Jurnal pe „mute”

2Azi… o zi în care n-am reuşit să mă adun nicicum ca să leg două fraze coerente. Aşa că apelez la Jurnal că e un fel de colac de salvare în situaţii de criză cauzate de incomprehensibilitate. Adică de habar n-am de ce dar nu-mi mai fac neuronii nicio conexiune.

Afară… mai bine vă povestesc o chestie. E adevărată, nu e banc şi nici invenţie. Şi cumva are legătură. Învăţătoarea le dă copiilor de făcut o compunere pornind de la „Iarna, când fulgii jucăuşi se aştern peste cuprins….” Unul dintre ei aduce foaia pe catedră după zece minute: „… şi se face aşe o tinăăă”. 😉 Mno, cam atât mă duce capul şi pe mine să spun despre ce-i afară. E tină.

Mă gândesc… off… mă gândesc că fac implozie imediat. Aţi ajuns vreodată în punctul ăla în care aţi simţit că dacă mai sună o singură dată telefonul sau soneria sau interfonul sau orice, muriţi pe loc? Exact asta simt eu acum. Ştiu că e doar în capul meu dar nu mai suport niciun ţâr. Ăsta e şi motivul pentru care am fugit aici, m-am refugiat, cum ar veni. Nu, nu al meu sună de nebun, sunt la muncă. Dar nici că-mi pasă. 15 minute dacă nu tace telefonul, o iau razna. Aşa că tace forţat. Şi mă mai gândesc la tastatura mea care are o toană tare ciudată: Cu shiftul din dreapta nu-mi face a-ul mare, cu shift stânga, nu-mi face ţ-ul mare. Hă?? Nu o bruschez, la câte toane am eu, asta e nimic. Dar voi înţelegeţi de ce?

Sunt recunoscătoare pentru… că cineva a inventat „funcţia” de mute. La telefon, la TV, la etc… 🙄

Citesc… comentarii multe, multe, venite de nu ştiu unde şi mă mir că mai sunt şi alţii cu dileme ca mine. Poate repostez postarea cu pricina că săptămâna asta a fost chiar record de comentarii noi. Lumea caută asemănări între melodii la greu 😀

Ascult… Doamne fereşte! Nu pot asculta nimic. Implozie fac. Combustie internă. Instant. Aşa că şşşştttt, în şoaptă, vă rog din suflet de potecuţă, şşşştttt!

Unul dintre lucrurile mele preferate… să-mi simt gândurile calde cum sărută tâmple plecate şi să ascult ecouri ale unui timp de demult.

O imagine pe care vreau să o împărtăşesc :

1

Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

38 de răspunsuri la Jurnal pe „mute”

  1. Simona Prilogan zice:

    O noapte linistita… Doar cu imbratisarile calde ale gandurilor tale… 🙂

    Apreciază

  2. Nici daca ai fi insarcinata ca mine nu ai avea starile astea. Ma refer ca sunt la fel. Sper ca am facut suficenta liniste.:))

    Apreciat de 1 persoană

  3. Drugwash zice:

    Tocmai voiam să te sun da’ mă abţin.
    Da, ştiu numărul.
    Nu, nu spun de unde.
    Da, pe bune.
    Nu, nu bat cîmpii.
    Ţîr!
    Glumeam. 🙂

    Nu’ş ce să zic de tastatură, simptomele sînt chiar ciudate. O fi ceva intern (e vreo tastatură modernă cu diverse funcţii extra faţă de una standard? Ai un driver special pentru ea în sistemul de operare?) Poate fi un defect din driver sau vreun program rezident care a înregistrat ceva hotkeys pentru funcţii speciale. Aşa de la distanţă e imposibil de diagnosticat şi reparat, sorry. ^^’

    Apreciază

  4. Să asculți liniștea în liniște…ssssttttt!noapte bună!

    Apreciază

  5. Un pitic călător zice:

    țâââââârrrrr, țââââââârrrrr, țâââââârrrrr….așa fac notificările :)) țâââââârrrrr țâââââârrrr (aveți un mesaj de la Piticu) :)) Doamne ce m-am chinuit să scriu țâr :)))

    Apreciază

  6. Șșșșșșșșt. 🙂

    Apreciază

  7. Îți urez, în șoaptă, un sfârșit de săptămână liniștit! Sper ca mâine să fii mai exuberantă. 😉

    Apreciază

  8. fata veselă zice:

    Ahhh, ochii….iar gândurile, da, începe și mie să-mi placă sportul ăsta! 😀

    Apreciază

  9. Monik zice:

    Faina imaginea. De la sunet i se trage :).
    Ps. Am scris in soapta, sa nu susur prea mult din taste…

    Apreciază

  10. Adriana zice:

    ..poate nu ar trebui sa spun asta, dar eu cand scriu nu am sonor la nimic in jur, totul e pe mute. Urasc sa vorbesc la telefon, dar o fac numai după ora 12, nu functionez decat după ora asta. Sper ca esti mai bine azi, te pup!

    Apreciază

    • În mod normal, aşa sunt şi eu. Dar la muncă nu e după mine… 😦
      La telefon vorbesc numai strictul necesar. Rar mă întind la vorbă şi asta doar în cazuri speciale şi excepţionale. În rest, aş prefera doar „eşti bine, totul ok?” „Da.”. „Bine, pa” 😳
      Mulţumesc, Adriana!

      Apreciază

  11. Maria Itu zice:

    Mie când îmi vine să explodez, păi, chiar explodez. Deh, eu încă nu am loc de muncă! :)))

    Apreciază

  12. vavaly zice:

    la mine cand e linistee ceva suspect:))). dar am si eu zile cand intraneuronii in greva. atunci e cel mai distractiv .

    Apreciază

    • Eiii, la tine e un altfel de „zgomot” care sunt sigură că nu supără pe nimeni, mai ales pe tine. 😉
      Acu’ îşi mai fac şi ei de cap că au dreptul şi neuronii la mici proteste 😀

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s