Când casa-i nouă, musafirii-s încurcaţi în dileme

1Am o dilemă. Ştiu. Ştiu şi sunt la fel de disperată ca voi când mă aud spunând asta. Şi eu îmi dau ochii peste cap, şi eu spun „iar, da’ mai dă-o-n… de dilemă”. Ştiu. Aş vrea să pot să vă promit că numai de asta şi gata, dar nu-s chiar sigură că asta e ultima. Într-un fel, ca să fiu sinceră, nici nu-mi prea surâde ideea ca asta să fie ultima, dacă înţelegeţi unde bat. Şi chiar dacă ceea ce va urma va părea cumva o prostie, să ştiţi că aşa şi este. Adică nu se aplică aia cu nimic nu e ceea ce pare. Ei, ba da. Aici, acum, e exact ceea ce pare. Dacă pare o prostie.  Dar să ştiţi că eu vorbesc foarte serios. Vă dau cuvântul de potecuţă că eu nu ştiu şi aş vrea să ştiu şi chiar mă macină cumva (nu tot timpul, numai când sunt pusă în situaţie) şi aş vrea să scap de măcinat. Dar pentru asta am nevoia de ajutorul vostru. Ca să fiu pregătită pentru eventuale alte dăţi când va trebui să fac faţă unei situaţii de genul. Să ştiu ce am de făcut, să nu mă blochez iar şi să mă uit în jur cu ochii implorând ajutor divin şi luminare-n minte.

Este vorba despre acele situaţii când mergi în vizită. Sigur, nu toate vizitele intră în discuţie şi voi încerca să explic exact la care mă refer, ca să nu amestecăm ciorba cu reducţia de potroace (oare există aşa ceva? 🙄 E vreun chef p’aci??) Vizitele alea ori în casa nouă a unui cunoscut (nu prieten!) ori pentru prima dată în casa unui cunoscut.
Sper că am fost coerentă. Excludem deci prietenii care-şi fac casă, la ei oricum mergi la grătar când toarnă fundaţie, la bere când e pusă prima cărămidă şi etc. până se pun cărţile în bibliotecă. Deci, nu! Nu despre asta vorbesc. Un… cunoscut. Să zicem că îl întâlneşti pe stradă sau te sună să te invite în noua lui casă. Sau, să zicem că te-ai apropiat de o nouă colegă sau un coleg la muncă, la sală, la piaţă, oriunde şi într-o bună zi te invită la ei acasă.
Pe scurt: eşti prima dată în casa unui om. Şi după ce se bifează protocolul pupatului, datului de flori sau cadou şi se ia prima gură de cafea şi primul fursec, vine ceea ce eu numesc proba de salt mortal cu paraşuta. „Hai să îţi casa, dacă vrei” sau „Vrei să ne(îmi) vezi casa?”. Cerule milostiv, ia-mă acum şi ţine-mă acolo până uită că m-a întrebat că eu nu-s în stare să ies din situaţia asta!
Habar nu am ce să fac, vă dau cuvântul meu. Să fiu sinceră, parcă n-aş vrea. Că nu mă interesează. Dar nu la modul: doi bani nu dau pe casa ta. Nu, nu! Nu! La modul că: dacă am ajuns la tine în casă, înseamnă că există între noi o oarecare simpatie ca oameni şi asta nu ţine de câte Toniţa ai pe pereţi, dacă ai tapet cu foiţă de aur sau ziare lipite că n-ai avut bani de zugrăveală sau pur şi simplu pentru că aşa-ţi place ţie, să ai ziare pe pereţi. Sau că undeva în colţ, joacă sârba doi păienjeni. E casa ta, enjoy it! Tu, ca om, eşti foarte mişto şi aşa rămâi oriunde ai locui. Şi mi se pare ciudat să dau turul casei ca la muzeu şi să intru în dormitorul oamenilor sau să le admir mobila de mahon. Mă rog, să mă fac că o admir, că oricum astea-s detalii care nu contează deloc. Şi vă spun sincer, când merg undeva pentru prima dată, îmi doresc din suflet să mă aşez pe terasă sau în grădină, dacă e la casă. Şi pentru că sunt fumătoare şi pentru că eu la bloc n-am grădină. Mno, asta e percepţia mea.

Dar sigur că eu nu pot răspunde aşa la acea întrebare şi atunci se dă lupta în mine. Dacă zic nu şi omul se simte jignit că nu-i apreciez munca sau că sunt o idioată care nu vibrează la cuibuşorul lui? Dar dacă el întreabă din politeţe, ştiind că sunt mulţi cei care atunci când intră prima dată într-o casă cer gazdei să facă pe ghidul să-i ducă peste tot? Şi fiind păţiţi, ei întreabă pe toată lumea deşi n-ar fi tocmai încântaţi de idee. Şi eu zic da ca şi cum asta aşteptam, abia acum întrebi?
Şi dacă zic nu, să o zic cum? În sensul de nu, lasă, nu te deranja pentru mine sau în sensul de glumeşti?, eu am venit să te(vă) văd, nu să-ţi vizitez casa?
De data asta nu vă cer sfaturi. Vă rog să îmi spuneţi din experienţele voastre dacă se poate. Vă bucură când oaspeţii (nu prietenii!!) cer să vă vadă toată casa? E semn de apreciere? Dacă nu vă cer ei, întrebaţi voi? Vă doriţi să vă ceară asta sau întrebaţi de politeţe? Dar când sunteţi oaspeţi? Cereţi asta?
Bunele maniere ce să zic în privinţa asta, ştiţi cumva? 🙄

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

81 de răspunsuri la Când casa-i nouă, musafirii-s încurcaţi în dileme

  1. Lady zice:

    Eu am fost la inceputul anului la cineva pentru prima data in vizita si nu am dorit sa mi se faca turul casei. Mi se pare de prost gust sa stau si sa imi arate cum si-a amenajat baia sau daca are pat cu baldachin in dormitor.

    Apreciat de 1 persoană

  2. fosile zice:

    Un exemplu: a pornit de doua ori sa-mi arate „realizarea” si vazind ca eu nu ma ridic de pe scaun, a renuntat, dindu-si seama ca am venit sa-l vad pe el, nu la muzeu.

    Apreciat de 1 persoană

  3. fosile zice:

    Au fost si situatii cind l-am ajutat la reconditionare si mi-a aratat cum a finalizat, dar asta este altceva.

    Apreciat de 1 persoană

  4. Mami zice:

    Eu merg daca sunt invitata, daca nu, nu cer. Fiecare isi face casa dupa propriile placeri si nu e treaba mea ce si cum. Pe sotul meu il intereseaza detaliile tehnice pentru ca si noi suntem la stadiul de constructie, asa ca e incantat sa faca turul altei case, eu ma uit ce idei noi vad.. o perdea de un fel, mobila de bucatarie etc. Niciodata nu-i zic omului ca imi place sau nu, fiecare cu gustul lui. Adevarul e ca nu e o practica prea grozava. Unii fac de lauda, unii curiosi cer singuri turul..

    Apreciat de 1 persoană

  5. Un pitic călător zice:

    Eu cred că dacă omu vrea să nu îți arate, nu o face pur si simplu. Iară dacă dorește să se laude. atunci îți spune 😀

    Apreciat de 1 persoană

  6. Nautilus zice:

    De ce să nu mergi? Până la urmă amenajarea casei ține de creativitatea omului. Poate nu scrie poezii, poate nu pictează tablouri, nici nu face poze metafizice, iar casa aceea e opera lui, armonia pe care o realizează în lume.

    Fumătoare zici? se simte 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  7. Drugwash zice:

    Bun, deci cînd vii la mine te ţin afară la scară, să-ţi agaţe Pacostea ciorapii de mătase şi să te înţepe ţînţarii. 😀
    Că dacă intri în casă leşini după primii doi paşi (hai, trei). XD XD XD

    No acu’ pe bune, mie mi se rupe royal de casa omului, că doar el – nu eu – locuieşte în ea. Şi nu suport lauda sub nici o formă. A, dacă e vorba de detalii tehnice sau ceva care într-adevăr necesită o inspecţie şi o discuţie, atunci e altceva – în rest, toarnă pălincă-n păhare şi hai noroc! 😀

    Sau trebuie să reamintesc că am un nenorocit de ochi chitit pe cel mai mic defect şi o lipsă de tact monumentală care ar face pe oricine să-şi blesteme clipa cînd le-a venit ideea să mă invite la un tur?! 😈

    Apreciat de 2 persoane

  8. Eu nu pot să mă prefac, dar nici să refuz. Nici nu spun nimic dacă nu-s întrebată, dar dacă mă-ntrebi….!!!

    Apreciat de 1 persoană

  9. Simți la fața locului după limbajul non-verbal. Studiezi terenul și vezi dacă e cu da, sau poți să parezi invitația dacă nu te interesează casa omului. În mod firesc le arăți celor foarte apropiați casa și asta în situația în care e o nouă achiziție. Mie uneori îmi place să văd anumite case, dacă sunt foarte interesante persoanele și au case deosebite, pentru că îmi plac decorațiile și oamenii au diferite ide. Însă ca regulă generală nu îmi place să intru în dormitorul omului, cum nu îmi place curiozitatea celor care nu-mi sunt apropiați și cer să vadă casa mea. Le-o arăt, dar turul casei nu face parte din protocolul vizitei. 😀

    Apreciat de 1 persoană

  10. Irina zice:

    Eu sunt exact în situația opusă, dat fiind că mi-am cumpărat de curând apartament și am făcut ceva modificări. Doar că mie nu prea îmi place să primesc vizite, poate și pentru că toți cei care au venit în ultima vreme au intrat aproape neinvitați peste tot și au avut grijă să îmi atragă atenția asupra defectelor pe care nici ochiul meu vigilent nu le observase 😆 . Majoritatea vin ca să înregistreze dacă aragazul e spălat, dacă faianța din baie strălucește sau să încerce cu degetul praful de pe bibliotecă. 😉 Singura vizită care m-a bucurat a fost a părinților mei. Vecinii deveniseră de-a dreptul sâcâitori, nu știau ce pretexte să mai găsească, să fie poftiți înăuntru. Ba veneau cu gogoși, ba cu vișinată, ba la un moment dat vecina, văzând că eu nu dau semne să o invit dincolo de ușă (uite-așa, să văd până unde ajunge) s-a invitat singură și n-am mai avut încotro 🙂 .
    Când merg în vizită la cineva, prefer să nu îmi facă turul locuinței, pentru că așteaptă laude, la care eu sunt foarte zgârcită, în primul rând pentru că sunt foarte pretențioasă, gusturile mele fiind diferite, în general, de ale majorității, iar în al doilea rând pentru că nu mă pricep să fac complimente din politețe. 🙂

    Apreciat de 3 persoane

  11. Poti sari in intampinarea gazdei. Cauta nu sa vezi casa, ci sa vezi fiecare cotlon si coltisor posibil, sa ridici de la locul sau fiecare obiect in parte si sa ceri sa ti se povesteasca istoria lui. Sa deschizi vitrina cu pahare, frigiderul, dulapiorul cu medicamente, sa te interesezi de calitatea weiss-ului lavabilei si sa afli neaparat adresa fiecarui magazin de la care a fost cumparata ultima piesisoara de mobila. Nu uita, intre doua intrebari consecutive trebuie sa treaca maxim zece secunde indiferent ca s-a raspuns sau nu la ele. Practic, avand in vedere ce repede circula barfa, vei face un serviciu public multora.

    Apreciat de 2 persoane

  12. 9 zice:

    Nu-mi place nici să mă laud cu casa nici să dau turul casei cuiva, sau să cer acest lucru.:) Dar dacă gazda insistă atunci mi se pare nepoliticos să refuz. Norocul meu că nu am asemenea cunoştinţe 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  13. fata veselă zice:

    Chiar era să zic….IARR??? Da’ știu că nu e ultima. Buunn, deci dacă zice „hai” musai mă duc, dacă zice „vrei” eu tot mă duc. Că nu m-or durea șalele. Și știi de ce? Nu că aș muri de curiozitate, că nu mor, dar sincer, câte case noi nouțe ai văzut? Cine știe, poate e ceva ce-mi place și fur ideea sau zic în gând ” Gisăs Craist, ce e porcăria asta?”. Aaa, și sigur voi zâmbi non-stop în ambele cazuri.

    Apreciat de 1 persoană

  14. opantazi zice:

    Nu mi s-a intamplat sa ma invite nimeni sa-i vad casa la prima mea vizita acolo. Da, au fost cazuri cand prieteni de-ai mei si-au facut modificari in casa si ma interesa subiectul… Si eu sunt fumatoare, asa ca, atunci cand merg la cineva care sta la casa, ma instalez la masa din curte si le spun gazdelor din start ca fum in sufragerie sau in bucatarie am si eu la mine acasa… Pana acum, nimeni n-a avut nevoie de explicatii suplimentare. 😀 Sincer, daca as fi invitata, n-as refuza… Asa cum nu refuz nici cand parintii isi pun odraslele sa-mi recite poezii. Obiectiile s-au dovedit intotdeauna de prisos… 😀

    Apreciat de 1 persoană

  15. Oana zice:

    Nu știu care-i regula. Eu una nu-ntreb (și nu cer) niciodată dacă pot să văd toată casa omului…..și, sincer, nici mie nu mi-ar plăcea să mi se autoinvite careva ca să-mi scaneze toată casa. Le-aș spune că nu e patul făcut și deci, nu se cade 😀
    Cel mai bine mi-e pe taburetul din bucătărie. Sunt mai aproape de un potențial ibric cu cafea.

    Apreciat de 2 persoane

  16. Mugur zice:

    Am avut o singură dată curiozitatea de a vedea întreaga casă, pentru că era din lemn, cu o arhitectură exterioară interesantă și voiam să văd soluțiile găsite la interior. Dar oricum aș fi pătruns în casă, pentru că eram și musafir acolo, pentru câteva nopți.

    Ca gazdă, am avut plăcerea de a face turul casei mele „de la țară”, pentru cei curioși să vadă soluțiile arhitectonice folosite de bunicii mei, acum peste 150 de ani. Dar asta este de înțeles, zic eu. În rest, nu mi-ar face plăcere să-mi plimb musafirii prin toate ungherele casei.

    Apreciat de 1 persoană

    • Mulţumesc, Mugur! La obiect şi am înţeles. Ca şi musafir, vrei pentru informare, să zic. În cazul în care casa pare puţin altfel. Ca şi gazdă, la fel. Dar în cazul în care casa e absolut normală, nu face plăcere să-ţi plimbi musafirii prin toate ungherele. Nu numai că am înţeles dar sunt şi de acord 😀

      Apreciat de 2 persoane

  17. papagigli zice:

    Hai s-o luam gospodareste
    1. Daca ai fi invitata a doua oara la inaugurarea aceasi case, ti-as intelege nedumerirea, sau daca ai fi fost invitata la inaugurare si nu ti-ar fi fost prezentata casa, asa insa, zau ca nu inteleg in ce consta nedumerirea.
    2. Cind cineva isi inaugureaza casa, isi invita prietenii pentru a se bucura impreuna de realizarea lui. N-am auzit de cineva care-si invita dusmani pentru a-i umili.
    3. La o inaugurare de casa, ca si la orice alta inaugurare, se prezinta invitatilor casa.
    4. Daca nu te intereseaza casa, nu te duci. Simplu.
    5. Daca te duci cu gindul sa bagi burta-n draci si sa bei pina cazi sub masa, nu-i esti prieten sau te roade pizma. In niciun caz asta nu dovedeste ca te bucuri sincer pentru cel care te-a invitat.
    6. Cine considera ca ti se arata casa din ingimfare, e …nestiutor. Valoarea casei o da locatia, nu impartirea interioara si bibelourile. Daca te invita in Primaverii vei sti valoarea casei fara sa-i mai vezi interiorul. Tot asa si cu aceeasi casa, dar la capatul Ferentarilor.
    7. Asa ca, daca ii esti prieten adevarat gazdei, te vei duce sa-i vezi casa si sa te bucuri alaturi de ea. Daca insa alege sa nu ti-o arate, desi eu n-am auzit asa ceva la o inaugurare, inseamna ca te trateaza ca pe unul din lumea a doua sau a treia care trebuie sa se multumeasca cu invitatia si atit. De-abea atunci ai putea sa ai unele suspiciuni, pentru ca la o inaugurare casele sunt aranjate, asteptindu-si musafirii.

    Apreciat de 1 persoană

    • papa, spune sincer: tu ai citit numai comentariile, aşa-i? 😀 😀
      Cine vorbea de o invitaţie la inaugurare? Cineee? 😦 Io nu. Că aici totul e clar, Alles Gutes. Dacă mă sună omul şi îmi spune „ştii, te invit mâine, la ora x, la party-ul de inaugurare”, apăi prost lemn ca mine să fii şi tot te prinzi ce înseamnă asta. Acolo până şi mie îmi e mintea luminată. Dar: eu am scris clar că excludem variantele de prieteni şi nu vorbeam de invitaţii pentru vizitarea casei.
      E o invitaţie aşa… la o cafea. Dacă pe omul ăla l-ai cunoscut anul trecut şi n-ai mai fost la el în casă, casa e nouă pentru tine chiar dacă acolo a stat şi străbunica lui, nu? Şi eşti invitat în genul „hai şi tu pe la noi, mai povestim, mai bem un suc, mai râdem”
      Ferentari sau Primăverii sau Băneasa, pentru mine, valoarea unei case e dată de cei care o populează. În rest… se poate cumpăra orice. 😉

      Apreciat de 2 persoane

  18. Ai grijă la ce fel de oameni mergi în vizită! Când mă duceam, în interes de serviciu, pe la oșenii din Huta Certeze, n-aș fi avut curajul să mă împotrivesc unui tur al casei. Am auzit că-i cea mai mare jignire pentru ei, iar un refuz poate duce la altercații serioase și chiar la agresiuni, cu brișca! Cei din Țara Oașului se fălesc cel mai mult cu casele lor impresionante, iar cine nu le apreciază, devine dușmanul lor.

    Apreciat de 1 persoană

    • Petru, te rog din suflet să nu te superi pe mine că îţi spun. Tu ai comentat punctual şi e chiar interesant punctul de vedere, la varianta asta nu m-am gândit pentru că nu o ştiam.
      Dar!!! Râd de mă prăpădesc că mă văd în situaţie: cum ar fi să mă ia cineva pe sus, să-mi pună brişca la gât şi mâinile la spate şi: nu vrei să-mi vezi veceul, da? Îţi arăt eu dacă nu vrei tu! Vezi carpeta asta? ‘jdemii de euro a costat! Mai vrei? …. 😀 😀 😀

      Apreciat de 2 persoane

  19. Ana zice:

    Pentru un….cunoscut poate e ceva de genul show off, Poate nu! Oricum daca as fi invitata, as accepta. Daca nu, Doamne fereste sa ma duc doar de dragul de a vedea casa cea noua. No way, Jose! Ah, da as lua si un cadou. Acolo e provocarea.

    Apreciat de 1 persoană

  20. Pingback: Reminds me TAG | Cerșetor De Zâmbete

  21. Ana zice:

    Eu nu refuz turul casei, daca sunt invitata.Nu dau cu parerea si nu emit critici.Zic sec „frumos” chiar daca e oribil si petrec maxim 30 de secunde per incapere.Unde locuiesc, daca musafirul nu se uita insistent in sus si in jos si in laterale,nu fac invitatie de tur.
    Eu nu stiu sa refuz omul care ma invita….ma gandesc ca omul ala nu numai ca se lauda cu ceea ce are,din orgoliu sau sincer, ci ca are incredere in mine sa se laude asa…..asa ma gandesc eu.
    In general nu imi plac atfel de tururi si prefer sa le evit .Insa daca e musai…
    Grele intrebari ai pus….

    Apreciază

  22. Simona zice:

    Eu nu suport ca lumea să-și bage nasul prin camerele din casă, deci, eu nu-i invit să facă treaba asta. În schimb, cunosc persoane așa curioase că îți deschid și sertarele să dacă ce ai prin ele….Urât!

    Apreciază

  23. Monik zice:

    La mine sta treaba asa: cand vreo prietena isi schimba/renovează casa, o vizitez in toate stadiile, șantier, montat si demontat, început si sfarsit. Ca ma interesează efortul si preocupările ei… Sau ca pur si simplu ne adunam oriunde in orice situații, si la bine si la greu ;-). Nu ca mor de curiozitate sau pt ca asa se face. Cand merg la cunoscuți care țin sa îmi arate noua lor locuința, ma simt stingheră. Ca nu rezonez asa de tare cu persoana, de ce sa ma afund in cercetări de gen?! Si ca si tine, ma simt ca la muzeu, impersonal, unde merg de bunăvoie, nu ca asa da bine, by the way… Caut scuze așadar: Nuuu, nu te deranja, lasa, mai târziu putin… Ma bazez ca uita intre timp.

    Apreciază

    • Stingheră mă simt şi eu. Şi repet: nu simt că ar vrea să se laude neaparat. Şi dacă asta vrea, ok, nu mă coafează. Dar mie mi se pare ciudat. Adică… ca ce chestie să mă plimbi prin casa ta? Mno si cum am spus, poate omul întreabă de ruşine, că cică aşa se face. Dar eu nu vreau. Zău că nu 😀

      Apreciază

  24. Eu invit musafirii să-mi vadă casa doar când am patul nefăcut și praful neșters, poate se oferă careva :D. Glumesc, normal, pentru că nu am niciodată patul nefăcut și praful neșters, dar în cazul în care casa e beton (adică așa micuță, drăguță și misterioasă) și super amenajată de ce știu eu ce designer (sau numai de bunul gust al gazdei pe care aș ști-o de persoană foarte interesantă), n-aș refuza să casc gura, poate îmi vine vreo idee pentru vastele mele apartamente de trei camere. Pe de altă parte, ai mei, când eram mică și veneau neni și tanti care nu mai fuseseră pe la noi, le făceau obligatoriu turul, iar eu mă enervam la culme că dădeau buzna peste mine să-mi vadă camera. Not cool.

    Apreciază

  25. psi zice:

    eu sunt mai ciudată. dar la câte case văd (ca să le asigur) poate fi o explicație? 😀
    regulile zic să faci ce simți tu mai bine. dar dacă cineva decide să îți arate intimitatea casei lui, acesta poate fi și un semn de încredere, de apreciere. și ar trebui tratat ca atare. 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s