Amicale-ntre vecini

Aruncând din când în când câte o privire pe panoul de control în care apar câte trei-patru termeni de căutare (nu se mai rezolvă situaţia cu unknow terms? 👿 ), constat cu surprindere că pe lângă „plagiat mă ucide ea”, „cu ce seamănă mihail piesa„, foarte mulţi caută rezolvări în diverse probleme cu vecinii. Am avut şi „cum să te răzbuni pe vecini”, „ce-i faci unui vecin nebun”, „cum scapi de vecini” (vreau să cred că soluţia asta nu e radicală. Şi dacă e, nu se găseşte aici). Ce-i drept, câte ceva am mai scris eu despre aventura locuitului la bloc dar eu n-am cerut soluţii de a scăpa de tot de ei. Poate doar de problemă. Dar nu mi-aş fi permis să fiu atât de „transparentă”. Aşa că le cer scuze celor care au căutat şi n-au găsit nimic ce ar putea avea legătură cu vreun „terminator” mioritic. Eu-s paşnică, mămică. Eu cu „free willy!, pace pe pământ”, nu mă pricep la exterminarea diverselor specii de locatari, nici măcar când e vorba despre cei din categoriile „de risc„, aşa că nu mă complic cu sfaturi şi nici cu reţete extravagante raw-vegan şi alte încrengături.

Totuşi, am realizat că am pus accentul pe cei care locuiesc la bloc, ca şi cum ei ar fi mai oropsiţi. Cum la casă am locuit doar în vacanţele de vară când mergeam la bunici, nici nu mi-a trecut prin cap că şi acolo ai vecini care uneori (sau deseori?) pot fi cu mult mai dăunători zen-ului proprietate personală decât unul care-şi bate şniţelele la 1 noaptea.
Ştiu poveşti horror cu coase-n spate pentru 0,5 metri de gard mai la stânga decât ar fi trebuit dar mă încăpăţânez să cred că-s cazuri izolate. Numai că o pişcătură de coasă-n coaste poate fi înţepătură de ţânţar pe lângă ce poate face o vecină proptită-n poartă, care ştie şi câte fire de usturoi ai pus în grădină şi câte boabe de porumb le dai găinilor zilnic. Şi dacă în cazuri disperate nu ţi-ar fi trecut prin cap cum ţi-ai putea lua revanşa când ai ajuns la capătul puterilor, nu-i nimic, trage aer în piept că s-a gândit altcineva. Te muţi. Şi ai scăpat. Uşor de zis. Uneori, uşor şi de făcut. Dar dacă în tine fierbe şi fierbe şi clocoteşte ideea că ai suportat prea mult şi ei scapă prea uşor chiar dacă, teoretic, tu eşti cel care scapă de ei, ce faci? Păi, faci ce-a făcut un nene. Adică acte de caritate.
Ce poate fi mai nobil pe lume decât să ajuţi un suflet sărman? Şi dacă în spatele gestului caritabil se ascunde o răzbunare, nu-i chiar de pus la zid. Până şi cutia milei maschează nişte bube, nu? Sau nu.
Din câte am înţeles, omul deţinea o propertate care i-a devenit puţin inutilă. Pentru că nu avea voie s-o reabiliteze pe motiv de centru vechi, casă monument. Şi nici s-o transforme în spaţiu comercial pe motiv de vecini care nu şi-au dat acordul. Şi atunci? Ce să facă omul? Decât să vadă cum se ruinează căsuţa sub ochii lui în lacrimi şi sub mustăcelile mult-prea-iubiţilor lui vecini, s-a gândit să salveze nişte suflete de la îngheţ în miez de iarnă. Şi trăieşte fericit şi împăcat că a făcut o faptă bună. Dar mai ales, ca vorba bancului, dacă până acum el n-a putut dormi din cauza vecinilor, de-acum sigur nu mai dorm ei. Şi e tare mişto gândul că dacă ei au vrut să scape de tine, de-acum se roagă să vii înapoi că parcă tot mai bine era înainte. A „donat” casa şi a scăpat de vecinii pisălogi care i-au pus beţe-n roate şi poate are şi o pilă pe undeva pe Sus că a făcut o faptă bună. Poate fi o idee pentru cei chinuiţi. End of story.
Ah!, am uitat să vă las anunţul tipului. Nu că ar fi important dar….. e deliciul problemei 😀

„ÎNCHIRIEZ. 160 mp. pt. grădină/ seră (alte activități). Ofer sprijin material, acte prin notariat. Numai persoanelor de etnie romă. Dorim să ajutăm o familie cu cel puțin 3 (trei) copii. Rog seriozitate.”

Îi putem reproşa că nu-i un cetăţean cu spirit civic? Şi mai ales, un bun samaritean? 😉
Asta poate fi o idee pentru cei deranjaţi până la exasperare de vecini. Pentru cei de cealaltă parte a baricadei… că bine le zicea Ion Hagiu:
„Da’, bă vecine, hai la mine,
Te primesc cum pot mai bine
Dar de căciula mea nu te lega…”
Aveţi şi alte idei? 😀

Sursă foto 1, 2