuult. Tare mult.

Azi dimineaţă însă, ceva s-a întâmplat cu ascendentul, cred că l-a prins radarul sau s-a cherchelit azi noapte şi mi-a pus gând rău. Că după ce am terminat de citit, am pus materialul în geanta în care mai aveam câteva de rezervă şi mi-am văzut de drum, s-a apropiat o doamnă, şi-a cerut scuze că „îndrăzneşte” dar ar vrea să mă roage ceva. Cum să nu? Spuneţi! „Ştiţi, eu eram atentă în fiecare dimineaţă când îi citeaţi bătrânicii din horoscop, se auzea şi mai în spate că trebuia să-i citiţi mai tare. Şi aşteptam să ajungeţi la zodia mea că nu ştiu de unde îl citiţi dar să ştiţi că mi se potriveşte de fiecare dată. Şi acum a trecut autobuzul ăla pe lângă al nostru şi a claxonat exact când eraţi la zodia mea şi nu am auzit. Vă pot ruga să îmi mai spuneţi o dată?”
Şoc, groază şi stupoare! Ce să fac, ce să fac, ce săăă faaaac?
În secundele alea mă gândeam că poate am eu norocul să fi nimerit numai din alea la modul general, gen: „azi întâlniţi o cunoştinţă şi primiţi o veste bună” şi femeia s-a întâlnit la lift cu vecina de la 3 care i-a spus că s-a reparat încuietoarea de la uşa subsolului şi nu mai curge apă-n beci. Şi automat se gândea că „da, măi, uite că aşa e, s-a întâmplat cum a spus fata aia din autobuz”. Aşa am crezut în primele secunde. Dar cum ascedentul de mai sus avea chef de bâză, normal că lucrurile au devenit din aproape roz, în traducere liberă hai că nu poate fi atât de rău, în maro închis adică: fată, ai cam dat de dracu.
Că doamna a ţinut să-mi menţioneze faptul că, citez: „azi aş avea de semnat un contract de muncă. Dar am şi luni un interviu şi nu ştiu dacă să semnez azi sau să aştept”. Am încheiat citatul cu nod în gât.
Cred că m-am albit instant, nu ştiu. Dar picioarele sigur au luat-o razna. Şi cum potriveala mămicii ei de potriveală nu putea fi mai în dezavantajul meu, scot foia, îi caut zodia şi citesc bâlbâit că „azi nu staţi prea bine cu intuiţia şi cu încrederea în sine, nu luaţi decizii în grabă….”
Să-i spun că ziarul era din 12 septembrie 2013? Să nu? Dacă-i spun, îi dau peste cap tot şpilul ăla care o făcea să creadă că uite, chiar aşa e, mi se potriveşte! Şi cum e la modul general, cum spuneam, ea oricum va găsi corespondent în ceea ce i se întâmplă zilnic. Dar ea a dat de înţeles că se şi ghidează după asta, că o interesa ce spun astrele că ea are de semnat documente. Că dacă Pluto spune nţ!, apăi nu rămâne. Să o las să se ghideze după asta? Mi-am amintit însă că oricum, în zilele în care cumpăram ziarele proaspete şi citeam bătrânicii din mai multe surse, în aceeaşi zi, la zodia ei, unul zicea că va fi o zi cu surprize plăcute, bani, veşti bune, altul că ar fi bine să staţi în casă că e de foarte rău. Aşa că oricum nu în zona „actualitate” e problema. Am ales să nu îi spun. I-am sugerat pe ocolite să facă aşa cum crede că e mai bine pentru ea şi că poate mai greşeşte şi horoscopul. Mi-a mulţumit, ne-am urat o zi bună şi aia a fost.

M-am tot gândit la cum va proceda. Eu nu ştiu cum e cu astea, nu cred, nu mă interesează, nu îl citesc niciodată pentru mine. Îi citesc bătrânicii dar în secunda următoare uit ce-am zis. Chiar există oameni care se ghidează după asta în chestiuni importante? Înţeleg, cum am spus, să faci asocieri şi să găseşti asemănări între evenimentele zilei şi predicţiile auzite. Dar să iei totul ca pe un soi de avertisment de pe cutiile de detegent? A nu se înghiţi! A se feri de îngheţ! A acţiona în consecinţă!
Să ştiţi că eu una m-am lecuit. Nu, nu voi cumpăra dimineaţă ziarul, tot din alea vechi îi voi face femeii ritualul dar voi face decupaje. Numai chestii total generale voi spune. „Azi veţi avea o zi cu drumuri scurte, veţi vedea un amic şi veţi depăna amintiri. E posibil şi să nu apară amicul şi drumurile să fie mai lungi puţin.”

P.S Oana, crezi că pentru c-am râs de astrele tale am păţit-o? Sau e din cauze care nu pot fi elucidate, cum ar fi planete aliniate greşit? 😀
Sursă foto

Update: pentru că  n-am fost inspirată să găsesc un exemplu mai bun, văd că rămâne doar ideea că eu ajut bătrânici în autobuze. Şi nu e corect să fie aşa din moment ce nu ăsta e subiectul. Şi n-aş vrea să fiu lăudată pentru ceva ce nu se întâmplă. Repet: contextul e altul. Şi nu bătrânica e subiectul principal. Să zicem atunci că e vorba de un traficant de ouă de prepeliţă care m-a ameninţat că pune prepeliţele pe mine dacă nu îi citesc horoscopul în fiecare zi. Şi o fac de nevoie, în timp ce-i urez să-i emigreze toate păsările din curte. Deci adio bunătate 😀 No, aşe! 😉