Tablou nocturn

Publicat pe 05/02/2016 de Poteci de dor

1Bizară-mi pare seara printre umbre
Ce mişună de parcă-ar îndemna
Tăcerile în cuib să se preschimbe
Să aibă visul unde înnopta

Ciudaţi îmi par în noapte trecătorii
Ce duc pe umeri şal de ne-mpliniri
Cu ochi plecaţi de parcă-ar sfida norii
Aud regrete cum prind rădăcini

Târziu e-n gând şi prea pustiu în şoapte
Stafia zilei muşcă din simţiri
Hiene-n colţ de inimi vin s-adape
Prăpastia crescută-n nerostiri

Ştiţi reclama cu „ce-am la gură? N-am nimic la gură”? Mno, dacă pare oţâră morbidă, staţi liniştiţi că n-am gânduri d’alea. Acu’ că inspiraţia a venit aşa, nu-s de vină io.

Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

52 de răspunsuri la Tablou nocturn

  1. Adrian zice:
    06/02/2016 la 0:00

    Potecuță, Potecuță… tabloul tău e plin de mușcături, „mușcă din simțiri”!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  3. zapadalbastra zice:
    06/02/2016 la 9:39

    Știm că nu sunt d-alea… sunt gânduri de noapte, mulți le-avem dar, ce frumos le potrivești tu!!!

    Apreciază

    Răspunde
  4. racoltapetru6 zice:
    06/02/2016 la 9:48

    „Calul de dar, nu se caută la dinți”, după cum se zice. Nici inspirației nu-i bine să-i cauți nod în papură, că are și ea toanele ei, iar câte o mușcătură sănătoasă e bună uneori. 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  5. Ivy zice:
    06/02/2016 la 11:28

    Trecatori prin viata suntem, nocturnele ganduri se duc odata cu zorile, la fel si fantomele. :)))) Neata buna sa-ti fie!

    Apreciază

    Răspunde
  6. ecaleopi zice:
    06/02/2016 la 14:01

    Bine că ţi-a venit, căci a ieşit frumos! Nu mi se pare morbid.

    Apreciază

    Răspunde
  7. Irina zice:
    06/02/2016 la 14:08

    Dar cine spune că normalitatea înseamnă veselie continuă? 😉 Eu cred că acela care e mereu cu zâmbetul în gânduri și pe chip ori se preface (că așa dă bine acum, să gândim pozitiv, să fim zen), ori e nițeluș nătâng.

    Apreciază

    Răspunde
  8. Oana zice:
    06/02/2016 la 14:19

    Mie mi-a plăcut. Nu știu ce tot ai tu cu textele tale… 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  9. rusoaica zice:
    06/02/2016 la 17:45

    Ai vrut tu sa scrii pe placul inimii mele gotice..asta-i explicatia! 🙂
    Multumesc, Potecuta! :*

    Apreciază

    Răspunde
  10. Un pitic călător zice:
    06/02/2016 la 18:49

    Îi frumoasă tare. Am niște dileme, sau nu. După 10 ore de citeală aci la tine pe poteci, mă întreb ce ai cu mama lu Fuego, sau cu el. Mă mai întreb dacă îți place Tweety. Lăcărmioarele și frăguții? Adică…e pe bune? Îți plac? (Nu eu, astea de le-am enumerat :)) ) A…și constat că tu întotdeauna ai dileme. Chiar întotdeauna. :)) În concluzie? Ești mișto!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      06/02/2016 la 19:06

      Tweety iz ză best. Şi Agnes! Sunt fan! Despre Fuego şi mama lui, nu ştiu ce să zic că nu ştiu ce-ai citit, că am uitat ce-am scris, dacă-am scris 🙄 Ajută-mă, adu-mi aminte. Aşaaa. Frăguţele-s ză best, când am. Când n-am, ca acum, sunt amare. 😛 Lăcrămioarele…. moamăăăă, le iubesc din tăt sufleţelul meu. Atât de tare, încât după capul meu le-aş cumpăra pe toate din piaţă. Tot, tot.
      Eu am o dilemă: 😀 de ce am atâtea dileme? 😀
      Mulţumesc tare!!

      Apreciază

      Răspunde
  11. La capatul curcubeului zice:
    06/02/2016 la 20:14

    Bine te-a mai nimerit inspiraţia şi de astă dată! 😉 Weekend plăcut! 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  12. papagigli zice:
    07/02/2016 la 2:06

    Cred ca ai prins exact starea de spirit pe care, in general, ti-o da inserarea si asta pentru ca amurgul a fost este si va fi intotdeauna al zilelor sfirsit si-al noptii inceput 😉

    Amurg

    Apreciază

    Răspunde
  13. Adriana zice:
    07/02/2016 la 13:05

    ..des scriu despre stari care nu-mi mai apartin, dar bine se perinda prin cuvinte noi. Am trecut ușor prin tablou sa nu mă molipsesc, parca, parcă…imi trec astfel de ganduri ce se vor scrise. Oricum nu mă ajuta ochii azi, mi-s tare obositi, cred ca iau o zi-două pauze de net total, fara fb, ca acolo abuzez. Sa vad daca pot…

    Duminica faina sa ai!

    Apreciază

    Răspunde
  14. ovi zice:
    07/02/2016 la 19:02

    Ciudate-mi sunt, sau poate doar imi par,
    Cuvintele ce-ascund sau cresc invataminte;
    Ca si un triolet, din care iar dispar,
    Doua treimi, ce rataces printre mormite.

    Apreciază

    Răspunde
  15. 1lauralaly zice:
    08/02/2016 la 12:32

    Tablou adevart. Scris cu sensibilitate de potecuta,) Cica nu scriai versuri?;). Ei… iaca ca de fapt asta faci si o faci bine. Te joci bine cu rimele si cuvintele. Un gand bun dintr-o farima de suflet.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  16. psi zice:
    08/02/2016 la 16:21

    inspriația a fost după sau înainte de veacul meu decedat prin murire care și el e inspirat de-o poezie?

    Apreciază

    Răspunde
  17. M.C. zice:
    09/02/2016 la 11:40

    Nu-i morbida. Nici macar trista.
    E un tablou superb si viu!

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu