Primul pas…

1…pe potecuţele noului an, primul cuvânt pe foaia albă. Nu ştiu de ce în zile importante ca asta, simt un fel de presiune care mă împiedică să scriu relaxat. Poate că am eu aşteptări de la mine. Să scriu în ton cu ziua, să dau importanţă, prin cuvânt, datei din calendar. Sau poate că e din cauză că citesc alte postări, pe alte bloguri, înainte să mă apuc de scris şi mă inhibă textele frumoase pe care le găsesc. Şi am în minte ideea că ar fi bine să încerc măcar să fiu în rând cu lumea. Apoi tot eu sunt cea care spune că nu, nu e musai. Nu e nimeni care să-mi ceară socoteală că nu am marcat aşa cum se cuvine o zi anume. Nimeni în afară de mine. Şi eu sunt oricum  nemulţumită aproape tot timpul de produsul final.

Dar atât timp cât ceea ce am simţit sau gândit reiese din text, sunt conştientă că mai mult nu puteam. Şi mă consolez cu asta. Potecuţele mă suportă şi aşa pentru că ele sunt aşa cum mi-aş dori şi eu să fiu. Calde şi răbdătoare. Bune şi înţelepte. Dar dacă ar fi ele singurele care ar respira cuvântul meu…
Şi tocmai pentru că nu sunt singure şi pentru că ceea ce scriu, mai serios sau mai vesel, mai bine sau mai puţin bine, mai frumos sau mai neinspirat, mai corect sau mai anapoda(mai ales la virgule 😳 ), nu rămâne doar între pereţii căsuţei mele, nu pot fi nepăsătoare. Pentru că indiferent de motivele care ne îndeamnă să aruncăm în lume cuvintele sufletelelor noastre, o facem conştient că ele nu vor mai fi doar ale noastre odată cu apăsarea butonului „Publică”. Scriem pentru noi. Să ne ştim, să ne fim, să ne rămânem. Scriem când vrem să ne lăsăm sufletul să prindă grai. Să ne spună ce noi, poate de teamă, de ruşine, din neputinţă, nu ne rostim când ne privim în oglindă. Scriem ca să transmitem cuiva ceva, scriem ca să facem lumii cunoscut un ceva anume. Scriem pentru că din asta trăim, din asta câştigăm bănuţi. Sau scriem din dorinţa de a simţi că facem parte dintr-un întreg. Indiferent de motive, scriem. Şi oricare ar fi motivul, nu e nimic de condamnat. Dar cu toate astea, ne asumăm sau ar trebui să ne asumăm ce-am scris. Nu dăm nimănui socoteală ce facem în casele noastre, în intimitatea noastră. Dar oricât de personal ar fi un blog, el este totuşi un loc în care nu suntem singuri. Şi un cuvânt se poate transforma extrem de uşor în armă letală. Pentru suflet. Şi un cuvânt doare mai tare decât un pumn, de cele mai multe ori. Dacă o mai facem şi conştient, dacă îl scriem convinşi fiind că rănim, e cu atât mai rău, se vindecă şi mai greu. Sau niciodată.
Am primit şi eu acel „review” al blogului. Cifre multe din care nu am înţeles prea multe şi nici nu am încercat să înţeleg. Pentru că oricât de exact sau inexact e acel contor, în spatele cifrelor stau oameni. Oameni care au venit pe potecuţe. Unii din întâmplare, căutând altceva, alţii din curiozitate, alţii pentru că poate au văzut linkul pe undeva iar alţii, sper eu, de drag. Şi dacă nu mă împac deloc cu cifrele şi nu le prea am la inimă, când e vorba de oameni lucrurile se schimbă. Atunci când ştiu că cifrele alea au însemnat câteodată şi „oare ce face potecuţa?”, „hai să văd ce-a mai scris azi”, „fata asta ce mai zice?”, nu pot trece cu vederea. Şi nu vreau să exagerez cu discurs de Oscar pentru că nu e cazul. Dar vreau să vă mulţumesc sincer! Celor care sunteţi aici şi veţi mai fi. Şi celor care au fost şi nu s-au mai întors.
Şi vreau să vă rog să mă iertaţi pentru când v-am supărat sau enervat. Ştiu că au fost şi momente din alea. Fie în postări, fie la comentarii. Poate că au fost zile în care nu am răspuns cum v-aţi fi aşteptat. Poate am răspuns sec sau prea puţin în comparaţie cu cât aţi comentat voi. Poate au rămas comentarii fără răspus deşi fac tot posibilul să nu-mi scape comentarii. Dar poate că au fost şi din astea. Un singur lucru aş vrea să ştiţi: niciodată nu am făcut-o intenţionat. Niciodată! Nu caut scuze penibile pentru cuvinte aruncate aiurea. Dar vreau să ştiţi că nu am intenţionat să transform cuvântul(mai ales cel scris) în lovituri de cuţit. Aşa că vă rog eu să mă credeţi că dacă am supărat sau am rănit, a fost pentru că am fost adormită, toantă, aiurită, neatentă, neglijentă, ameţită sau oricum. Dar nicidecum nu am scris ceva cu intenţia de a supăra în vreun fel pe cineva.
Dacă veţi mai vrea să treceţi pe potecuţe, poarta e larg deschisă şi vă aştept cu drag! Atât cât vor mai vrea potecile să-mi fie.
Aş fi vrut să vă întreb ceva legat de aspectul blogului dar las întrebarea pentru altă postare că m-am întins.

Sursă foto

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

63 de răspunsuri la Primul pas…

  1. domnuio zice:

    Scrisul și publicatul,Potecuță,este un fel de adicție,un fel de beție… vezi tu „Pub Lică” 🙂 🙂 😉

    Apreciat de 3 persoane

  2. domnuio zice:

    LA MULȚI ANI !

    Apreciat de 1 persoană

  3. july zice:

    E gata ceaiul? Am venit pe Potecute, ti pup si fug daca inca nu-i gata! :))))

    Apreciat de 1 persoană

  4. Drugwash zice:

    Hai, lasă… cin’ se supără îi tăiem nasu’, bine!? XD

    Apreciază

  5. tink3rbe11 zice:

    La multi ani si fie ca Noul An sa-ti aduca inspiratie nesfarsita!

    Apreciat de 1 persoană

  6. Eu nu cred ca tu ai suparat macar o data pe cineva. Nu cred, pur si simplu! Pentru mine esti omul ala pe care vreau sa il citesc de cate ori mi-e bine, de cate ori mi-e lene, de cate ori sunt nebuna, vesela, dar cel mai des te citesc atunci cand imi vine dor si exact asa imi spun: ,,ia sa vad potecuta ce mai face”? Deci, draga mea, priveste cati oameni ai pe langa tine si iti vei da seama ce om bun esti! Te pup

    Apreciat de 1 persoană

    • Raluca, multă, multă fericire îţi doresc! Îţi mulţumesc mult!
      De supărat, am supărat, ştiu sigur. Dar cum am spus, nu intenţionat. Uff, da. Mă întreb uneori dacă merit atâtea cuvinte frumoase venite de la voi. Te pup!

      Apreciat de 1 persoană

  7. araoimi zice:

    😊 La mulți ani, Potecuta !
    Mă bucur că am umblat cu sufletul și mintea pe cărările tale, și mai ales că le-am descoperit !

    Apreciat de 1 persoană

  8. Ana zice:

    Hallllooooo , bre ? Ai vazut ultima reclama cu Millidge si Doing de la Orange? Nuuuu? Mno , las’ ca o vezi tu, numa’ citeste traducerea aia de la „osche medosc”….si-o sa intelegi tu….
    Bueyyy , ce mini are tipa de la meteo de la pro tv….olecuta sub bucute…
    Hai ca am vrut sa te intrig putinel ….poate te fac sa zambesti….
    Sa stii bre , Potecuto , ca io ma bucur ca te-am descoperit acu vreun an? Sau mai mult?….in urma si ca de atunci te citesc. Nici nu-mi mai amintesc cum am ajuns pe blogul ala….cred ca din link in link sau de la Bursucica…Ce mai conteaza? Ma bucur ca te-am descoperit si d-atunci te citesc cu destula consecventa….
    Hai sa traiesti si sa-nfloresti , ca un mar , ca un par , ca un fir de trandafir….si cand ne-o fi mai rau , ca acu’ sa ne fie….Pup tu fata draga si keep going! 😚😚😚😁😁😁

    Apreciat de 1 persoană

    • No, chiar m-ai făcut curioasă cu reclama aia şi cu osche ăla care e într-o limbă despre care nu ştiu nimic. Dar dacă vine de la tine recomandarea, sunt sigură că e musai să caut. Mi-a scăpat mini ăla. Măcar avea ce arăta fata aia? Că dacă nu, le arătăm noi ce-i aia mini. Că de citit temperaturi şi mmHg, nu poate fi chiar atât de greu, zic. 😀
      Mulţumesc mult, Ana! Te pup şi eu şi să trăim, să-nflorim, etc şi să ne citim cu bine!

      Apreciat de 2 persoane

  9. Un nou an fericit! și fericiți cu toții pe poteci de dor… cine s-ar putea supăra?!

    Apreciat de 1 persoană

  10. fata veselă zice:

    Eu sunt supărată tare, să știi. Pentru prima oară. Pentru un singur cuvânt: toantă. Cred că ăsta e un virus în text. Oi fi tu în multe feluri dar toantă cu siguranță nu. Așa că te rog să dai notă explicativă pentru el. Am zis!……Fatăă, eu am glumit, da? :))))) și bravo pt primul post pe anul ăsta, mie mi-a căzut greu creierul de la atâtea sarmale și cârnați și fripturi și ce naiba am mai mâncat zilele astea.

    Apreciat de 1 persoană

  11. Te iertăm, te iertăm. Ne călcăm pe suflet, pe supărare, pe tarta de ciocolată (aici doar metaforic) și te iertăm. Ce să facem?
    GLUMĂ!!!!
    Eu știu că-mi ești dragă. Că te pupăcesc pe obraji și-ți spun LA MULȚI ANI!!!

    Apreciat de 1 persoană

  12. EmM zice:

    La multi ani, Potecuta! Minte limpede si gand curat sa ne mai bucuri si anul acesta cu postarile tale!

    Apreciat de 1 persoană

  13. centrefold zice:

    many many warm hugs.. ia-o usor si te vom urma, oriunde ne vei conduce.
    In imparatia imaginatiei tale nu as zice nu unei rataciri eterne… 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  14. Oana zice:

    Și eu îți mulțumesc, Potecuțădedor! Că m-ai condus, elegant, printre cuvinte spre simțiri. Și da, te iert pentru ocaziile-n care cele scrise de tine mi-au stimulat în exces glanda lacrimală 🙂
    Cu drag, să-ți fie cât mai bine!

    Apreciat de 1 persoană

  15. Pot să spun, cu mâna pe inimă, că pe mine nu m-ai supărat niciodată, dar m-ai bucurat de foarte multe ori. Deci, ține-o tot așa și așterne mereu câte un covor de verdeață pe potecuțe! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  16. Potecuta, eu nu concep sa superi, sa necajesti sau sa indispui pe cineva. Ai fost prompta intotdeauna si ai avut, evident, cuvintele la tine (alea care trebuie). Personal, abia astept sa citesc ce te mai inspira, ce te mai doare, poate, orice…abia astept sa ma plimb pe potecute si anul acesta ❤

    Apreciat de 1 persoană

  17. 1lauralaly zice:

    Suparat? Nici gand. Scrie,potecuta.Ce simti,cand simti. Ma bucur ca am descoperit blogul tau.Cate zambete sau hohote de ras mi-ai smuls… Am si lacrimat uneori de emotie. Asa ca eu Multumesc. Si din experienta proprie iti spun fii mai blanda cu tine. Un an in care sa ne rasfeti cu postari cat mai dese.

    Apreciat de 1 persoană

  18. La mulți ani! Ai un blog minunat (aspect, teme în discuție, felul în care scrii), te citesc mereu cu multă plăcere! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  19. papagigli zice:

    In alta ordine de idei, cum spuneai ca ti-ai petrecut revelionul? Nu vad poze, desi ti-am „rasfoit” ultimile postari pentru a ma asigura ca nu le-am scapat.
    De lamultiani nu-ti mai urez, c-am facut-o deja de vreo doua ori si n-as vrea sa crezi ca insist crezind ca n-ai priceput 😉

    Apreciat de 1 persoană

    • Am priceput din prima, papa!
      Am pus una la Jurnal, mai trebuie şi altele? 😀
      Tocmai mă chinui să o conving pe Ana că şi io am ce are Magda. Nu contează lungimea (de craci e vorba!!!) şi nici mărimea (de restul e vorba!!!). Contează că am. Şi io ştiu să zic că -2 grade cesius în sud-estul ţării, -7 în centru, că coloană de mercur şi oscilaţii şi intensificări. Aşe că nu pun poze cu ce-am mâncat de Revelion că s-ar putea să puneţi prea mulţi cm unde nu-i cazul şi intru în panică 😀

      Apreciat de 1 persoană

      • papagigli zice:

        E, nu spun ca ar fi nimerit sa pui un album intreg, doar atit cit sa tina locul a o mie de cuvinte descriptive 😉
        Potecuto, sa nu te temi niciodata de centimetrii in plus, as long as they made you fill good. And I’m not talking just about … that 😉

        Apreciat de 1 persoană

        • papagigli zice:

          Marturisesc ca dialogul tau cu Ana imi scapase, dar pentru a intelege ceea ce-mi spui, l-am citit si oricit mi-as fi dorit s-o contrazic 😆 ma vad nevoit sa recunosc ca Magdei, pe care mi-a prezentat-o google-ul, nu-i lipseste absolut nimic (dpdv fizic si fizionomic). Asa ca volumul ridicat al precipitatiilor si cotele ridicate in unele zone deluroase mi se par absolut firesti 😆

          Apreciat de 1 persoană

  20. Te-ai întrebat de toate, dar te-ai întrebat cine suntem noi, ca să ne dai socoteală? Nu te-ai întrebat. Suntem prietenii tăi din această blogosferă în care colaborăm toți cu idei, cu păreri așa cum ne pricepem fiecare. Ne comportăm ca într-o familie, respectându-ne reciproc, ajutându-ne, învățând unii de la alții, păstrând decența și bunul simț chiar și atunci când părerile noastre diferă, că dacă ar sări scântei, am fi obligați să ne luăm tălpășița. 2016 cu împliniri, sănătate și la mai mare!

    Apreciat de 1 persoană

  21. dagatha zice:

    La mulți ani! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  22. kriozenit zice:

    La multi ani Potecuta… Un An Nou plin de bucurii si sanatate (ca-i mai buna decat toate)… Si multa liniste in suflet… ca el saracu are mare nevoie de multe ori…

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s