Ziua se schimbă cu… 333

Ştiţi, aţi văzut, aţi auzit, aţi dat peste articole ale bloggărilor mari (chiar dacă nu ştiu exact ce înseamnă „mare” în cazul ăsta) care, atunci când au o problemă cu orice instituţie sau firmă sau ceva, dau fuguţa pe blog şi îi fac pe cei implicaţi bucăţele pe care toarnă şi benzină, să fie siguri că nu mai mişcă? Dacă ştiţi asta, înseamnă că ştiţi şi că ei nu scriu doar pentru că-s nervoşi şi vor să împartă suferinţa lor cu cititorii, să-şi verse amarul şi să se liniştească, ci pentru a-şi rezolva problema. Care, ce să vezi, în cele mai multe cazuri se rezolvă ca prin farmec cu „stimată doamnă/stimate domn, în urma articolului, am luat la, sesizarea, în numele firmei, ne cerem scuze, vă asigurăm că în cel mai scurt timp, cu respect, etc”.

Măi, să fie! Mno, io nu-s mare şi nici nu vreau să fiu, eu scriu aşa cum ştiţi, adică de zuză. Şi ca să mă asigur că mai sunt ca mine şi nu m-au încurcat la maternitate. Cu toate acestea, nu mă pot abţine să nu… dragă Orange 😀
Pe telefonul meu, acum vreo 3 luni, au început să vină mesaje de la 333 cu „destinaţie nepermisă”. Prima dată am crezut că am trimis eu vreun mesaj şi nu a ajuns. Sau că am făcut ceva prin setări şi dă eroare, apoi că aia sau că ailaltă. Apoi, la mesajul cu numărul 84, am cedat şi n-am mai ştiut ce să cred. A treia zi de disperare, când am înţeles că nu e de la nimic, că pur şi simplu face asta din cauze necunoscute, am apelat la serviciu clienţi, că doar nu era să sun la 112, Doamne fereşte! După ce-am apăsat pe toate tastele şi m-am plimbat prin tot meniul şi i-am satisfăcut piticului meloman pofta de cultură cu melodiile lor, a urmat celebrul bună ziua, numele meu este, cu ce vă pot fi de folos?, ştiţi voi. Recit cu intonaţie problema şi doamna cucevăpotfidefolos mă întreabă dacă am trimis vreun mesaj la un număr cu suprataxă fără să am credit pe telefon. Ăăăă, nu, dăăă! După alte ăăăănu-uri, mă întreabă ce telefon am. Gri. „A, păi e clar. D’aia! Că e gri. Nu-i de la noi”. Bun.
Caut pe net producătorul de telefoane gri, văd că la ei nu-i cu muzică, că se poate şi cu chat. Bună yiua (mda, m-am grăbit), bună ziua (el nu s-a grăbit), îi scriu pe scurt problema, mă întreabă direct care e operatorul de telefonie mobilă, scriu orange, îmi dau seama că trebuia cu literă mare dar nu apuc să mai scriu o dată corect că răspunde el „să ştiţi că de acolo e. La ei trebuie să sunaţi, nu e problemă tehnică, e de la reţea”. Mi-am ţinut în frâu pornirile primitive care m-ar fi făcut să scriu „hă, hă, hă şi ăia au zis de tine că eşti urât”, ne-am urat o zi bună, el … treaba lui ce-a făcut după ce a end the chat session, eu în ceaţă densă. Păi, şi eu cui rămân? Unde să mai sun? Nu mai sun, caut pe google. Râuri, valuri de din ăştia pierduţi ca mine. Unii că e virus, alţii că e de la soft, cei mai mulţi că e reţeaua (nu reproduc exact că e cu bipuri).
Telefonul meu şi-a revenit miraculos. Aşa cum a început, adică fără să-l ating, aşa a şi încetat. Până acum 3 zile. Primesc, ca să nu mă plictisesc, câte 15 mesaje o dată. Apoi face pauză cam o oră, două şi iar începe.
Oare telefonul meu încearcă să ia legătura cu alte galaxii şi alea îi trântesc uşa-n nas? Că dacă da, apăi mă supăr. Nu se cade ca telefonul meu să fie tratat aşa! Sau doamna cucevăpotfidefolos n-a avut prea mult chef de mine şi ar trebui să o mai deranjez o dată?
Un operator Orange rătăcit pe poteci, cunoaşteţi? Dau o bere şi 70 de SMS-uri de la 333 😀 Măcar să ştiu dacă e cazul să-mi mai bruschez telefonul sau să-l pun în cămasă de forţă ca în poza de mai sus.