Mă fac PFA

Despre români, pe lângă înrudirea lor cu codru’, se mai spune şi că-s inventivi nevoie mare. Acu’, deşi nu-mi neg rădăcinile ba din contră, mă mândresc cu ele, n-aş putea să-mi atribui merite necuvenite şi să spun că şi pe mine mă caracterizează „talentul” ăsta. Cu toate astea, nevoia te învaţă. Şi dacă nu-i nevoia, atunci, cu siguranţă, e statul. Nu, nu statul la coadă, statul nostru cel de toate zilele. Ăla care cică ne apără interesele şi nevoile şi neamu’. Că face ce face şi zbang!, îţi trânteşte o idee. Uneori, ideile sunt strâns legate de cuvântul „sustragere” sau „înşelat” dar să arunce el (statul) cu piatra dacă se simte curat-lacrimă. Dar sunt şi situaţii în care ideile nu-s din regnul „ilegal”, adică asta care mi-a trăsnit mie sub buclele aproape roşcate. Ideea a venit mergând pe stradă şi observând. Slavă Domnului, strada e o extraordinară sursă de inspiraţie. În drumul meu obişnuit (ca să nu spun de altele, să dezvolt prea mult), trec pe lângă una, două, trei… trei cafenele.

Dacă la punctul ăsta aţi gândit un „iar subiectul ăsta?”, vă asigur că nu-i cu înjurături şi nici cu replici acide. De la mine nu. Am înţeles că unora, care cred că miros mereu a levănţică, le pute orice e legat de „vicioşi”. E clar, ce rost ar mai avea discuţii lămuritoare? Deci nu intru în controverse că n-am destule ţigări în pachet să le fac faţă. Eu despre afacerea mea vreau să vorbesc, nu despre ce cred unii despre alţii şi invers.
Şi cum mergeam eu liniştită, la două dintre cele trei (a treia e cu terasă deci nu se pune) am văzut oameni tremurând pe trotuar, cu privirea pierdută spre cei care stăteau la căldurică. Unii schimbau câte o vorbă cu cei de lângă ei, alţii, singuri afară, doar ţopăiau de pe un picior pe altul, ca să mai ridice puţin temperatura corpului. Am văzut şi vreo doi uitându-se-n jur puţin ruşinaţi că sting ţigara direct pe trotuar pentru că nu aveau la dispoziţie nicio scrumieră sau coş de gunoi.
Şi de aici şi ideea. Îmi fac caravană. Mă dotez cu pelerine de ploaie, cu geci groase, mănuşi, scrumiere şi scăunele. Că astea-s vitale. Dar mai vital decât vital, după cum orice fumător poate confirma în situaţii din astea de expunere totală-mai ceva ca manechinu-n vitrina unui magazin de lenjerie intimă-, e compania! Asta va fi din partea casei. Închiriezi o mănuşă, ai companie la ţigară. Spunem bancuri, facem un selfie, facem schimb de păreri despre ultima tehnologie în materie de filtre, slim-uri, clickuri sau arome şi pe urmă fiecare-şi vede de treabă până la următoarea întâlnire.
Mă voi dota şi cu Fervex, Theraflu şi alte prafuri din astea că, orice aţi zice, riscul de a te pricopsi cu o răceală când ieşi de la căldurică afară chiar şi în cazurile de „las, nu-mi mai iau geaca, nu stau mult, e doar un fum-două”, e mai mare decât ăla de a te îmbolnăvi de la ţigară. Aşa că o firmă care se respectă, musai să fie pregătită pentru orice situaţie.

La început, până mă voi dezvolta pe piaţă şi firma mea va înflori, voi patrula cu un cărucior din ăla de butelii. Pe urmă, mai vedem. Bicicletă sau motoretă, în funcţie de venituri. Costuri? Depinde de cât durează o ţigară. Că unii o fumează de jumate, alţii au trabuc, alţii scurte, alţii lungi. Aşa că nu e preţ standart. Şi depinde de câte accesorii au nevoie. Dacă vor să închirieze şi geacă şi mănuşi şi scumieră, au discount.
Acum e o problemă. În sensul că meteorologii îmi cam dau afacerea peste cap şi încă nici n-am început. Nu-i bai, în sezonul estival improvizăm. Dăm umbrele de soare, ochelari de soare, creme de protecţie solară (că te poţi trezi cu arsuri pe nas şi numai de la o ţigară), evantaie şi apă rece pentru hidratare corespunzătoare.
„Vicioşilor”, ne băgăm? Eu vă primesc în afacerea mea pe toţi. Pe nefumători îi las să se ocupe cu reclama, cu distribuirea de fluturaşi prin oraş, cu căutarea de sponsori. Că, oricât de binevoitori ar fi, nu-i chinuim să ţină companie la ţigară că n-ar fi drept. Ei ne ajută la partea de… logistică. Noi, în teren cu căruciorul şi cu „hai la scumiere, fumătorule!”, „ia mănuşa, neamule!”, „hai la scaun, băi!”, etc.
Am nevoie de un slogan şi de un nume pentru caravană. Şi dăm drumul la treabă că aşa nu se mai poate! Că am auzit de o grămadă de boli din cauza fumatului dar de degerături şi varice din cauza asta, nu. Aşa că ne ajutăm între noi şi mâncă şi gura noastră un ban cinstit dacă tot avem legi de respectat. Păi, nu?

Sursă foto