Potecuţa şi paporniţa

okAzi iar am râs de una singură în văzul lumii. Să vă istorisesc? Ştiam că ziceţi nu, nu ne interesează dar eu scriu ca să fie aici dovezi ale semnelor tot mai evidente de zuzăneală. Când voi avea şi actele în regulă, să se ştie, să nu se uite. No bun. Trebuie să specific faptul că eu nu sunt deloc, dar deloc shopalcoholică(ies toate literele la socoteală?Am dat copy de pe google că nu ştiam să-l scriu singură). Da’ deloc. De obicei, îmi pierd răbdarea rapid, mai ales în marile magazine şi mă ia cu ameţeală. Astăzi, plină de chef de plimbare, mă iau de mână şi mă duc tocmai înspre Mall unde toate-s mai înghesuite ca zahărul şi laptele în plicurile de 3 în 1. Şi intru victorioasă în primul, adică Kaufland. Măi, ăsta nu-i articol din ăla de reclamă, pe cuvânt. Deşi, ar putea şi ei să-şi amintească de faptul că mi-au trimis SMS anul trecut că am câştigat o sacoşă la ei şi eu, inconştientă, am ignorat fără pic de jenă câştigul şi nici acum nu ştiu ce culoare avea premiul meu. Dar să revin.

Am cumpărat de acolo nişte mizilicuri, am dat trei ture cu căruciorul (se ştiiieeeee! 😀 ) că fără asta m-aş fi dus degeaba. Am trecut frumos pe la casă, că aşa ştiu că se face, nu înainte de a mă lupta cu o dileală dilemă şi anume: cum adică te duce taxiul de la raft direct spre casă? În magazin, când auzi de casă, la ce te gândeşti? La casa de marcat. Şi tanti aia anunţa că dacă vrei să beneficiezi de asta, să anunţi la biroul de informaţii. Voi (mă rog, unii dintre voi) mă ştiţi că nu mă feresc să vă spun că-s dilaila. Am crezut că poate e pentru ăia care cumpără marfă mare şi ăştia din magazin îţi cară pachetele printre rafturi cu maşinuţa aia cu care se plimbă ei şi mă încurcă pe mine când mă dau cu căruciorul. Nţ. Nu-i asta. Era vorba chiar de taxi şi chiar de casă dar eu m-am prins numai la al doilea anunţ. Nu-i nimic, bine că nu am cumpărat un sac de cartofi să fie nevoie să cer taxi direct în magazin şi să mă mir că nu mai vine. Şi cum cred că s-a dilatat masochismu’-n mine, altfel nu-mi explic, am făcut ce n-aş fi făcut în condiţii normale: m-am îndreptat direct spre Carrefour, după ce am îndesat în geantă plăsuţa cu mizilicurile cumpărate.
Cum nu mai aveam cărucior, am mers ca un om perfect normal unde aveam treabă şi hai la casă. Ţintesc una la care nu era decât un client, pun două produse pe bandă, mă uit în ochii domnului de la pază, îmi sclipeşte ceva în privirea lui, iau brusc produsele şi fac stânga-mprejur. Am uitat ceva şi nu era să pun casieriţa să mă aştepte şi să încurc eu bunul mers al lucrurilor şi productivitatea şi dezvoltarea naţiunii. Tot fără coş şi cu produsele-n mână, fac sprinturi, iau ce mi-am amintit că am uitat şi hai înapoi. Casa care era liberă înainte, acum avea o coadă cam prea lungă aşa că aleg o alta, din vecinătate.
Domnul cu paza mă ocheşte, eu iar mă uit în ochii lui dar de data asta nu mai citesc nimic, semn că am cumpărat tot ce aveam de gând. El se apropie de casa unde m-am postat eu şi mă fixează cu privirea. Mă simt măgulită, ce să zic? Mă uit pe mine, nimic în plus dar nici în minus. Adică nu am agăţat vreun câine de pe stradă pe talpa cizmelor dar nici nu-mi lipseşte vreun obiect vestimentar de bază. Şi oricum, fuse ziua fără pantaloni aşa că nici măcar cel mai rău caz nu ar fi fost chiar cel mai rău.  Mă ia brusc cu inspiraţie şi transpiraţie refăcând în cap filmul evenimentelor şi comportamentul meu, posibil dubios dar nu asta era problema. Îmi amitesc de produsele din geantă şi de faptul că aşa cum am obiceiul, m-am jucat cu bonul până l-am făcut bobiţe şi l-am aruncat în vreo trei coşuri de pe drum. Că aşa fac. Îl tot învârt între degete până se face franjuri şi arunc pe rând câte o biluţă după ce mă satur să le rotesc în mână. Eram conştientă că şi dacă va începe să urle măgăoaia aia, nu voi ajunge eu luată pe sus de mascaţi dar cel mai tare m-a pufnit râsul imaginându-mi cum desfac eu geanta mea şi las să se reverse…. cam un raft de debara plus încă câteva chestii pe acolo. Şi râdeam şi încercam să-mi muşc buzele să mă fac să tac dar tot degeaba.

Nu era problemă, le adunam eu dar nu am autorizaţie de talcioc şi cam aşa ar fi arătat peisajul. Da, da, ştiu. O adevărată lady are în gentuţă un rujuleţ, o oglinjoară şi un cărduleţ. Da’, ce? Am pretins eu vreodată că sunt o adevărată lady? Nu. Aşa că eu duc, nu mă încurc cu diminutive. Că niciodată nu se ştie. Şi de fiecare dată când am schimbat geanta şi am pus doar strictul necesar, fix ce nu puneam se dovedea extrem de util şi la fel de extrem de inexistent. Aşa că am decretat că tot ce am eu în geanta de toată ziua, face parte din categoria strictul necesar. Inclusiv nişte beţişoare de amestecat în cafea. Despre care nu ştiu nimic în afară de… just in case. Adică nu mai ştiu cu ce ocazie le-am adoptat dar nici nu mai contează. Dacă se dă lege că n-ai voie cu linguriţe în spaţii publice că pot fi periculoase? Eu cu ce amestec în cafea, cu degetul? Păi, e frumos? Nu. Aşa că m-am asigurat că nu mă fac de porc dacă. Las’ să fie, să nu trebuiască, zic. Mai am o umbrelă. Eu sunt păţită cu intemperiile aşa că umbrela nu pleacă din geanta mea şi chiar dacă atunci s-a dovedit inutilă, eu nu am discreditat-o, încă îi acord şanse. Mai am un plic de Coldrex, nişte pastile de rău de mişcare, pastile de durere de gât, bomboane mentolate şi bomboane cu lapte. Să fim înţeleşi: normal că nu beau Coldrexul pe stradă şi nici nu-l prizez în situaţii de criză. Şi normal că pastilele alea de rău de mişcare nu înseamnă mişcare în aer liber. Dar poate garanta cineva că nu se dă, Doamne fereşte, alarmă de evacuare, ceva? Sau dacă mă invadează talibanii şi mă duc în pădure şi răcesc? Nu mă tratez eu cu Coldrex şi scap de-o grijă? Bomboane cu lapte nu mănânc dar m-am obişnuit cu ele, mi se rupe sufletul să le scot că va fi decorul incomplet fără ele şi-mi vor lipsi.
Mai am un mărţişor care e de fapt o păpuşică şi e prea drăgălaşă ca să nu o duc cu mine peste tot. Aşa că nu se pune. Am penar. Am penar?? 😯 Da, am penar. Cu 5 pixuri. Nu ştiu de ce 5, aşa s-a nimerit sau o fi ceva cu numerologia şi fac buba dacă scot unul sau mai multe. Şi totuşi, ce fac cu ele? Dacă le scot azi, sută la mie mâine la muncă nu găsesc niciun pix care să scrie bine şi intru în starea de nelinişte care nu trece decât cu… eventual o mandarină. O am, da. Am mandarină la mine că mă vitaminizez. Poşetuţa cu farduri, nişte pliante că eu nu refuz pliantele pe stradă. Dar nici nu le arunc, după cum constat acum. Mai am o perniţă mică-mică cu gel salin, tot pentru eventualitatea aia în care sunt răpită şi dusă undeva unde e frig. Aia măcar o oră cât e activă, mă scapă de hipotermie, timp în care din toate foile şi foicicile, ajută de brichetă, fac foc de semnalizare şi scap. Acum spuneţi voi, la ce aş putea renunţa eu din toate astea? 🙄

Din fericire, n-a ţiuit nimic, domnul m-a mai scanat o dată şi şi-a îndreptat atenţia către alt client, la fel de repede cum a venit spre mine. Păcat, aş fi fost dispusă să-i dau şi lui o bomboană cu lapte cât aş fi dat declaraţii că n-am vrut să jmanglesc nimic.
Fetelor, nu-i aşa că voi ştiţi despre ce vorbesc? 😀

Foto

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

52 de răspunsuri la Potecuţa şi paporniţa

  1. 9 zice:

    Parcă ai fi fiică-mea. 🙂 🙂 Doar în geanta ei mă ia cu ameţeala dacă mă pune să caut ceva. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  2. Irina zice:

    Parca am fost langa tine tot episodul asta! Un fel de incurca-lume d’asta mi-s si eu. Si eu uit mereu ce naiba fac cu bonul de la alt magazin, dar ma tot gandesc io, asa, ca magazinele sunt dotate cu scanere destul de inteligente cat sa nu „miroasa” geanta mea a produse jmanglite. Si stiu ele ca ce car eu in „posetuta” e din alta parte. Am patit in Profi o treaba similara, aveam in geanta un pachet de cafea luat din alta parte, unde nu mi-a fosr scanat, magazinul fiind un chiosculet mic de cartier. Ideea e ca m-am simtit cu cafeaua aia… fix pe caciula! Si nenea gardianul avea o mustata a la Caragiale, parol, ma jur! Si-asa se uita de lung si fioros la mine ca m-am inrosit pana dincolo de sprancene. La casa am declarat cu o moaca vinovata cafeaua si ma asteptam la declaratii, rasturnat gentoiul, de-astea… Ei, n-am primit nici macar mustrare scrisa, ci un zambet larg. De la mustacios & casiera. De fapt isi zambeau reciproc. Nici macar zambetul nu a fost pentru mine.

    Apreciat de 3 persoane

    • Ohoooo, e clar, suntem gemene. Şi eu aş fi păţit fix la fel cu roşeaţă &co.
      Nu ştiu ce să zic, poate sunt ele inteligente dar asta trece pe planul doi în mintea mea când ştiu că am coduri de bare în geantă. 🙄
      Ce oameni, Irina, ce oameni… să-şi zâmbească aşa, între ei şi tu cu inima mică de emoţie că descoperă cafeaua… uoff

      Apreciat de 2 persoane

  3. papagigli zice:

    Sincer, m-am oprit din citit pe undeva prin Carrefour. N-ar fi fost elegant sa trag cu ochiu-n geanta doamnei, chiar daca ma invita 😉

    Apreciat de 2 persoane

  4. Mami zice:

    Cat de tareeee e postarea :))) cam asa e si la mine in geanta, doar ca se mai iveste si un spray antibacterian, scutece, chitante si alte lucrusoare pe care nu stiu daca le-am folosit prea des in deplasare. Dar na.. sa nu fiu pregatita? :))

    Apreciat de 1 persoană

  5. Eu am și spray cu piper, acuma că povestești mi-am dat seama că s-ar putea să fiu oprită puțin mai mult și nu prin magazine… până acum am scăpat.

    Apreciat de 1 persoană

  6. Bine că le-ai întrebat doar pe fete? Pe mine m-ai zăpăcit de tot, și nu știam ce să-ți răspund. 😀

    Apreciat de 1 persoană

  7. Nautilus zice:

    Dacă mi-ar fi umblat cineva prin lucruri, depuneam reclamații la toate forurile posibile, apoi mă legam de toate defectele magazinului (le are orice magazin), iar reclamații cu fiecare ocazie.
    Cumpărătorul ar trebui să fie mai agresiv, până la urmă ei ne vor banii.

    Apreciat de 1 persoană

    • Nici dacă s-ar fi întâmplat n-aş fi putut reacţiona aşa. Sigur, nu mi-ar fi fost deloc comod, mai mult pentru umilinţa la care e supus cineva în cazul ăsta. Pentru că, cu tot respectul pentru cei care ar trebui să asigure paza acolo,unii prea fac exces de zel de parcă ar prinde cel mai temut infractor din istoria infracţionalităţii. Dar nu aş fi făcut scandal.
      Oricum, bine că nu a fost cazul…

      Apreciat de 2 persoane

    • szqwer zice:

      @Nautilus: nu stiu daca ai citit la mine intamplarea mea de la Auchan, ideea este ca si prinsa cu mata-n sac nu iti umbla ei prin lucruri, tu singura rastorni de bunavoie tot ce ai in geanta.Niciun angajat nu pune mana pe geanta sau pe vreun lucru personal, dar atitudinea este dezastruoasa 😦

      Apreciat de 2 persoane

  8. Drugwash zice:

    Ca să fie tacîmu’ complet îţi lipseşte un Beretta de 9mm. XD XD XD

    Acu’ hai să păpăm un picuţ de borş logic. 😉
    Tanti aia de la casă (ştiu că-s mai multe, da’ acu’ generalizez) în afară de a-ţi lua banii mai are un rol esenţial: trece pacheţel cu pacheţel, pliculeţ cu pliculeţ, cutiuţă cu cutiuţă ş.a.m.d. prin faţa unei ferestruici care bipăie (sau „împuşcă” cu scannerul portabil de la mică distanţă obiectele voluminoase care nu pot fi trecute pe tejghea). Acu’ de ce o fi făcînd asta, oare? Fiindcă acele coduri de bare care nu fac altceva decît să indice natura şi preţul produselor nu pot fi citite de la distanţă mare sau prin wireless sau prin alte metode fanteziste şi cu atît mai puţin dacă între scanner şi cod se interpune un obstacol. Aşadar nici o alarmă n-o să urle dacă ai şmanglit un pachet de biscuiţi şi l-ai pitit în geantă sau în buzunarul gecii.

    Există însă nişte mici chiţibuşuri – unele seamănă cu nişte lame de gumă de mestecat dar mai mici ca dimensiuni, altele au diverse forme – care sînt lipite sau legate ferm pe produsele de valoare mai mare. Acele „chestii” conţin un emiţător care se activează atunci cînd trec printr-un cîmp electromagnetic suficient de puternic încît bobina aferentă să producă curentul necesar activării. Abia atunci începe să urle alarma, semn că cineva a încercat să şparlească mai mult decît i se permite. 🙂 Poate ai observat că unele produse – de obicei electronice dar nu numai – sînt livrate într-o carcasă specială care trebuie „dezbrăcată” de către casieriţă după achitare. Acolo se află emiţătorul care este prea mare pentru a fi lipit pe produs sau i-ar afecta design-ul/funcţionalitatea.

    Asta nu înseamnă că îţi poţi umple buzunarele şi geanta cu biscuiţi, cafea şi alte cele şi apoi să treci fluierînd pe lîngă casă cu mîinile goale pretextînd că n-ai găsit ce căutai. Fiindcă există un sistem de supraveghere video şi cîte o mînuţă de oameni care se uită pe monitoare după comportamente suspecte, mai ales în anumite raioane care par mai „invitante”. Aşa că e cam greu să subtilizezi ceva fără să fii „tras în poză”. Şi sincer acu’: să rişti să te faci de cacao în faţa a sute de oameni, să ţi se interzică pe veci accesul în acel complex, să mai fii şi bruscat sau bătut pentru te-miri-ce – zău că nu merită efortul. 😉

    În rest, ce-ai în geantă e treaba ta – nici nu vreau să ştiu. 😀

    Apreciat de 2 persoane

    • Crede-mă, o geantă bine plasată în cap, face cât un Beretta aşa că nu mai e nevoie. Nu că ar mai încăpea, dar asta e altă poveste.
      Eu ştiu toate astea, Dragoş. Dar să ştii că de fiecare dată când am fost la casă, undeva pe lângă mine, la casele de lângă sau chiar la aia unde aşteptam la rând, se întâmpla să înceapă aia să fluiere a pagubă, singură, probabil de plictiseală. În 9 cazuri din 10, domnul responsabil cu paza făcea un semn discret celui sau celei care au trecut pe lângă ea, să meargă liniştiţi mai departe, semn că ştie el că alea cântă de plăcere şi ei nu par suspecţi. Dacă ceva i se pare ciudat, îl invită pe individ să scoată tot ce are de declarat. Aşa că… se putea orice.
      Ce să zic? Nu mi-a trecut niciodată prin cap să jmanglesc nici biscuiuţi, nici cuptoare cu microunde, dar e bine de ştiut că nu merită … 😀 😀 Vai, vai!

      Apreciat de 2 persoane

      • Drugwash zice:

        Haha, văd că eşti antrenată în lupta corp (contondent) la corp (moale). XD

        Astă-vară cît am umblat cu „tanti” prin magazine am avut ocazia să constat volumul şi masa genţii ei. Cînd m-a rugat prima oară să i-o aduc de nu-ştiu-unde am apucat-o lejer cu două degete şi era să-mi rupă spinarea! 😮 O fi ea „uscată” de fel, da’ chiar e nevoie să care pietre de moară-n geantă ca să n-o ia vîntu’ pe sus?! XD

        Cred că indivizii de la magazinul tău au pus în practică o tactică de speriat hoţii: au montat un temporizator care activează alarma în mod aleator, doar ca să aducă aminte posibililor hoţi că ea există şi că funcţionează (cu exces de zel, încă). 😉

        În fine, povestea e pentru orice cititor – unii ar putea fi nefamiliarizaţi cu tehnica. 😉

        Apreciat de 2 persoane

  9. Am râs cu lacrimi. Ești… de pomină. Eu încerc genți cât mai mici, pentru că nu are importanță mărimea, la mine e regulă, geanta e plină. Cam așa ca la tine. Cu eventuale lucruri necesare. Eventuale și probabile. Și e invariabil grea. Așa că nu vreau să car greutăți degeaba și asimetric sau pe rând, așa că unde pot lucra e la mărimea genții. Atât.
    Dar uneori e de bine. Eram în Italia cu geanta mea proverbială, când am surprins în autobuz un hoț cu mâna în ea. În geantă. Era atât de îndesată, că am dat peste cap profesionalismul răufăcătorului, cu prea multe penare și portmonee și… nu se putea hotărî unde or fi banii. Așa că stătea ca flețu pipăind cam care ar fi ce caută. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  10. Sonia zice:

    Știu, știu, știu despre ce vorbești! 🙂 Doamne, cât de bine știu! 🙂

    Apreciază

  11. psi zice:

    să mă laud? bine, mă laud: am o geantă atâta de mică încât niciodată nu am ce-mi trebuie prin ea: un vax de bot, cheile, cărțile de vizită, portofelul și-un pix.
    cândva căram și eu penar cu n-șpe pixuri și vreo te stilouri plus creion, umbrelă, agendă, sacoșică, alea-alea și trusou pentru toate durerile.
    dar tot car după mine teancuri de bonuri de pe la cumpărături… 😦 le îndes ca să scap de emoții dacă mai intru în vreun magazin și le uit cu săptămânile acolo.

    Apreciază

  12. papagigli zice:

    On topic. Topicul meu. 😆
    Undeva, in sudul Statelor Unite, traia un preot tinar si foarte talentat, cu o congregatie numeroasa. Intr-o zi, la sfirsitul unei slujbe, spune:
    – Fratilor, am auzit niste zvonuri foarte urite! Toata lumea ingheata. – Cineva dintre voi a raspindit zvonul ca as fi membru al Ku-Klux-Klanului! Nu este adevarat! Il rog pe vinovat sa iasa in fata si sa-si marturiseasca minciuna.
    O tipa tare se ridica de pe rindul din fata si spune:
    – Parinte, nu stiu cum s-a intimplat asa ceva! Eu n-am zis decit ca esti un adevarat diavol sub cearsaf! 😉

    Apreciază

  13. Pingback: E geanta mea! N-o poți avea! | Sweet & Salty

  14. EmM zice:

    :))))))))) Doamne, ce mai aveam si eu prin geanta cand eram in facultate si faceam naveta :))))) cred ca avea 5kg :))))) de la o vreme, insa, nu stiu cum sa iau cele mai mici genti posibile in care sa-mi intre doar strictul necesar… nu de alta, dar parca se inrautatesc problemele cu coloana tot carand 😐 oricum, ai descris femeia in general, cred 😀 dar eu am o curiozitate, nu gaseai ce vroiai intr-unul dintre magazine? 😀

    Apreciază

    • În facultate eram mai disciplinată. Aveam o geantă gen diplomat, cum sunt astea de laptop acum. Avea un buzunar mare în faţă, în afară de interiorul clasic (în care aveam dosarele cu foile de curs) dar nu aveam mare lucru pe acolo. Acum…. jihadul e în geanta mea. Dar, gata! Sunt hotărâtă să-mi calc pe inimă şi să renunţ la un sfert din ce am acolo. 🙄
      Ei, nu găseam! Normal că găseam de toate în oricare dar te pui cu stolurile potecuţei când intră în transă? 😀 😀 😀

      Apreciat de 1 persoană

  15. Bursucel zice:

    😆 Mi-ai amintit de geanta cumpărată de mine cu titlu de poșetă de la Next. Din Mall, de la Băneasa. O ochisem din vreme. Și-ntr-o seară, când mă scosese fii-mea la Mall să-și ia nește chestii, intrând în Next am văzut că-i înjumătățiseră prețul! 😯 Am luat-o cu-așa o hotărâre, de s-a minunat și Ale! 😆
    Potecuță, nu-ș cum naiba se făcea, da-ncăpea în ea orice-mi puneam în minte. Inclusiv perforatorul! E drept, mi-era tare de folos, da’ la 3 zile era musai să fac un inventar cu ce-i în ea, că nu-i mai dădeam de cap! 🙄

    Apreciază

    • Păi, nu? Adică oamenii ăia s-au chinuit degeaba să facă genţi încăpătoare şi rezistente? Dacă nu profităm de talentul lor creativ şi punem în genţi numai diminutive, înseamnă că nu le apreciem efortul. Am zis! 😀

      Apreciază

  16. Ana zice:

    Olala…Potecuto , fain continutul gentutei tale 😀
    M-am recunoscut in a purta lucruri inutile in geanta , doar pentru ca „dar daca…?”.
    Apropos de Coldrex si pastilele de rau de miscare : verifica termenul de expirare.Eu am avut niste Malox in geanta de aproape uitasem de el ( este pentru cand ai aciditate in stomac). Si cand m-a apucat pe mine o data amocul sa fac putina curatenie prin papornita , am dat de Maloxul ala care implinise cam juma’ de deceniu…. 😀
    Inainte de Craciun m-am cadorisit cu o gentoaie de la C&A , era la reducere , fix pe motiv ca nu mai spatiu…Acum am spatiu si mai si ramane , deci e motiv de scos aerul din geantoi , nu? 😛

    Apreciază

  17. Simona zice:

    În geantă trebuie să ai mereu de toate. Nu se știe niciodată când ai nevoie… În ceea ce privește penarul, al meu e plin mereu. Dacă am nevoie de un marker sau de pix colorat ? :))

    Apreciază

  18. Mey, mey prin acest articol mi-ai aşezat zâmbete largi pe chip. Mă regăsesc în cele scrise de tine şi probabil d-asta m-am şi amuzat puţin. 😀

    Apreciază

  19. Un pitic călător zice:

    Eram odata cu mama în Carrefour și exact ca orice dilie, pardon femeie, are o gentoaie cred că mai ceva ca sacul lui Moș Crăciun. La casă nici prin cap nu ne trecea că s-ar putea întâmpla ceva, cert e că fix cum a trecut de barele alea au început toate drăciile alea să sune. Obiectul cu pricina a fost o sticluță cu parfum, n-au fost probleme că-au văzut și neneii ăia care ne-au asaltat că era goală pe jumătate. Da` cum o fi văzut aparatul ăla fix parfumul pe care mă îndoiesc că îl găseam în Carrefour Dumnezeu știe…

    ps. Cum de am ratat eu articolul ăsta? Of..

    Apreciază

  20. ladyniculina zice:

    👍👌😂😘

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s