Două lumi, un singur geam

1Autobuzul cu geamuri mari îşi culege călătorii cu tot cu bagaje, cu tot cu gânduri. Începutul de zi face ca lumea de dincolo de geamuri să pară neclară. Zorii zilei scot în evidenţă, aproape vulgar, praful lipit pe acea peliculă care îi desparte pe cei de dincoace, de cei de dincolo. Lumea e învelită-n praf sau noi rătăcim în percepţie? Oamenii sunt murdari sau doar geamurile prin care îi privim? Cine să mai ştie? Cine să mai răspundă? Cui i-ar păsa? Noi nu. Niciodată noi nu. Aruncăm o privire fugară pe cizme, pe palton şi… nu, noi nu suntem murdari.

Seara în schimb, geamurile alea răzbună toate începuturile de zi cărora le-a fost aruncată-n braţe vina de a dezveli imperfecţiuni. Şi reflectă atât de crud o imagine pe care în zori nu o vezi. Sau nu vrei să o vezi. Acum nu ai de ales. Cei de dincolo privesc acum spre cei de dincoace. Nu ştiu ce văd ei. Cum văd ei. Poate că din întuneric spre lumină, se vede altfel ca din lumină în lumină. Dar cei de dincoace nu au de ales decât să se privească oglindiţi printre pete şi urme şi foste umbre. Li se pare că ar purta şi ei urme. Îşi verifică hainele, le sunt curate. Ei nu. Niciodată. Şi dacă murdăria lumii li s-a lipit de exterior, nu-s ei de vină. Niciodată ei. Nu. Despre interior… de ce le-ar păsa?
Uneori, e periculos mersul cu autobuze cu geamuri mari. Mai ales seara când, în loc de străzi prăfuite, blocuri gri, urme şi pete, te vezi pe tine. Şi te întrebi dacă tu eşti aşa sau doar geamurile? Lumea ta e-n praf sau…? Dar cine are curajul să-şi răspundă?

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

78 de răspunsuri la Două lumi, un singur geam

  1. whiteeclipse zice:

    Nu aș fi putut reda atât de frumos ceea ce ai reușit să descrii tu, dar recunosc și zâmbesc timid că acest gând mi-a răsărit de mai multe ori în minte…

    Sublim, felicitări potecuță dragă! 😊

    Apreciat de 2 persoane

  2. Dacă m-ar întreba cineva ce i-aș recomanda să citească, well … asta. Îmi place când îl lași pe cititor să(se)descopere, să nu-i dai mură-n gură, fiecare să fie „dincoace” sau „dincolo”de geam așa cum (se) simte. Trebuie să scrii o carte. neapărat. părerea mea.

    Apreciat de 3 persoane

    • Nu sunt deloc o „pisicioasă”. Bine, mai am şi scăpări dar de obicei, nu mă prea manifest cu „ohh, how sweet” şi etc, ai înţeles. Acum m-am trezit aşa cu un zâmbet laaarg şi cu „ooooo, iiiooiiiii, draga de ea…”. Uf. Îţi mulţumesc tare mult!
      Nu ştiu dacă atunci când am o idee şi mă apuc să o aşez aici, mă gândesc la ce transmit. Dar când aflu că am transmis, că unii s-au regăsit şi mai ales, că le-a plăcut, îmi creşte sufletul. De bucurie, nu de mândrie.

      Apreciat de 3 persoane

  3. Drugwash zice:

    Şi cînd te gîndeşti că de vină sînt doar geamurile. Pur şi simplu fiindcă există, acolo, separînd arbitrar şi aleator părţi ale uneia şi aceleiaţi lumi: cea pe care noi o construim clipă de clipă prin ceea ce (nu) sîntem, prin ceea ce (nu) facem…

    Apreciat de 2 persoane

  4. Oana zice:

    Uneori nu mai suntem nici dincoace, nici dincolo, Potecuță. Devenim geamul. Prin care privesc alții, așteptând mereu curat și senin. La mine vor da de murdar! Recunosc. Și n-am niciun gând să-i opresc când vor pleca, scârbiți, în drumul lor.
    Postarea ta e magnifică (nu glumesc). Cu mult miez. Mie mi-a trezit câteva emoții pe care încercam să le camuflez într-un zâmbet larg și semi-fericit. Nu mai încerc. Îți mulțumesc!

    Apreciat de 3 persoane

  5. Monik zice:

    Ne pui pe ganduri Potecuț. Ca intotdeauna, ajung sa reflectez mai departe de aparente cand te citesc. Noi nu… Niciodata. E prima tendinta. Aici se face separarea, o putem infrange sau nu? Sa privim doar inafara. Asta e simplu. Sa ne privim oglindirea, of ce greu este…

    Apreciat de 2 persoane

    • Şi eu am gândit dincolo de aparenţe când am scris dar mă bucur tare că am reuşit să transpun asta. Că sunt şi cazuri în care nici eu nu mai ştiu ce-am vrut să spun 😀
      Cred că o mai şi înfrângem. Dar cam doare şi de aia o facem tot mai rar. Cred, nu ştiu…

      Apreciat de 1 persoană

      • Monik zice:

        Cunosc sentimentul. Dar pentru mine, poate citesc prea mult printre randuri, se subintelege ce vrei sa spui. Poate noi comentatorii sa fim uneori pe langa subiect. De genul: ce a vrut poetul sa spuna in strofa a2a? Pai, doar sunt supozitii… Ca ce a vrut el sa spuna, doar el stie cu adevarat. Asta daca nu cumva a explicat candva. 🙂
        Nici eu nu stiu. Daca am sti, ar fi mai simplu…

        Apreciază

        • Poate că, uneori, ce vrea să spună e mai puţin important. Sau, din contră, e mult prea important că să lase la lumină. Atunci scrie mai mult pentru el şi lasă la vedere doar frânturi din care se poate înţelege altceva.
          Cred că mai bine că nu ştim 😉

          Apreciază

          • Monik zice:

            Pentru mine e suficenta emotia ce mi-o trezeste. Nu sunt poet. Nu stiu sa ma exprim asa. Dar pot simti poezia. Poate fi interpretabil si totodata justa orice supozitie.
            De aceea noi te citim cu drag. Ne pui pe ganduri. Ne intorci spre noi. 🙂

            Apreciat de 1 persoană

  6. doar verde zice:

    Noi ? Da ,intotdeauna ! Frumoase intrebari se ridica…

    Apreciat de 1 persoană

  7. M.C. zice:

    Potecuță, încă descopăr zilnic, cât de diferit percep diferiți oameni, aceeași situație. Normalul și anormalul au devenit atât de relative astăzi, încât uneori nu mai știi la ce să te raportezi.
    Fiecare la el însuși, poate? Nu știu…

    Apreciat de 1 persoană

    • Cred că depinde mult şi de starea de moment. Cred. Aceaşi melodie, de pildă, poate aduce lacrimi amare sau zâmbet larg. Depinde de cum o percepem din interior şi ce trezeşte ea în noi.
      Da, cu siguranţă, fiecare la el însuşi…

      Apreciat de 1 persoană

  8. fata veselă zice:

    Privitul ăsta pe geam e boală grea. Fiecare o duce cum poate. Eu am învățat de ceva timp să mă uit întâi la mine, apoi prin geam la ceilalți. E mult mai sănătos. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  9. Fata Nergana zice:

    Și eu care aveam impresia că iarna aceasta era murdară… cred că totul e in noi, și din noi, și tot ceea ce gândim/simţim se intoarce in noi dublu, chiar triplu… profund gândul transmis! … și bun de meditat la el … mai ales că se termină o iarnă care nu a semănat decât cu un mare ghiveci amestecat bine. Să sperăm că ghioceii vor reuși să răsară și să purifice!

    Apreciat de 1 persoană

  10. psi zice:

    m-am învățat să merg pe jos. eu da.

    Apreciat de 1 persoană

  11. Ce frumos ai scris 🙂 of…

    Apreciat de 1 persoană

  12. iosif, zice:

    Bacovian articol!:) Cele mai multe articole scrise pe bloguri,sunt cu iz de toamna mohorâta,plumburie,de parca anotimpul de primavara a disparut definitiv din sufletele bloggerilor.
    „Femeile” striga cu dor,disperate dupa DRAGOSTE,barbatii se dau în vânt dupa glorie desarta,frustati,într-o competitie dupa nonvalori. O lume nebuna,cladita de un sistem nebun,pe nisipuri miscatoare,ce vor înghiti în scurta vreme,pe nesimtite acest „Babilon” efemer,iluzoriu si artificial,ce L-au scos pe DUMNEZEU din ecuatie…

    Apreciat de 1 persoană

    • Sunteţi absolut sigur că noi, cei care scriem pe bloguri, l-am scos pe Dumnezeu din ecuaţie? Ce anume vă dă siguranţa asta?

      Apreciat de 2 persoane

      • iosif, zice:

        Suferintza,frica,incertitudinea,pesimismul,durerea,GOLUL interior,lipsa valorilor spirituale,autenticelor trairi înaltzatoare spre culmile fericirii,pentru care existam,gândim si creem,împreuna cu Cel ce ne-a creat atât de diferiti,tocmai pentru a constientiza ca,doar în UNITATEA DRAGOSTEI LUI SACRIFICATOARE,vom reusi sa formam OMUL AUTENTIC,ABSOLUT,PERFECT,unitate care va genera un TOT CONSTIENT,în care fiecare fiinta rationala vie de pe Terra,contribuie la reabilitarea OMULUI creat „dupa chipul si asemanarea lui DUMNEZEU,si fiecare în mod particular,indiferent de rolul ce-l joaca în aceasta „piesa” spatio-temporala,are aceeasi valoare în TOT,ÎN *DUMNEZEU*.

        „Ma rog ca toti sa fie *una*cum Tu,Tata,esti în Mine si Eu,în Tine ca si ei sa fie una în Noi,pentru ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimes.”(Ioan 17:21)

        Apreciază

  13. 9 zice:

    Nu prea merg cu auto sau tramvai, dar îmi plac geamurile curate. 🙂 Aşa văd lumea aşa cum e sau cum…pare a fi. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  14. Poate că și de aceea stau toată ziua cu geamurile deschise. Îmi place să aud și să văd lumea de afară fără să fie filtrată. E suficient cât o alterăm cu prejudecățile noastre inerente.

    Apreciază

  15. Geamurile astea mari de la autobuz mi au adus aminte de mersul la bunici…stateam zgaiti pe geam, eu si fratele meu, numarand casele frumoase, ciresii (eram innebuniti dupa cirese pe vremea aia), iar cand incepea sa se innopteze (pentru ca se ajungea destul de greu acolo) ne strambam, faceam fete fete si ne minunam de cum putem arata noi in oglinda :))

    Apreciază

    • Hehe, ce frumoos! Şi eu mergem cu autobuzul când mergeam singură, fără ai mei. Şoferul era ceva neam cu nmoi aşa că mă preda mama şi mă prelua bunica la destinaţie. Îi spuneam „cursă” sau „rată”. Şi deşi era relativ aproape satul, tot îmi părea că merg mult, drumul era ca o excursie veritabilă 😀

      Apreciat de 1 persoană

  16. Adriana zice:

    Lumea mea e-n praf, de multe ori. Pun eu praf pe geamul realitatilor mele, pe geamul invizibil care mă desparte de alti oameni, și fac asta prin neincredere, prin suspiciune, prin răutăți gândite, dacă nu și spuse, e praful indoielilor și necredințelor mele. Lumea de dincolo de geamurile inchipuirii poate fi praf, dar poate fi numai o părere, depinde cum o vezi. Totuși, am noroc, nu raman mereu asa, mai spală Dumnezeu, miraculos, și praful meu sau al lumii. Ai un text perfect, unul din cele mai frumoase citite vreodata, mi-e greu sa gasesc cuvinte potrivite dar cred ca stii ce am vrut a spune. Nu mă vad frumoasa in interior, caci am acumulat multe lucruri negative, dar eu las sa se vada asta, dacă ceilalti vad altceva, ori mă insel eu, ori Dumnezeu e bun cu mine.

    Apreciat de 1 persoană

    • Adriana dragă, prima parte a comentariului tău face cât două postări ca substanţă, ca încărcătură emoţională. Cred că m-am temut sau nu am ştiut să recunosc că şi eu fac la fel. Pun praf pe geamul realităţii. Doamne, ce frumos ai spus!
      Cumva, sunt cam ca tine cu percepţia aia care vizează interiorul. Şi nu sunt în măsură să vorbesc dar încerc: tu eşti minunată pe interior. Ce găsim noi la tine, printre cuvinte, e suflet pur.
      Acum, că nu am cuvinte să îţi mulţumesc pentru ce-ai scris, cum să o fac? 🙄

      Apreciat de 2 persoane

      • Adriana zice:

        ..zilele trecute cineva, tot blogger, mi-a aruncat o replica pe care am preferat sa nu o disec, in care vorbea ceva de dualitate. Nici nu vreau sa-mi imaginez dacă pe mine mă vedea asa sau nu. Si dacă ar fi asa, nu-l consider un afront. Si m-am gandit mult, ca am o gramada de texte in care vorbesc despre interiorul meu imperfect, schimbator pe alocuri, cu defecte pe care uneori reusesc a le controla, alteori nu, dar care, observate, pot creea o senzatie de nepotrivire și dualitate. Asta se intampla pe fb, caci de asta si revin eu greu pe aici, întrucât mă risipesc dincolo. Ei, și astfel mă gândesc mereu, ca, in primul rand, nu ceea ce se intampla dincolo de geam e mereu important, ci ceea ce se intampla cu noi la vederea anumitor oameni, situatii. E simplu sa pui praf pe geamul realitatii, dacă iți asumi și praful necredintelor tale. De asta zic, nu-s minunata, dar stiu cumva sa-mi asum ceea ce fac și sunt. Cand mă straduiesc sa ascund resentimente, e normal sa apara semne duale. Doar ca eu vorbesc mereu de nesigurante și incertitudini, oamenii, insa, vor uita ca au citit asta candva. Multumesc pentru cuvintele tale. Mult. Duminica frumoasa sa ai.

        Apreciat de 1 persoană

  17. Cosmisian zice:

    Zi mohorata si poioasa. Doi copii murdari, constienti de acest lucru doar in prezenta unui adult. Unul era copil al strazii, parea ca starea ii apartinea de drept. Celalalt isi intalnise mama chiar in plin fapt murdaricesc. Pentru mama acestuia, murdaria de pe chip a facut-o sa il dezmieede: „Vai, dragu’ lu’ mama, ce mudarici esti tu.” Si, il mangaie pe fata. Nu de acelasi tratament a avut parte strainul… Pe el l-a repezit. Ca doar era murdar.
    Poate ca, daca geamul autobuzului ne-ar putea vorbi… am vedea… am intelege…

    Apreciat de 1 persoană

  18. domnuio zice:

    Nu mai țin minte cum e în autobus…(în ultimii 40 de ani am călătorit cu autobusul de la avion la aerogară și invers… 🙂 🙂 🙂 serios !!!
    … privind oamenii din autobus mi se par că sunt într-un acvariu,iar eu sunt afară 🙂

    Apreciază

  19. ovi zice:

    poate… nici nu au importanta lumile despartite de geam… sau lumea, aceiasi lume, impartita de el…
    citindu-te… uneori… sau adeseori… simt ca sunt geamul… despartind fara sa vreau… impartind si numarand… socotind si dorind sa inteleg lumea… fara sa realizez ca sunt murdar… ca lumea aceasta nepasatoare fata de mine, nici nu ma mai vede.. nici nu ma priveste… pentru ca este mai interesata de murdaria de pe mine… care a ajuns sa ma caracterizeze permanent…
    lumea… incepe sa se imparta dupa cum percepe nu geamul… ci praful de pe el… de pe mine… si astfel se raporteaza la mine…
    imi doesc o ploaie calda… de vara… in luma februarie inca… sa ma spele… sa ma curete si mai ales sa imi aduca iarasi calitatea mea inapoi… calitatea-mi de geam…. asa ca… lumea… sa priveasca nu la mine ci… prin mine dincolo de ea insisi… si sa se unesca sub protectia pe care eu… un simplu geam… o daruiesc din pin fiecaruia…

    Apreciat de 2 persoane

    • Off, dar asta nu va schimba mare lucru. Important e ca noi să ne vedem aşa cum suntem. Să nu cădem în „păcatul” lumii de a ne vedea şi judeca după petele-aparenţe, după mizeria aşternută de timp şi anotimpuri. Nicio ploaie nu ne va spăla de asta. Noi trebuie să reuşim să ne vedem aşa cum suntem, nu prin ochii lumii. Asta e teribil de greu uneori. Dar trebuie făcut şi asta. Cândva…

      Apreciază

  20. Irina zice:

    Tu, fetiţă… să nu te superi pe al meu „fetiţă”, fiindcă nu vreau să sune a diminuare, tu nu poţi fi diminuată nicicum… Dar aşa m-ai atins! Aşa plăcut şi moale, şi tandru… Şi Dragoş, şi Oana, şi mulţi alţii.
    Sunteţi atât de Oameni…
    De-ar fi lumea după sufletul tău, ce bine ar fi lumea azi…
    Eu am ales să mai şterg praful, sau să scriu pe el cu degete curate cuvinte care nu traduc decât IUBIREA.

    Apreciat de 3 persoane

    • Irina, draga mea, pe tine nu m-aş putea supăra niciodată. Cuvintele venite din sufletul tău nu fac decât să mă bucure şi să mă copleşească în egală măsură. Şi îţi mulţumesc!
      Voi cu toţii sunteţi Oameni şi tare mă bucur să vă ştiu!
      Cea mai bună alegere! Să-ţi fie realitate toate cuvintele cu şi despre Iubire!

      Apreciat de 1 persoană

  21. vavaly zice:

    mama lui de praf. seara fac curat in bucatarie, dau cu molpul, gresia mea albastra e luna. ca doar e seara. dar vine dimineata si apare mandrul soare. bate in gresia mea care. surpriza, numai straluceste ci isi arata fata prafuita. imi vine sa pun iar mana pe mop dar… mai bine ma duc in sufragerie unde nu bate soarele asa de tare si pare totul iar curat si frumos.
    cam asa si cu oamenii si toate cele….

    Apreciază

  22. Ce frumos ai scris și ai transmis un mesaj clar…
    Niciodată noi, altcineva…dar nu noi.

    Când oare ne vom asuma vina?

    Apreciază

  23. recomandata zice:

    O ceartă cu sinele e binevenită și inevitabilă, mai ales când simți că te trage cineva de urechi și nu e nimeni prin preajmă, iar mâinile tale îndreaptă degete spre ceilalți. E, ce bună e o oglindă în momentele astea, poate chiar de asta a fost făcută. Mulțumesc mult de tot, tocmai m-ai făcut să pătrund rădăcinile oglinzii. Cum ne ajută ea să privim adevărul în față! Și noi care credeam că oglinda servește la înfrumusețare, ce neghiobii fac și oamenii uneori! Știi ce? De fapt ea chiar ne ajută să devenim mai frumoși arătându-ne cât de lungă e calea până acolo. Să auzim numai de bine, poate și de cel pe care am reușit să-l facem.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s