A fost odată… un telefon

xLa postarea trecută, de la semne am ajuns cu discuţia la telefoane vechi. Şi m-a apucat nostalgia şi curiozitatea. Dar până la curiozitate mai e puţin. Deocamdată vă fac eu rezumat şi pe urmă vă întreb pe voi. Paradoxal sau nu, cu cât mai performante devin telefoanele mobile, cu atât mai des aud „băi, ce bune erau cărămizile alea de demult” şi dau dreptate tuturor. Îmi amintesc de perioada în care un telefon cu sunete „polifonice” era cel mai tare. Aveai polifonice, erai cineva. Când s-a făcut descoperirea bluetooth, deja însemna că eşti cel puţin director adjunct dacă te puteai lăuda că „mi-a trimis un coleg prin bluetooth ceva”. Şi cu camerele era o isterie generală dar pe mine nu m-a prins asta, nu mă impresiona că are sau nu cameră, câţi megapixeli şi dacă are blitz sau nu, nici acum nu-s pasionată de treaba asta aşa că despre capitolul ăsta nu ştiu prea multe. Dar era un criteriu de bază. Nu aş vrea să lungesc prea mult discuţia acum, ştiţi şi voi ce ne încânta sau nu la telefoanele vremii. Începem prezentările şi vorbim pe scurt, la subiect. 

Primul telefon care nu a fost în totalitate al meu, m-a făcut să cred că nu e chiar aşa mare brânză să ai un mobil. Tata l-a primit la serviciu, toţi colegii aveau şi onor conducerea a făcut abonament pentru toţi ca să fie găsiţi la orice oră. Eu îi spuneam că decât aşa, mai bine pager că eu nu-i vedeam deloc sensul. De sunat, suna, nu zic. Dar ferească sfântu’ să trebuiască să cauţi în agendă ceva sau să vrei să citeşti un mesaj că îţi tocai toţi nervii din dotare. Despre ăsta vorbesc: Ericsson Pe ăsta l-am folosit prin casă, adică nu a fost al meu-al meu dar merită menţionat că doar e primul, nu? 😀 Primul telefon cu adevărat al meu a fost cel pe care-l vedeţi mai jos şi la care ghiciţi ce m-a impresionat? Avea jocuri!!! 😀 La ăsta am devenit campioană la şarpe şi la jocul de memorie. De ăsta am spus că e telefon adevărat că aşa da, mai zic şi eu să citeşti un mesaj sau să încerci să-l scrii. Dar, deşi telefonul îţi permitea fizic să faci asta, era mai complicată treaba că erau limitate…. unităţile(?) că nu se numea credit, parcă. Între prietene/colege, era pe bază de bipuri. Un bip=sunt acasă, două=sună-mă tu că eu n-am, trei=hai la mine, vin la tine. Bateria ţinea o săptămână şi eu i-aş ridica statuie dacă-aş putea. Îl am şi acum acasă la mama, funcţionează. Poate fac o aroganţă şi-l iau după mine o dată.
NOKIA1 După ăsta, am primit o scamă de telefon, că după ce butonezi o cărămidă, orice ţi se va părea la limita subnutriţiei. Adică îl ţineam în palmă şi rămânea loc 😀 În ciuda faptului că era drăguţ şi avea nişte funcţii în plus, adică imagini alb negru cu fluturi pe care le-am pus pe ecran, mă enerva cumplit că îl butonam extrem de greu. Doar cu ungia puteam apăsa că altfel se tastau două litere o dată. Ăsta e :nokia 2A urmat revelaţia color. Deja… vorbeam de înaltă tehnologie, căutam wallpaper, aveam melodii, aveam jocuri cu maşini, eheeiii. Primul lucru când apărea cineva cu un telefon nou, întrebarea nu mai era dacă are polifonice, ci „e color”? 😀 Vai di mine, ce încântaţi am fost noi de culorile astea. La televizoare, la telefoane…. Ăsta e coloratu’ meu:nokia 3A fost era „clampetă” şi mi se părea tare mişto gestul de a deschide aşa, parcă sictirit, clapeta aia ca să vezi cine sună:
samsung1Şi mai amintesc unul la fel de bun ca primul Nokia, care funcţionează perfect şi acum, adică ăsta:NOKIA ULTŞi mă opresc aici că pe astea mai din vremurile noastre nu le amintesc. Pentru că nu merită. Pentru că deşi sunt mai deştepte decât toate de sus la un loc, m-au enervat cât nu m-a enervat nici măcar ericssonul, săracul. Şi pentru că dacă la un telefon nou, înainte te bucura doar că are cameră, acum ne enervează că nu se conectează în 3 secunde la wireless, ci în 7. Şi pentru că acum, când un telefon face ce astea de demult nici nu visau, una dintre primele întrebări e „bateria ţine mai mult de-o zi?”

Istoria telefoanelor voastre care e?

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

60 de răspunsuri la A fost odată… un telefon

  1. Adrian zice:

    Eu nu am schimbat prea multe telefoane. Țineam câte 3-4 ani un telefon. Acum 18 ani, primul a fost și la mine Ericsson, ca al tatălui tău, cu un acumulator dublu, dacă îmi cădea pe picior era durere! Apoi Alcatel OTE, Nokia, Samsung, iar Alcatel OT Idol pe care îl folosesc acum. Jocuri pe telefon nu m-au interesat niciodată. Acum câteva zile am primit cadou un super telefon, best in China, XIAOMI Redmi Note 3 cu o super baterie și dotat tare. 🙂 Cam asta este…

    Apreciază

    • Şi eu mă despart greu de telefoane şi nu sunt genul care să umble după ce apare pe piaţă. Dar la 3-4 ani, aşa, le-am schimbat. Pe unele de nevoie, pe altele că trebuia 😀
      Să foloseşti sănătos noul telefon!
      Şi da, acumulatorul ăla era armă letală 😀

      Apreciat de 1 persoană

  2. noradamian zice:

    Alcatel, Nokia, Ericsson, Nokia… cam unul la doi, trei ani. Paradoxal, prea multe dotări îți mănâncă timpul si-ți consumă rapid bateria… 🙂

    Apreciază

  3. Ha, ha, ha… ce idee faină ți-a venit. Eu îmi iubesc telefonul actual și sunt dependentă de el. Nah! Am recunoscut-o. Dar mai degrabă îmi uit capul decât telefonul. 🙂

    Apreciază

    • sweety, ideea nu e mea, să ştii. La postarea trecută, ne-am luat cu vorba cu whiteeclipse şi Dragoş. Şi aşa a venit ideea, de la ei.
      Şi eu mi-am iubit telefoanele şi eu tare greu renunţ la ele.
      O singură dată m-au trecut fiorii când o doamnă vânzătoare a venit după mine că l-am uitat pe tejghea. Brr… De atunci sunt grijulie tare 😀

      Apreciază

  4. illusion zice:

    Si eu am mai scris despre asta… Am trecut prin aproape aceleasi etape, primul meu telefon (al meu-al meu) a fost un Sagem myx-1 (cred ca asa se scrie), am trecut la color cu Sony Ericson t nu mai stiu cat, clapeta cu Motorola s.a.m.d Acum suntem dependenti de ele, dar rezista tot mai putin…

    Apreciază

  5. Primul telefon mobil a fost un Motorola mai mare decât cel fix de acasă… cu toate astea eram tare mândră de el. Acum, nu mai contează marca sau cum arată, telefon să fie!

    Apreciază

  6. 9 zice:

    Nu-mi plac cele noi, cele care trebuie ,,mangaiate,, sa poti vorbi. Asa ca inca mai trag de al meu, pana functioneaza sunt fericita. A propos, am vazut ca au apărut husele care incarca bateria. 🙂

    Apreciază

    • Am fost de cascadorii râsului când am avut primul touch. Vaiii, nici nu vreau să-mi amintesc cât am regretat în primele zile butoanele. 😳
      Daa? Sunt total a-tehnică. Nu ştiu nici la telefonul ce fac toate alea de pe-acolo. Dar o husă din asta n-ar fi chiar inutilă, ba din contră. Numai să nu coste cât un telefon că atunci merge şi la priză 😀

      Apreciază

  7. Istoria mobilelor mele e foarte scurtă. A început doar de 5 ani, cu un Nokia, și se termină cu un Samsung, pe care îl am de 3 ani. Jalnic, nu? 😦

    Apreciază

    • Petru, dacă au trecut trei ani şi încă merge, nu e deloc jalnic! Să te ţină încă pe-atât că cine schimbă foarte des telefonul, ori e ghinionist şi i se strică repede, ori e foarte pasionat de tehnologie nouă şi vrea să fie mereu în pas cu moda. Prima variantă nu-i de dorit, a doua…. numai dacă ai cu ce. Că altfel… te îngroapă pasiunea cu tot cu reţea 😀
      Aşa că nu, nu văd nimic jalnic în cazul tău 😉

      Apreciat de 1 persoană

  8. Monik zice:

    Ce nostalgica esti, Potecuțo! Eu imi iubesc telefonul actual, am adorat tipul asta intuitiv de cand a apărut, dragoste la prima vedere… Si ii sunt fidela, chiar daca fac upgrade la unul mai evoluat din cand in cand..

    Apreciază

    • Monik zice:

      Am omis esentialul. Restul e istorie :). Adica nu am avut nici o fuziune cu cele dinainte. Erau doar un mijloc de comunicare. Fara emotii 😉

      Apreciază

    • Eu nu mă pricep aşa că nu intuiesc despre ce telefon vorbeşti. Spune şi nouă, să ştim pe cini iubeşti aşa tare 😀 😀
      Nu e nostalgie aşa mare, whiteeclipse şi drugwash sunt de vină că ei m-au provocat la postarea trecută cu amintiri. 😀
      În mare, da, asta mă interesa şi pe mine, să pot vorbi. Dar mai aveam şi pretenţia să am jocuri (asta în era celor alb-negru) şi acum doar să pot intra şi pe net. Atât.

      Apreciază

      • Monik zice:

        Am înțeles, sa stii ca nu am mărturisit, am avut si eu nokia acela. Clasicul si des întâlnitul. Dar nu im plăcea.. De fapt cred ca nu mi-a plăcut vreunul. Pana la… Al meu… L-am îndrăgit mai demult cand nu eram in posesia lui… La sora mea… Zici ca era facut pt mine.. Soțul a vazut privirea mea fascinata si un pic mai târziu m-a suprins cu un cadou. L-am prețuit deși 2-3 ani mai târziu a venit tot el cu un alt „upgrade”, cum evoluase tehnologia. Acum il iubesc pe el. Zice lumea ce o vrea, nu vad alte mărci in jur… Ca nu e el cel mai laudat. Dar e asa cum vreau eu sa fie si mi-e drag.

        Apreciază

  9. Ileana zice:

    Norocul să fie mereu cu voi . . . să aveți parte de iubire . . . zâmbetul să-l aveți mereu pe fața și un weekend plin de VIAȚA vă doresc tuturor !
    Have a great and beatiful weekend !

    Apreciază

  10. mopana zice:

    La mine povestea suna asa. Primul telefon „al meu” era o chestie mica si ieftina (parca un Nokia), dar si eu eram mica. Si… l-am pierdut in parc, prin iarba, cand ma jucam. Ce-am mai plans dupa el. Atat am plans ca s-a intors la mine chiar in acea seara. Cineva l-a gasit si ne-a sunat. Ce bucurie a fost pe mine 🙂

    Apreciază

  11. Drugwash zice:

    Cîtă promptitudine, ai şi scris la subiect! 😀

    Despre primul şi întîiul meu telefon mobil Motorola D460 am scris la articolul precedent într-un comentariu, nu mai repet. 😉 Mă oftic doar că nu mai ţin minte nici măcar aproximativ în ce an a fost asta; ştiu doar că prima cartelă a fost pe Dialog (actualul Orange) şi am cumpărat-o nou-nouţă sigilată (în carcasă ca de CD, de plastic) de la un tip care dăduse anunţ în ziar.

    De Ericsson A1018s (foarte asemănător cu GA628 pe care l-ai prezentat mai întîi) am fost eu îndrăgostit multă vreme, a fost al doilea model al meu după „cărămida” Motorola; despre el spuneam în comentariu la articolul precedent că am avut vreo două sau trei, dar memoria mea îl confunda cu 628. Tot baterie dublă ca şi Adrian mai sus. O săptămînă ţinea, cu tot cu vorbă (care totuşi nu se întîmpla cu orele la rînd ca acum). Şi da, era şi la el un meniu ascuns, dar de atîţia ani am uitat cum se descoperă.

    După ele a fost un Nokia 6110 pe care l-am urît din adîncul sufletului şi cred că sentimentul a fost reciproc. 🙂 Faţă de Ericsson avea un meniu atît de cretin încît niciodată nu m-am putut acomoda cu el. Avea infraroşu dar cu cine sau ce să comunic şi ce să transfer? N-aş fi renunţat la Ericsson dar toţi acumulatorii se distruseseră şi n-am reuşit să asamblez unul bun (erau şi scumpi de cumpărat chiar şi elemenţii individuali dinăuntru). Bateria ţinea totuşi cîteva zile, vreo 4-5 parcă.

    După acel Nokia de coşmar am avut un NEC micuţ cu clapetă care nu ştiu să spun ce model era (KMP6J1S1-4D scrie pe eticheta dinăuntru). Cred că era de damă da’ calu’ de dar… 🙄 Aş fi folosit orice doar să scap de precedentul. 🙂 Din păcate nu am avut încărcător oficial la NEC aşa că a trebuit să înjghebez la urgenţă unul. M-am folosit de încărcătorul de birou (modificat) de la Motorola D460 pe care oricum nu-l mai aveam de mult, nu ştiu ce-am făcut cu el. Capacul din spate stătea prins într-un şurubel minuscul, că „urechiuşele” de prindere erau aproape toate rupte. Avea cameră dar… ce să fac cu ea – nu tu mufă de date, nu tu bluetooth, nici măcar infraroşu. Bateria slăbuţă, nu mai ştiu exact dar cred că 2-3, maxim 4 zile – era totuşi foarte „obosit” de cînd l-am primit iar încărcarea nu era tocmai standard aşa că…

    Dar la un moment dat NEC-ul a luat-o razna aşa că am primit un Samsung SGH-B320, tot cu clapetă. Deja model evoluat, cu două afişaje (unul normal şi unul mic pe exteriorul clapetei), cu jocuri Java, Internet, bluetooth (dar fără cameră)… Accesoriile astea m-au lăsat rece – eu aveam nevoie doar de telefon, să vorbesc, în acele rare ocazii cînd cineva avea treabă cu mine. Bateria slabă, 2-3 zile, evident din cauza prea multor funcţii adiacente inutile. Trebuia să scap şi de ăsta.

    Într-un final, acum cîţiva ani pe cînd ajutam un vechi prieten să-şi adune lucrurile înainte de mutare, am dat peste un Nokia 2630 într-un sertar. Avea display-ul spart. Mi l-a făcut cadou. Nu după mult timp am primit de la cineva un alt model de Nokia (tot defect) care – cu totul întîmplător şi mare minune avînd în vedere „tactica” modernă – avea un display identic cu al meu şi cu mufă (nu lipită panglica pe cablaj cum e la majoritatea telefoanelor). Am făcut schimbul şi de atunci acea jucărie subţirică şi micuţă (cred că şi ăsta tot de damă e! XD ) îşi face treaba. E adevărat că bateria originală s-a umflat de ziceam c-o să-mi explodeze (ceea ce se întîmplă dacă e ţinută mult timp neîncărcată – luni de zile în sertar, spre exemplu – sau e utilizată încontinuu un timp excesiv de lung), dar am înlocuit-o cu alta şi încă mai duce.
    Bucuria mea cea mai mare e că pot desemna cîte o fotografie fiecărui contact, ceea ce mi-e de mare ajutor avînd în vedere cît sînt de chior. Cînd sună cineva apare poza mare pe ecran, ştiu cu cine stau de vorbă. 😉

    În 2007 cînd reţeaua mea de Internet din cartier a fost preluată de RCD&RDS şi am făcut noul contract am primit şi un telefon mobil de la ei, gratis, cu abonament gratis. O marcă pe atunci obscură, chinezească: Huawei U1220s. N-are cameră, n-are bluetooth, n-are infraroşu, n-are jocuri/Java/Internet; poate reda melodii codate într-un format specific şi permite fotografii la contacte, ceea ce e perfect pentru mine. A, are slot de card microSD, cred că permite maxim 1GB. Bateria la început ţinea o săptămînă lejer, acum a obosit, am schimbat-o cu alta de la un amic acum vreun an-doi.

    Cele două din urmă – Nokia 2630 şi Huawei U1220s – sînt telefoanele mele curente pe care nu plănuiesc să le înlocuiesc decît dacă cumva se defectează dincolo de posibilitatea de reparaţie. Dar cum mai am de rezervă atît un Nokia identic (fără baterie) cît şi un Huawei tot identic, cred că sînt asigurat de telefoane – zile să am, deşi nu-mi doresc cu tot dinadinsul. 🙄

    Acum vreo cîţiva ani am primit de la un amic o clonă chinezească de iPhone4, care se cheamă simplu: F8. Procesor Mediatek (MTK), memorie de tot rîsu’, bateria ţine două zile maxim numai dacă nu apeşi vreun buton, altfel într-un sfert de oră e gata (baterie normală de Nokia, BL-4C). Ecran tactil dar nu capacitiv, are un stiletto într-un colţ dacă nu te descurci cu degeţelu’. O mizerie cu care mi-am pierdut cîteva zile încercînd să-i găsesc o aplicaţie de PC cu care să mă conectez la el şi descărcînd jocuri Java pentru care niciodată nu avea suficientă memorie sau dădea alte erori. Da’ aşa, de la distanţă, dacă-l arunci în scîrbă pe masă la un local zice lumea că ai aifon, dom’le. 🙂

    Mai am un Samsung SGH-E250V primit mai de curînd, tip slider, jocuri Java, slot microSD, cred că are şi bluetooth, posibil şi Internet, dar şi ăla tot vreo două zile maxim ţine bateria şi mi s-a cam luat să stau cu firu’ după telefoane cînd mi-e lumea mai dragă (adică atunci, o dată la o lună, cînd mă sună cineva şi mă ţine de vorbă cîte şase-opt ore la rînd, cu „pauzele” cunoscute la fiecare două ore sau chiar mai des 🙄 ).

    Şi mai am şi alte „antichităţi”, am răscolit mai devreme după ele şi le-am făcut şi poze dar n-am apucat să le scot că scriu aici de am şi uitat de cînd. 🙂 Ei, cam asta fu epopeea telefoanelor mele mobile. Un pic mai lungă decît articolul tău 😛 dar tu ai vrut-o. XD Şi-acu’, seara bună doamnelor, domnişoarelor şi domnilor!

    Apreciază

    • Drugwash zice:

      P.S. Am uitat să spun că de fapt cel mai nou telefon pe care l-am primit e un Nokia 100, la care teoretic bateria ar trebui să ţină peste o lună de zile (!) în stand-by. Din păcate nu permite fotografii la contacte, altfel ar fi fost noua mea iubire. Are însă… lanternă! Şi atît! 🙂

      Apreciază

    • Pfuuuuu… ce de telefoane!! Ai experienţă în domeniu, nu glumă. E bine că ai găsit şi telefoane care nu ţi-au scos peri albi, eşti norocos şi tu.
      Eu n-am înţeles aşa: 1.cum să vorbeşti 8 ore la telefon?? 😯 şi 2. cum să ţină o lună o baterie?? 😯

      Apreciat de 1 persoană

      • Drugwash zice:

        Norocul meu a fost că pricepîndu-mă la electronică prietenii veneau la mine cînd aveau vreo problemă şi dacă nu se putea rezolva sau era prea complicat îmi lăsau mie aparatele respective. Alţii mi le dădeau atunci cînd îşi făceau rost de ceva mai bun. De fapt, în afară de Motorola (luat la mîna a doua de la o vecină din blocul de vizavi) nu-mi aduc aminte să mai fi cumpărat un alt telefon. 🙂

        Treaba cu vorbitul ore întregi ar trebui s-o întrebi la celălalt capăt al firului, că nu eu sunam. 🙂
        Cît despre bateria „minune” nu e de fapt nici o şmecherie: aparatul efectiv nu dispune de niciuna dintre „facilităţile” moderne care să consume constant din baterie fără rost, iar consumul lui în stare de stand-by e extrem de mic. Bateria e „normală” pentru Nokia, tip BL-5C. Caută pe net şi o să vezi exact ce şi cum. 😉 Bine, dacă vorbeşti în neştire o să se consume ca de obicei, dar dacă nu, o să uiţi că mai trebuie încărcat. E ideal pentru excursionişti care se îndepărtează de zonele locuite şi s-ar putea accidenta, i-ar ajuta să rămînă în contact cu un dispecerat sau un grup salvator.

        Apreciază

  12. Ivy zice:

    Caramida Alcatel, iar in ultimii 12 ani am schimbat 3 Nokia. Acum am un Allview P6_Pro, imi place si sper sa fim impreuna macar 3 ani. :)))))

    Apreciază

  13. Alex zice:

    Foarte fain articol. Ce de amintiri mi-ai trezit, căci am fost pasionat de acest mijloc de comunicație, încă de când au apărut pe la noi. Am scris și eu pe blogul meu ceva despre „colecția” de telefoane pe care am avut-o: https://alexandrone.wordpress.com/2013/04/06/aniversare-mobila/
    Numai bine și o duminică frumoasă! 🙂

    Apreciază

  14. Adriana zice:

    1997 ..ericcson. Apoi zici ca mi-ai cotobait prin sertare și le-ai asezat in felul in care s-au perindat si prin casa mea. Marturisesc ca am un telefon demodat despre care cumnatul a zis ca „și maică-ta are unul mai bun”. Da, dar e roșu, sună, vad sa trimit mesaje, iar ala digital vine cu mine doar pe drum lung cand am nevoie de net, in rest il urasc. Sun juma de lista, nu il aud cand suna, lumea ma crede on line si am zeci de mesaje private. Horror.

    Apreciat de 1 persoană

    • Ştiuu… am păţit şi eu asta. Şi cum începeam uneori munca la ora 6, îţi dai seama ce bucurie pe capul oamenilor când telefonul meu îi apela din geantă în drum spre muncă. 👿
      Şi eu vreau unul roşu!!

      Apreciază

  15. Pingback: Minunatele coincidenţe | Loc de dat cu capu'

  16. opantazi zice:

    Cand ma gandesc de unde am pornit si ca primul telefon la care am vorbit era unul stradal, care functiona cu fise de 25 de bani, apoi, minune!, am avut telefon in casa (si cuplaj), aproape ca nu-mi vine sa cred la ce s-a ajuns… Acum deja ne induioseaza mobilele anilor ’90, care peste cativa ani vor parea la fel de anacronice ca telefoanele din ebonita cu furca. Probabil ca in scurt timp o sa avem cate un cip implantat in cap si o sa comunicam telepatic… 🙂

    Apreciază

  17. Ana zice:

    Eu nu-mi mai amintesc….am avut si eu destule , insa dintre toate alea vechi , cel mai tare mi-a fost la suflet un Nokia 3310 , era cel mai tare pe piata la momentul anului 2002.

    Apreciază

  18. psi zice:

    primul meu telefon a fost un alcatel, pe urmă am devenit fan nokia, acum sunt client allview și deja am ochit noul model x3 care trebuie să apară pe finalul lunii viitoare. telefonul este pentru mine o necesitate, vorbesc mult pe el și-l încarc zilnic, dar chiar nu mi-aș lua un iphone. și nu am jocuri pe el. 😛

    Apreciat de 1 persoană

    • Să ai noroc de el, să-l foloseşti sănătoasă!
      Acum sunt cuminte cu jocurile deşi aş putea juca liniştită cam orice că, teoretic, îmi permite telefonul. Pe celălalt, aveam instalat jocul „ferma”. Eram disperată să culeg recolta, să hrănesc vaci, oi, găini, să fac dulceaţă, să.. etc 😳 😀

      Apreciat de 1 persoană

    • Drugwash zice:

      Sper că ştii că Allview e o marcă „fantomă” care nu construieşte literalmente nimic ci doar rebrănduieşte chinezisme. 😉 Uite spre exemplu Allview X2 Xtreme, care de fapt e Gionee Elife E8.
      Nu că ar fi important, în contextul în care probabil 90% din tot ce ne înconjoară e ‘made in China’.

      Apreciază

      • Dragoş, mă ierţi că intru în discuţia ta cu psi. Eu nu vreau să te contrazic, ştiu că te pricepi la treaba asta aşa că nu zic decât că un amic, cu multă treabă când venea vorba de telefoane, adică pe lângă vorbit, zeci de mailuri şi mesaje, plus fotografii şi filmuleţe de editat, plus logouri de firme de făcut, plus un post de radio online de supravegheat, plus, plus, făcea toate astea cu un Allview şi zicea că e cel mai bun telefon pe care l-a avut. No, eu nu aveam deloc încredere în ele dar se pare că-s bune.

        Apreciat de 1 persoană

        • psi zice:

          🙂 sunt brașoveni. restul… poți spune ce vrei tu, dragoș. allview sunt cele mai fiabile telefoane pe care le-am avut ever. la preț românesc, adică unul pe care să mi-l permit.
          chiar și samsung tot de prin china vine, între noi fie vorba.

          Apreciat de 1 persoană

          • Drugwash zice:

            Bag samă n-apucaseşi să citeşti ce-am scris mai jos. Ştiam de mult că-s braşoveni. 🙂
            Şi da, majoritatea firmelor care odinioară aveau un nume şi şi-l respectau cu onoare au ajuns de o vreme simpli distribuitori de chinezisme. E la modă şi doar ştim că modele trebuie adoptate cu fidelitate. 🙄

            Şi eu sînt mulţumit de Huawei-ul primit „cadou” de la Digi în 2007, funcţionează încontinuu de atunci, de foarte puţine ori a trebuit să-l resetez iar bateria a fost „la înălţime” pînă acum vreun an-doi. Nu ştiu însă dacă aş mai avea atîta încredere într-un Huawei produs în 2015-2016, în condiţiile în care am observat o scădere dramatică a duratei de viaţă concomitent cu înghesuirea de „opţiuni” majoritatea inutile în aparate de-a lungul anilor.

            Apreciază

            • psi zice:

              nu aveam cum să citesc ce-ai scris ulterior mie. 🙂
              durata de viață redusă este un trend al societății de consum, îl poți găsi la absolut orice produse vrei. dar aici intrăm pe economie și alte concepte și ne scutură potecuța de numa’!

              Apreciat de 1 persoană

            • Drugwash zice:

              Posibil, mai sînt neconcordanţe în temporizarea notificărilor. No harm done. 🙂

              Planned obsolescence se cheamă trend-ul. Nu-mi iese din minte acel documentar găsit mai demult pe iutub unde un simplu bec funcţiona încontinuu de o sută de ani, pur şi simplu fiindcă fusese fabricat înainte ca părţile implicate să ia măsuri pentru reducerea duratei de viaţă a becurilor cu filament de teama falimentelor, concomitent cu reclama agresivă şi complet mincinoasă a „becurilor care rezistă o mie de ore”.

              Îmi cer iertare lumii că sînt defect, dar eu mă îndrăgostesc de obiecte aşa cum odinioară mă îndrăgosteam şi de oameni şi mi-aş fi dorit ca ele să trăiască alături de mine o viaţă dacă aşa aş fi considerat de cuviinţă.

              Apreciază

        • Drugwash zice:

          Eşti binevenită (că doar e la tine acasă). 🙂

          Eu nu mă apuc să contest calitatea aparatelor din simplul motiv că nu am avut aşa ceva pe mînă pe termen lung să le pot compara. Am avut unul singur de reparat, un Allview A4You care nici măcar nu pornea (vizibil, apoi am observat că intra într-o buclă continuă care activa şi dezactiva un port COM şi atît cînd era conectat la PC) şi căutînd informaţii pe net despre el, defecte şi cum s-ar putea repara am aflat şi informaţii despre rebrănduirea care se pare că e deja de multă vreme la modă în toată lumea.

          Pe vremuri, Microelectronica Bucureşti şi IPRS Băneasa produceau componente active şi pasive cu care alte fabrici din ţară (Electronica, Tehnoton etc.) construiau aparate electronice. Acelea se puteau numi cu adevărat ‘made in Romania’. Ce vreau să spun, de fapt, e să nu cădem în capcana de a ne mîndri cu ceva ce nu ne aparţine -chiar dacă sediul firmei Allview e în Braşov, ei nu construiesc efectiv telefoanele alea, ci doar dau comandă în China şi le vînd pe piaţa românească. Şi ce e mai deranjant în asta e că softurile – sistemele de operare şi aplicaţiile – sînt „personalizate”, ceea ce poate însemna lipsa unor opţiuni originale sau limitarea altora după bunul plac al distribuitorilor.

          Cu alte cuvinte, dacă ar fi să aleg aş prefera un Gionee original cu softul generic şi neblocat pe un provider anume decît un Allview cu un soft „special pentru români” şi inutilizabil altfel decît în reţeaua care-l oferă la abonament (dacă se mai practică măgăria asta). 😉

          Apreciază

          • Nu contest nimic, sunt pe lângă subiect. Spuneam doar că tipul ăla era încântat de el, în condiţiile în care şi-ar fi permis orice tip de telefon. Şi de aici, cât m-a dus capul, am concluzionat că-s bune 😀
            păi, chiar şi la mine acasă, frumos e să nu intru în gura musafirilor mei, nu? 😉

            Apreciat de 1 persoană

            • Drugwash zice:

              Da, e foarte posibil ca un anumit model produs de o anumită firmă să fie exact ceea ce-şi doreşte utilizatorul şi dacă e din gama high-end ar putea să fie mai fiabil decît celelalte. Sîntem perfect de acord aici. 🙂

              De discutat discutăm cu toţii cînd avem subiect şi oricine e binevenit să participe – eu aşa văd lucrurile. 😉 Îmi place ca la clacă, nu ca în clasă, deşi e diferenţă doar de o literă. 😛 😀

              Apreciază

            • Şi eu sunt de acord cu claca. Dar voi eraţi în dialog şi am cerut scuze că intervin. Aşa am învăţat eu.

              Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s