Jurnălim puţin?

aNu ştiu ce m-a apucat dar mi-a venit cheful de Jurnal. A trecut ceva timp de când nu am mai scris şi nu-l pot lăsa nebăgat în seamă. Măcar aşa, pe scurt. Nu mai ştiu cine a răspândit asta pe aici, eu la Bursucel am văzut, ea la nu ştiu cine şi tot aşa. Aşa că e fără link că nu ştiu. Nu mă acuzaţi de plagiat că nu-i. Sau mă puteţi acuza dar măcar haideţi şi cu sursa că tare vreau să ştiu. 😉 Mno.

Azi… marţi. Am căutat pe google „poteci dor jurnal” că nu mai ştiam pe unde am jurnalele şi aveam nevoie de ordinea „întrebărilor”. Am găsit, am dat copy şi paste aici şi „marti”-ul ăla e de atunci. Ori numai marţea scriam jurnale, ori mă apucă pe mine numai marţea, altfel nu ştiu ce-i. Atunci era 13. Acum e… 29? Nu mai contează. Bine că ştiu că-i marţi că am ţinut-o într-o zi la muncă tot că-i miercuri şi era marţi. Şi am ţinut-o vreo două ore. Şi dacă-aş fi ştiut numai eu că-s zurli, era cum era. Dar nuuu, potecuţa a urlat să ştie toată lumea că „ce zi liniştită”-i ziua asta frumoasă de miercuri. Păi?

Afară… incert. Ar ploua, ar ninge, ar sta, nu se ştie. Cert e că de câteva zile mă strânge ceaţa de gât. Nu mai pot respira când văd ceaţă. Din partea mea, să vină orice. Şi -25 şi + 20, mă adaptez. Numai cutremur să nu mai fie că a fost acum înainte să mă apuc de scris. Doamne fereşte! 

Mă gândesc… hehehe. Aici, atunci, am scris de chiloţi. Ce copchil nebun eram… hehei, lele. Gata, sunt serioasă. Mă gândesc să vă urez să vă vedeţi dorinţele împlinite-n anul care vine!

Sunt recunoscătoare pentru… ţinând cont de toate câte-au fost în anul ăsta şi la toţi cei care…. doar pentru că sunt! Şi sunteţi şi-mi sunt cei dragi.

Citesc… gânduri printre rânduri şi bătăi de inimă-n loc de puncte de suspensie. Şi citesc la Flori. Căreia îi mulţumesc!

Ascult… nu mai pot asculta nimic. Cum să fac liniştea să tacă? Mă agită până şi cel mai mic zgomot. Dacă bâzâie acum o muscă, o mănânc. Bleah! Nu. O dau afară pe geam 😀 Serios. Urechile mele nu mai suportă nimic. Aţi spune că e de la nervi. Niiieee, cine, eu? Stresată? Nţ. Comeeenteeezii? 😯

Unul dintre lucrurile mele preferate… să stau cu ochii închişi să număr tresăriri ale sufletului alergând pe-un câmp de flori.

O imagine pe care vreau să o împărtăşesc : nu mă pot abţine:1.jpg

E un deliciu. Dacă era mai albă, ziceam că-s eu. Ce bine mi-ar sta cu fundă roză-n moţ 😉

Hai să aveţi o noapte bună!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

52 de răspunsuri la Jurnălim puţin?

  1. Un pitic călător zice:

    superbă :)))

    Apreciază

  2. july zice:

    De seara, de marti, de final de an, putina muzica. Sper sa-ti placa, o seara buna, Potecuta!

    Apreciază

  3. fata veselă zice:

    Unul din lucrurile mele preferate….na, că ăsta-mi plăcu cel mai mult. În rest, să jurnălim zic! 🙂

    Apreciază

  4. doarnicol zice:

    🙂 ..păi, să tot jurnălești așa nostim cât mai ..săptămânal, îți urez ..și îmi doresc!!

    Apreciază

  5. psi zice:

    așa freză faină zici că ai? tulai! 😀

    Apreciază

  6. EmM zice:

    Ce fain e jurnalul asta!!! Vazusem ceva si pe la Straduta de iluzii, dar eu stiu de e acelasi lucru… :-?? Imi place, place! Sa investighez ce-i cu el si poate va plagiez si eu 😀

    Funny maimutica, chiar aveam nevoie de un zambet 😀

    Apreciază

    • EmM… a trecut atât timp de când am găsit şi eu Jurnalul, încât sincer nu mai ştiu de la cine a pornit. Are şi poză specială, pe care o foloseam de obicei şi e transmisă din blog în blog. Ştiu că mai erau întrebări dar pe parcurs am renunţat la unele că nu aveam ce să scriu. De exemplu, ştiu sigur că era una cu „din bucătărie…”, „cu ce sunt îmbrăcată” (aici aveam ce să scriu 😀 dar mi se pare puţin… inutil, să zic) şi încă vreo două. Cel mai bine e să vezi la Illusion, poate ea îl are complet. Dacă nu găseşti, caut eu până dau de sursă şi îţi spun. Cândva eram mai organizată, ştiu că jurnalul îl scriam în fiecare săptămână într-o anume zi dar nu mai ştiu care 😀 Şi dacă nu mă înşel, erau mai mulţi care-l scriau tot în ziua aia. Of, am îmbătrânit…
      Oricum, mi-ar face plăcere să îl „adopţi” să te citesc şi cu asta 😉
      Hai că mă organizez eu cumva şi poate îl scriu mai des. Te aştept şi pe tine 😉

      Apreciat de 1 persoană

      • EmM zice:

        Super, multumesc Potecuță!! Stai fără grijă că-ți răsfoiesc eu întreg blogul până dau de ce trebuie 😀
        Dar în anul ce vine că acum am zilele deja aglomerate cu postări 😦

        Apreciat de 1 persoană

  7. EmM zice:

    Mno, mi-am gasit trandafirasul in partea dreapta a blogului si ma intrebam mirata ce-i cu el acolo… cand sa dau un scroll mai sus si sa vad minunatia ❤ vaaaiii, Potecuta, ce ma bucur ❤ mai ales ca e din partea ta ❤ Nu ca sa te periez acum, dar eu is mai salbatica asa – a se intelege anti-sociabila sau mai degraba, timida 😀 si tu esti una dintre putintele bloggerite de care tare mi-e drag si-ti citesc cu religiozitate postarile, chiar de comentez mai rarutz (am zis ca's salbatica, nu?! :D)!!! Multzam multzam multzam!!!!

    Apreciază

    • Trandafir sălbatic, zici? 😀 Eu zic să laşi timiditatea şi să „wellcome in the club” 😉
      Eu îţi mulţumesc ţie şi … curaj! Pentru mine contează să ştiu că vin oamenii pe la mine şi se simt bine, nu e musai să şi lase semne că au fost. Dar dacă vreodată vei vrea să spui ceva legat de postare, de vreme, de… absolut orice, mie sau oricui de aici, te rog să îndrăzneşti. Ai văzut că pornim de la ceva şi ajungem la altceva că ne luăm cu vorba 😀
      Mă bucur că îţi place la mine! Mulţumesc!

      Apreciat de 1 persoană

  8. Bună dimineața, Potecuță! Asta și cea de mâine, că numai ele au mai rămas din anul ăsta. Cele ce vor urma apoi, să-ți fie excelente! 🙂

    Apreciază

  9. Ce simpatic. Da… marți toată ziua a fost miercuri. Te susțin. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  10. Irina zice:

    Cu zgomotele sunt în aceeași situație. De ani de zile dorm cu dopuri în urechi, din cauza traficului intens, chiar și noaptea. Acum, de când am pus termopane și la cameră, spre balcon, se liniștise treaba, am renunțat la dopuri, deși credeam ca sunt deja dependentă. Liniștea n-a durat mult, din păcate, pentru că jaluzelele verticale pe care le-am adus în casă i-au pus capăt, fără speranță de ameliorare. Pocnesc cum nu pot să descriu de enervant de câte ori se încălzesc/răcesc caloriferele. Dar ce trosnete, mai ceva ca lemnele în sobă 😆 . Nici dopurile pentru urechi nu le acoperă. Am sperat că se/mă obișnuiesc, nimic! Așa că aștept sezonul cald, dacă nu cumva le dau jos până atunci.
    O zi bună!

    Apreciază

    • Văleu… asta e nasol. Pe mine mă sperie când pocneşte mobila de mă trec transpiraţiile. De jaluzele nu ştiam că fac aşa urât 😦
      Nu zgomotul de afară mă deranjează. Nici nu cred că îl mai aud, de fapt. Dar nu mai suport televizor tare, de muzică nici nu mai pomenesc, mai multe persoane care discută în acelaşi timp. Dacă merge tare, pur si simplu simt că îmi pocneşte capul. Şi rezist puţin. Dacă mai şi sunt undeva unde urlă un televizor şi cei din jur urlă să se audă, devin armă letală. Că mă transform în monstruleţ. Am nevoie de terapie cu linişte. Există aşa ceva? 🙄
      Dacă cineva mă urăşte rău de tot şi vrea să îmi facă rău, îi dau reţeta: mă duce în club şi mă închide acolo. În maxim 20 de minute îmi fac harachiri

      Apreciat de 1 persoană

      • Irina zice:

        Da, știu cum e 🙂 . La mine alergia la gălăgie e și boală profesională 😉 . Am ajuns să o înțeleg pe mama care, când venea de la grădiniță, se așeza în pat și „poruncea” să nu vorbească nimeni cu ea jumătate de oră. Ea nici acum, după ani buni de pensie, nu suportă muzica tare, îi închide pe furiș radioul tatălui :). De jaluzele nici eu nu știam, am aflat apoi că astea mai noi fac așa, probabil sunt făcute dintr-un material mai prost. Despre sistemul lor de prindere este vorba. La fel fac și eu, tresar speriată la fiecare pocnet. Foarte rău m-am odihnit de vreo lună, dorm printre picături. Alții, probabil, nici nu le-ar auzi…Mă gândesc că și perdeaua pe șină ar face la fel, poate rulourile verticale ar fi soluția.

        Apreciază

        • Tăt boală din aia e şi la mine, sunt sigură..
          Eu pe şină am perdeaua şi nu am auzit să pocnească. Nu ştiu ce să spun… e prima dată când aud de asta.

          Apreciat de 1 persoană

          • Irina zice:

            Eu am mai auzit la o colegă care și-a schimbat jaluzelele în vara aceasta,dar de la o altă firmă. Cele vechi nu pocneau, cele noi fac la fel ca ale mele. Noroc că ea nu doarme în camera respectivă. Și am mai citit pe net că unele aparate de aer condiționat ar face tot așa.

            Apreciază

  11. Alex zice:

    La mulți ani cu sănătate și multe bucurii, alături de toți cei dragi! 🙂

    Apreciază

  12. Drugwash zice:

    Las’ că ştiu io: poza aia e de cînd erai mică, de te-au uitat ai tăi pe cearşaf la plajă, ai intrat în apă şi ai văzut rechinu’. 😛 XD XD XD

    Apreciază

  13. Adrian Ivan zice:

    :)))))) Numai eu am ras copios cand am citit asta? :)) foarte tare, felicitarile mele

    Apreciază

  14. Un an de poveste! Te imbratisez

    Apreciază

  15. noradamian zice:

    Un an nou voios, îți doresc, Potecuțo! și cu povești frumoase, cu vise împlinite si surprize plăcute!

    La mulți ani!

    Apreciază

  16. Adriana zice:

    ..credeam ca doar eu ..cu freza de asta, vad ca am concurenta! Facem trupă rock, măcar ca avem plete explodate!

    Apreciază

  17. Pingback: Jurnalul lui EmM (#1) | Navigand printre Suflete

  18. Bursucel zice:

    Pe-asta n-o văzusem… zici că-i varianta Minnie Mouse cu fundița aia roz! 😆

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s