O franzelă şi-o poveste

1Voi încerca, pe cât posibil, să povestesc cât mai obiectiv, fără prea multe metafore sau implicare emoţională că nu e cazul. Am mai adus pe aici în discuţie problema „bunului samaritean”, dacă dăm sau nu bani pe stradă, de ce, cât şi în ce condiţii, aşa că nu mai revin şi trec direct la subiect. Eram în faţa unui magazin cu produse aduse direct de la un producător local. Doamna vânzătoare era în faţa micuţului magazin, de vorbă cu un bătrânel sprijit pe un cadru metalic, din acela folosit adesea de bătrâni la mers. Ţinea şi o plasă neagră, de pânză, din care ieşeau câteva fire de ceapă verde. Nu am prins discuţia de la început, am auzit doar „haideţi înăuntru să îmi spuneţi de care doriţi”. A intrat încet şi cu greu, apoi am intrat şi eu să cumpăr ce aveam nevoie. Era înalt şi în ciuda faptului că era puţin aplecat de spate şi trupul îi trăda vârsta înaintată, la chip părea mult mai tânăr. Ups, am spus că e fără implicare. Eu doar descriu ce am văzut. Avea un chip luminos şi părea plin de viaţă.

Domnul îi spune vânzătoarei că ar vrea o franzelă, doamna o întinde şi când el se căuta în buzunare după bani, îl opreşte cu „lasă, bunicule, nu trebuie bani. Să fii matale sănătos”. Fără să schiţeze niciun gest, îşi căuta în continuare banii cu mâna tremurândă. Eu am crezut că nu a auzit şi se pare că doamna a crezut la fel că a repetat cu tonul mai ridicat: „bunicule, nu mai căuta banii că nu îi iau, vreau eu să îţi dau pâinea asta aşa, fără bani”. Mi s-a părut că a privit-o cu milă dar e posibil să fie doar o părere şi a spus atât de clar şi cu voce atât de blândă, că am tresărit: „nu pot accepta aşa ceva, dumneavoastră nu câştigaţi cât am eu pensia aşa că nu pot”. Eh, bietul, cât putea să câştige?, mă gândeam eu şi din nou îmi permit să cred că şi doamna gândea ca mine. „Bunicule, ăsta e magazinul meu, nu de câştig e vorba, vreau eu să fac gestul ăsta pentru matale, nu contează banii, e o pâine pe care vreau să ţi-o ofer acum”.
Bătrânelul care se pare că i-a inspirat milă doamnei de la magazin, cu acelaşi glas blând dar cu un discurs perfect, i-a răspuns: „draga mea, eu îţi mulţumesc pentru intenţie dar eu nu pot accepta pâinea asta fără bani. Eu ştiu ce însemnă lipsurile, am fost deţinut politic. Dar dumneavoastră nu câştigaţi patru mii cincisute de lei cât am eu pensie. Vă rog să primiţi banii că altfel eu nu pot.” Aici situaţia a devenit puţin comică, în sensul că doamna a crezut (sau poate are o bunică acasă care spune mii sau milioane hârtiilor de sute) că e vorba de 450 de lei. „Păi, şi ce-s 4 milioane în ziua de azi, bunicule?”. I-a tăiat însă mila, din nou: „nu, draga mea, am 40 de milioane, 4.500 de lei. Cum să accept eu pâinea fără bani?”
A lăsat banii pe tejghea, i-am deschis uşa să poată ieşi cu cadrul metalic şi cu paşi mărunţi, la fel de aplecat, s-a îndepărtat.
În momentul ăla mi-am amintit de reclama pe care o las mai jos. Fără legătură, doar aşa.
Sper ca doamna să mai facă astfel de gesturi. Cine ştie, poate următorul bătrânel chiar va avea nevoie de o pâine…

Foto

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

59 de răspunsuri la O franzelă şi-o poveste

  1. domnuio zice:

    De apreciat gestul doamnei !
    Nu te întâlnești la fiecare pas cu astfel de gesturi !!!

    Apreciază

  2. opantazi zice:

    Uffff! Nicio reparatie, morala sau materiala, nu poate sterge chinurile prin care au trecut oamenii astia… Din pacate, „despagubirea” asta a venit mult prea tarziu. Si eu dau bani sau mancare, in special batranilor si copiilor, chiar daca stiu toate povestile astea despre business-ul cu cersetoria. Unii sunt cu adevarat disperati si ar trebui sa empatizam cu ei, fiindca, la cum stau lucrurile in tara asta, nici noi n-o sa avem o batranete prea fericita… Asta daca o mai apucam. 😦

    Apreciat de 1 persoană

    • Da, aşa e. După ce am auzit asta, mila s-a transformat în respect. Avea un ceva în ochi, nu ştiu să explic. Şi da, pe drum m-am tot gândit la ce chinuri inimaginabile a fost supus el şi alţii ca el.
      Dau mâncare mai mult decât bani. Aaa, să-ţi povestesc. Mergeam liniştită pe stradă, soare, cald, eu aeriană. În faţa mea, o bâtrânică sprijinită-n bâtă: „auzi? Dă-mi doi lei că mi-e foame” 😀 Culmea, mi-a fost mai dragă decât cei care se milogesc. M-a binedispus pentru o zi întreagă!

      Apreciat de 2 persoane

      • opantazi zice:

        :))) Asta a patit-o o prietena de-a mea:
        Ce-mi dati aici?
        Fagaras, mamaie, branza cu smantana… (amica mea era si ea la un pas de a sta cu mana intinsa, recte falita)
        Aaaaaa (dezamagita), credeam ca e smantana…
        😀

        Apreciază

        • Hahahah. Dar de ăla micu care cerşea ţi-am zis? Am zis demult şi nu cred că erai prin zonă pe atunci. Aveam o hârtie de 10 lei în mână, am ieşit cu ea de la un magazin, trebuia să schimb să dau mărunt sau ceva în genul ăsta, oricum, umblam de la un magazin în altul. Şi copilu’ după mine „tantiii, tantiii, dă şi mie un leu”. M-a disperat la un moment dat şi am cedat nervos: „măi, copile. Vezi banii ăştia? Atât am, niciun leu în plus, de unde să îţi dau acum?”. Se uită copilu’ relaxat la mine, scoate din buzunar un pumn de mărunt şi zice „tanti, dă-mi cât vrei şi îţi dau rest”. M-a topit pe loc 😀

          Apreciat de 1 persoană

  3. ladyniculina zice:

    Off de necrezut ca ai persoane sincere.(vb de bătrânul om).Aici în Spania la ușă bisericii e un tânăr cerșetor cere bani de mâncare .Are cu o carta pentru a se sprijini. Seara când pleacă de la biserica merge pe bicicleta. Asemenea oameni nu merita.
    Doamna de la magazin frumos gest din partea dânsei! O seara plăcută potecuta!✋👏

    Apreciază

    • Să ştii că cei care nu au sunt demni, de obicei. Iar bătrânelul ăsta nu avea cum să fie altfel.
      Am auzit de un caz al unui cerşetor care, la finalul zilei, urca într-o maşină foarte scumpă. Nu mai reţin exact unde dar e filmuleţul pe net.

      Apreciat de 1 persoană

  4. ladyniculina zice:

    Pardon are cu el o cârcă pentru a se sprijini.
    Scuzați-mi scrisu.🙈

    Apreciază

  5. iosif, zice:

    „Arunca-ti pâinea pe ape si,dupa multa vreme,o vei gasi iarasi ! Împarte-o în sapte si chiar în opt,caci nu stii ce nenorocire poate sa dea peste pamânt.”
    Singura valoare autentica,eterna,este DRAGOSTEA, SURSA din care izvorasc toate celelalte valori ale adevaratei vieti experimentate de fiecare SAMARITEAN ce a trecut si vor mai trece pe drumul „Ierihonului” acestei existente efemere.:)

    Apreciază

  6. mutareainplic zice:

    „Sper ca doamna să mai facă astfel de gesturi.”
    Da, de descurajarea vanzatoarei mi-e teama si mie. Totusi, cat de greu trebuie sa fie sa nu te mai vezi pe tine insuti ca individual (detinut politic, pensie mare), ci doar ca parte a unei tipologii (batranul saracit), si asta numai pentru a nu rataci pe altul.

    Apreciază

  7. 9 zice:

    Frumos gest din partea doamnei. 🙂

    Apreciază

  8. mcooper801 zice:

    De apreciat gestul…daca nu este unic cu siguranta va gasi si persoana cu adevarat nevoiasa ! Noapte buna ! ❤

    Apreciază

  9. Monik zice:

    Potecuț, experiența m-a invatat ca si atunci cand lezezi demnitatea cuiva care refuza cu fermitate e cam la fel ca atunci cand refuzi tu sa ajuți pe cineva la nevoie. Insistenta poate irita uneori. Apreciez sigur gestul doamnei, necondiționat si sincer, dar cred ca m-as fi oprit la a doua încercare.
    Aici nu ma întâlnesc des pe strada cu persoane nevoiașe (dar societatea te expune oricum si obiceiul e sa faci donații de tot felul, promovate in scoli cel mai adesea, cele cu statut catolic cu predilecție, dar si in instituții), poate ca imi lipseste aceasta expunere, nu stiu, poate e doar experiența mea… Oameni ca bătrânul din povestea ta poate ca reacționează mai bine la o vorba calda, la un gest , la dorința de a il asculta si a-i afla istoria.

    Apreciat de 1 persoană

    • Sunt absolut convinsă că e aşa cum spui tu. Dar, pe de altă parte, el era cumva eşantionul bătrânilor umiliţi se stat şi de viaţă. Era exact portretul bătrânilor care trăiesc de pe o zi pe alta. Şi doamna a fost convinsă că o pâine, deşi nu costă mult, e gândită şi planificată la cheltuieli zilnice.
      Sigur că n-ar fi insistat dacă el n-ar fi dat de înţeles că „lasă, nu te deranja pentru mine…”
      Aş fi vrut să stau cu el de vorbă dar mi-a fost jenă să îl reţin să îl întreb amănunte…

      Apreciază

      • Monik zice:

        Inteleg Potecut, cred ca e greu sa stii sa abordezi pe cineva cu delicatete. Si banuiesc ca sunt multi in aceasta situatie ca batranul din povestea ta. Si asa e, e un gest nobil sa dai din ce ai celui de langa tine, fara sa astepti ceva in schimb.

        Apreciat de 1 persoană

  10. Ivy zice:

    Bunicul acela si de n-ar fi avut 4500 lei pensia, tot nu ar fi acceptat painea. Ca fost detinut politic si-a castigat dreptul la demnitate, nu-i obisnuit sa primeasca mila.
    Eu am un clint la bancomat care tot incearca sa-mi starnesca zambetul si sa primeasca leul, dar deja imi stie raspunsul. La 20 si ceva de ani traieste din cersit.

    Apreciază

  11. ovi zice:

    cateva luni in urma am fost la un restaurant… fara pretentii… asa… ceva de unde putei sa cumperi si mancare pe care sa o consumi in alta parte…
    la iesire… un cineva m-a rugat sa ii dau bani ca ii este foame… atunci… am procedat ca femeia… l-am poftit inlauntru sa ii cumpar ceva de mancare… dar… nu a vrut sa vina… a zis ca vrea banii sa cumpere din alta parte… si atunci… i-am urat seara frumoasa si am plecat… fara sa-i dau bani…
    tu… ce ai fi facut daca erai in locul meu???

    Apreciat de 1 persoană

  12. Frumos gest. Dar unele persoane în vârstă se simt umilite când le oferi.

    Apreciază

  13. Unii oameni au prea multă mândrie pentru a primi ceva gratuit, dar, din păcate, sunt mulți care n-au deloc.

    Apreciază

  14. 1lauralaly zice:

    M-a emotionat ceea ce ai povestit aici. Demnitatea si corectitudinea acelui om si gestul doamnei. Poate l-a deranjat, poate nu. Dar e o lectie de viata . Doamna sper sa mai faca asemenea gesturi , caci cine stie daca urmatorul nu va avea nevoie. Intentia si gestul de a face un bine ne innobileaza ca oameni. Te pup!

    Apreciază

    • Sper că nu l-a deranjat. Sper…
      În fond, nici nu avea de ce, era doar intenţia de a face un lucru bun.
      Da, ai dreptate, bine ar fi să putem face cât mai des astfel de gesturi…
      O zi frumoasă, Laura dragă!

      Apreciază

  15. M.C. zice:

    Bătrânul acela își merită pensia. Iar vânzătoarea… sa-si țină obiceiul 😀

    Apreciază

  16. whiteeclipse zice:

    Articolul cât și reclama mi-au ridicat inima până-n gât. Și acum îmi zguduie ființa cu bătăile ei incontrolabile.

    Da, astfel de vânzătoare/vânzători mai rar în ziua de astăzi. Un exemplu demn de urmat! (: Sper să nu creadă despre toți bătrâneii că au pensii mai mari decât salariul ei și să omită să repete gestul minunat.

    Mulțumim din suflet pentru o redactare atât de vie, (: potecuță dragă! 💚

    Apreciază

  17. Cosmisian zice:

    Dar, ce ochi frumos ai tu sa surprinzi o astfel de intamplare. Si, cat de autentic ai prezentat tu situatia. Eu cunosc multi batranei, peste 70 de ani. Neajunsurile lor variaza, dar au un factor comun: maitinerii lor semeni nu ii respecta. Cred ca batranelul tau a plecat din magazin cu o „paine calda-calda” in acea zi. Doamna aceea l-a transformat in mai mult decat intr-un client. Cand ne vom trata semenii dincolo de indiferenta zilelor noastre, vom avea „paine calda” peste tot. Ar fi minunat! Si, in cazul prezentat de tine, este!

    Apreciază

  18. Mi a placut de batranelul asta, integru! Iar doamna de la magazin a facut un gest de bun simt, mai rar. Interersant sa asisti la o astfel de sceneta, ca a scenata mi a parut mie 😀

    Apreciază

  19. Adriana zice:

    ..i-am citit articolul cu voce tare lui Mihai și a zis atat: „Ce frumos!”

    Mai mult ..nici nu mai zic, as strica lumina bunătății de acolo…

    Apreciază

  20. Irina zice:

    Nu ne masuram gesturile prin ochii celorlalti, ci prin sufletul nostru. Fiindca asa ceva nu asteapta rasplata, ci cauta doar destinatar.
    Stiu ca trec rar, insa felul cum scrii tu e cam acel gest pentru noi, „flamanzii” de traire. Si vin si ma hranesc din sufletu-ti.

    Apreciază

  21. linanozaurus zice:

    Reblogged this on linanozaurblog and commented:
    In spatele unei seri frumoase, stau si gandurile pline de farmec ale altora. ☺

    Apreciază

  22. eu ma simt impacat cand ofer . nu ma intereseaza ce face cu banii atat timp cat eu plec mai departe cu sufletul usor gandind c-am facut o fapta buna 🙂

    Apreciază

  23. Alex zice:

    Pilduitoare intamplare. Generoasa doamna, corect si demn batranelul, care n-a profitat de ocazie, asa cum fac unii, speculand bunatatea oamenilor.
    Numai bine si zile frumoase, Potecuta! 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s