Mă primiţi?

1V-am „ameninţat” pe aici că vin să vă colind şi în capul meu se contura ceva abstract, cu aromă de urare. S-a dus ideea, s-a dus şi curajul, s-a dus tot. Nu ştiu dacă îmi va reveni ideea aia. Dacă va vrea să vină, vă voi bate în poartă încă o dată. Dacă nu cumva voi considera că e prea de nepublicat ce va ieşi. Şi sunt mari şanse să cred asta. Acum mi-a venit în minte ceea ce urmează. Nu e colindă, e o ceva. Şi oricât de rău neinspirat ar suna, să ştiţi că e din suflet. Şi e sincer. Şi ştiu că-i prea devreme. Dar cum am spus, nu garantez că mă va mai vizita inspiraţia. Oricum, măcar un Crăciun Fericit, tot vă voi scrie eu. 😉 Potecuţele sunt înzăpezite, vin mai încet dar vin sigur. Dacă mă pierd, mă bazez pe voi că îmi veţi împrumuta un felinar să găsesc din nou cărarea. Nu vă cer nimic. Nu vreau nici nuci, nici mere, nici cozonac. Numai să mă primiţi, atât. Dacă e timp şi loc. Dacă nu, nu e niciun bai, ştiu că perioada asta e tare aglomerată şi orele parcă aleargă cu secundarul în cârcă. Vă las gândul bun pe prag.

 

În casă de om bogat,
Joacă norocu’ sub brad
Masa-i plină de bucate
Şi necazu’ nu încape
S-adună cu mic cu mare
În seară de sărbătoare
Li-i plină de râsete tinda
Când vin oaspeţi cu colinda

În casă de om sărac,
Stă necazu’ în cerdac
Nici foc nu mai e în vatră
Suspină un dor la poartă.
Lângă cel singur în tindă,
Vine Domnul şi colindă.

În casă fără de foc,
Se strâng îngeri la un loc
Ş-aprind stele mii pe cer
Mângâind cu lin şi ler
În casa în care doare,
Cobor sfinţii din icoane
Şi din candele-aprinse
Aduc leac de gene plânse.

Să primiţi cum se cuvine
Vestea că în astă lume
S-a născut Prunc Luminos,
Să vă fie de folos
Şi urarea şi credinţa
Bucuria sau căinţa
S-aveţi veselie-n casă
Şi pe cei iubiţi la masă!

Şi vă rog a mă ierta
Că nu ştiu a colinda.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

77 de răspunsuri la Mă primiţi?

  1. fata veselă zice:

    Ba știi foarte bine a colinda. Iar eu îți urez să ți se-ntoarcă înmiit colinda ta. Iar Moșu’să fie darnic rău, că altfel îi cer socoteală. Te strâng tare în brațe și stau pe-aproape, să știi. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  2. Oana zice:

    Mulțumim pentru colindă. Să-ți fie soare! Atât 🙂
    M-ai topit cu …acea „casă-n care doare”…

    Apreciat de 1 persoană

  3. Mi-a plăcut așa de mult colinda ta… Și mi-am amintit de anul trecut, când ai postat tu ceva drăguț și haios. Eram afară, nu știu ce făceam, dar știu că râdeam de una singură pe stradă citind de pe telefon, cu degetele înghețate că aveam nevoie de ele pt telefon. Și era alunecuș și eu te citeam… și-aproape cădeam… și iar te citeam… și râdeam-râdeam…. 😀 😀 😀

    Apreciat de 2 persoane

  4. 9 zice:

    Eeeeiiiii, cine să nu te primească? Mai ales cu o colindă aşa frumoasă. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  5. Drugwash zice:

    La mine-n casă e doar întuneric şi miau. Putea să fie doar întuneric, ca anii trecuţi.

    Gîndul cel bun fie-ţi răsplătit pe măsură! 🙂

    Apreciază

  6. lucillette zice:

    Inspiratie este din belsug. Si din suflet negresit.
    Multumim de gandul bun,de urare.

    Apreciază

  7. EmM zice:

    Mie-mi plac conlindele si colindatorii originali asa ca te astept cu draga inima >:D<

    Apreciază

  8. Mami zice:

    Esti primul colindator din acest an, il primim cu drag! :*

    Apreciază

  9. Colindatorul zice:

    Ei , na !
    Mi-a fost dor de tine Potecuţă si Oana !
    Nu va mai alint spunand că sunteţi Mititele – nu , nu !
    Nu vă mai pupăcesc neinvitat pe năsuc – nu , nu !
    Nu ma mai consider lezat si intruziv ori neavenit – nu , nu !
    Nu ma asteptam sa va mai amintiţi de mine si nicidecum nu credeam ori nu speram că sunt in atenţia voastră ori c-ati observat ca exist .
    Da’daca nu am facut gafe impardonabile si daca mai este liber coltisorul meu de langa usa , atunci ma gasiti acolo .
    Am fost o clipa in vizita la Oamenii de zăpadă , m-am jucat cu ninsorile de altă dată , am ascultat-o pe Nemuritoarea Tatiana Stepa cu Galbenă gutuie iar apoi m-am intors lăngă voi .
    OANA : multumesc din suflet ptr. gandurile tale bune si sufletul tau cald !
    Este mare lucru sa spună cineva o vorbă bună in absenţă .
    Îti rămăn îndatorat .
    Cand voi fi nesigur ori suparat te voi ţine străns de mănă si voi răzbi prin toate .
    POTECUŢĂ : multumesc ptr. clemenţă !
    Ma consider onorat si privilegiat sa fiu in atenţia ta la fel precum sant si rezidenţii blog.ului tău .
    Nu oricine ingaduie reveniri – tu da .
    Se pare ca nu pot eu gresi căt poţi tu ierta .
    Asa !
    Da’ acum trebuie sa intreb : cănd facem brăduţul ?
    Nu mai am răbdare – nu , nu !

    Apreciat de 1 persoană

    • Colindătorule, vei vedea pe parcurs, atât cât vei rămâne pe aici, că toată lumea e la fel.
      Nu e loc de supărări. Oana are un suflet cât un munte, mă aşteptam să vorbească frumos. Îți va răspunde ea când va vedea.
      Bradul în 24 se face.
      Nu era vorba că tu ai nişte pitici?

      Apreciază

    • Oana zice:

      Sigur că am observat că exiști… credeai că te-am uitat? Hmmm…
      Sărbători călduroase îți doresc! (îmi amintesc de anul trecut de povestea cu omul și fetița de zăpadă…duioasă tare!)

      Apreciază

  10. Ne-ai dat fiecăruia câte ceva,n-ai uitat pe nimeni… și le-ai împachetat atât de frumos!!! Mulțumesc!

    Apreciază

  11. Un pitic călător zice:

    ce frumos! și ce modestă mai ești :)) covrigi încă nu am cumpărat, dar îți dau niște ciucalată și gânduri bune 🙂

    Apreciază

  12. mulțumesc că ai venit!/ tare bine s-a ivit, /la ușa căsuței mele/ ale tale cuvințele 😀 mi-a ieșit o rimă. hihihi. Potecuță cu sau fără zăpadă mi-ai adus un pic din spiritul Crăciunului în suflet. Mulțam fain! sper că îți place turta dulce pentru că pentru așa o colinda meriți :*

    Apreciază

  13. Colindator zice:

    COLINDUL MEU ATIPIC ptr. POTECUŢĂ ÎNGĂDUITOAREA si ptr. OANA CARE ÎNŢELEGE OAMENII DE ZĂPADĂ :

    Iată vin colindătorii – vor spune urări de bine , ne vor insufla incredere , speranţă ptr. anul care urmează si pe care-l dorim mai bun ori mai implinit , vor mai vorbi colindele despre bunăstare ori sănătate sau despre cei dragi .
    Despre iubiri , suflet pereche , imposibilul-posibil din noi nu stiu să fie colinde .
    De accea colindul meu o sa fie altfel , constituindu-se într-un mesaj anume cu trimitere la cei multi si anonimi , la cei simpli dar cu inima caldă , la cei care nu se tem si nu pregetă sa-si daruiască viaţa unui ideal , unei iubiri , unui vis .
    Pe acestia eu i-am numit Oamenii de zăpadă .
    Îi vedem doar o dată pe an , trecem pe langa ei grabiti in alergarea noastră spre niciunde insa nu ne gandim nici o clipă că si ei au suflet .
    Ingăduiţi asadar :

    Peste puţin timp urma să vină Crăciunul .
    Toata ziua fusese o forfotă grozavă insa spre seară agitatia se mai potolise .
    In capătul străzii acum pustii ramasese doar un Om de zăpadă care vorbea de unul singur în frig si în viscol :
    – Ce noapte frumoasă ! spunea el .
    Intr-adevăr , luna făcea zăpada strălucitoare , stelele scănteiau iar copacii se îmbrăcaseră în vată de zahăr. Dar cui să impartasesti toate aceste frumuseţi dacă esti singur ?
    Iar Omului de zăpadă îi scăpă o lacrimă care se transformă imediat intr-un ţurţure minuscul de ghiaţă .
    – Nuuu ! Nu esti singur ! se auzi o voce venind de pretutindeni .
    Vocea se transformă într-un vuiet prelung iar lăngă Omul de zăpadă apăru Văntul .
    – Pe unde am trecut am vazut mulţi Oameni de zăpadă – spuse Văntul .
    – Uite , doua străzi mai încolo chiar la intrarea in parc este o Fetiţă de zăpadă – adaugă Văntul .

    Continuare >

    Apreciat de 2 persoane

  14. Colindator zice:

    Omul de zăpadă rămase pe gănduri – distanţa era imensă ptr. el … cum ar fi putut oare sa-i vorbească Fetiţei de zăpadă ?!
    – Te ajut eu ! spuse Văntul care ghicea gandurile altora.
    – Şopteste-i ce vrei sa-i spui iar eu îti voi purta cuvintele pănă la ea .
    Zămbind , Omul de zăpadă spuse :
    – Sunt un visător înnăscut , am o fire veselă doar că nu iubesc căldura . Vrei să fii prietena mea ?
    Văntul plecă imediat cu vorbele acestea , iar peste un timp se întoarse cu răspunsul .
    Omul de zăpadă simti cum inima sa se încălzeşte si întrebă :
    – Ce a spus Fetiţa de zăpadă?
    – A răs ! răspunse Văntul , adăugănd :
    – A mai spus că vrea să te vadă !
    – Asta este imposibil ! sopti cu tristeţe Omul de zăpadă .
    – Nu chiar ! zise vesel Văntul . Pot face din fulgii de zăpadă un ecran pe care sa-ti poţi vedea Fetiţa de zăpadă iar ea sa te vadă pe tine .
    Omul de zăpadă zămbi sfios gandindu-se sa-si compună o mimică dură si o privire de erou încercat insa Văntul plecase deja purtand imaginea aceea cu zămbetul sfios .
    In cele din urmă , cănd Văntul se întoarse , emotionat Omul de zăpadă intrebă :
    – Ce a spus Fetiţa ?
    – A spus că esti ” cool ” si a mai spus că esti distins , frumos – desi eu nu prea cred că esti chiar asa – adaugă Văntul .
    – Dar pe ea , pe Fetiţă ai fotografiat-o ? intrebă Omul de Zăpadă .
    – Desigur ! Priveste aici ! răspunse Văntul care aduse o perdea de fulgi ce se transformară într-un ecran pe care Omul de zăpadă reusi s-o vadă pe Fetiţă .
    Era delicată , alcătuită dintr-o textură fină de zăpadă . Mai avea si un zămbet atat de frumos încăt Omul de zăpadă se îndragosti definitiv de ea .
    – Vreau să merg la ea ! zise el .
    – Te rog Văntule , poţi face asta ptr. mine , ptr. noi ?
    Văntul se găndi un timp apoi spuse :

    Continuare >

    Apreciat de 2 persoane

  15. Colindator zice:

    Văntul se găndi un timp apoi spuse :
    – Pot să te duc la ea însă asta înseamnă sa vă transformati amandoi in zăpadă atunci cănd viscolul cel aspru o să vă găsească .
    – Vreau chiar si aşa ! hotără Omul de zăpadă iar Văntul începu să sufle din ce în ce mai tare , cuprinzăndu-l pe Omul de zăpadă din toate părtile , ridicăndu-l usor si purtăndu-l cu grijă peste străzi pănă la intrarea in parc unde-i astepta Fetiţa de zăpadă .
    Acolo , Omul de zăpadă si Fetiţa de zăpadă se priviră o clipă in ochi , atata căt sufletele lor sa se recunoască , apoi purtati de Vănt intrară in parc si se opriră in faţa lacului ingheţat pe care luna-l lumina feeric.
    Isi uniră apoi măinile si incepură sa alunece pe lacul îngheţat intr-un dans ireal de delicat .
    Dansară inlanţuiţi asa pană ce viscolul cel aspru dădu peste ei si ridicăndu-i brutal in văzdui îi transformă într-un nor de zăpadă , amestecăndu-i cu fulgii care cădeau de-a valma din cer .
    Numai că fulgii aceia purtară in mijlocul lor imaginea a două inimi de zăpadă inlanţuite …

    Acesta a fost un alt fel de colind , un colind constituit dintr-o poveste care poate s-a intamplat de mult ori urmeaza sa se intample chiar in iarna aceasta si chiar acum de Crăciun .
    Mai cred că in fiecare bulgare de zăpada pe care-l tinem o clipă in mănă , se află sufletul Omului de zăpadă si al Fetiţei de zăpadă , iar fără să stim strangem intre palme o poveste cu accent de colind …

    Apreciat de 2 persoane

  16. GEGELUTZ zice:

    Sărbători fericite, Clopoţico! Ai fost prima care m-a colindat…semn buun, o să-mi fie bine! Să fii sănătoasă, fată dragă, să ai pace şi încântare în sufleţel!

    Apreciază

    • Doamne ajută! Sper să fie de bine, sper să îţi fie cu noroc acum şi totdeauna!
      Te pup cu drag, Gegelutz şi îţi doresc numai bine!
      P.S. Fatăăă, fă cumva şi scrie mai mult anul viitor, daaa? 😀

      Apreciază

      • GEGELUTZ zice:

        Păi când le scrieţi tu şi alţii aşa de frumos şi de bine, la ce să-mi mai chinui şi eu bietul neuron să scoată vreo frază inteligentă care să nu intereseze chiar pe nimeni? O să încerc dar nu mai promit că am promis şi nu am reuşit să mă ţin de cuvânt.
        Doamne ajută să ne fie bine tuturor şi să fim sănătoşi şi cu simţul umorului prin buzunare! Te îmbrăţişez cu mult drag!

        Apreciază

        • Te alinţi dar îţi stă bine 😉
          Păi ni se face şi nouă dor să te citim, d’aia!
          Şi euuu!
          Deci? Ce ai pregătit, ce mâncăm, ce bem, ce cântăm?

          Apreciază

          • GEGELUTZ zice:

            Vai de mama me, ţin’te lumeee c-a intrat Gina-n bucătărie! Măi, da mă pornisem chiar elegant de tot, mă gândeam chiar oare cui să-i trimit mesaj să-i povestesc cât sunt de măiastră. Deci toate-mi mergeau strună, borşul de pui mi-a ieşit minunat, ligheanul cu salată de boef( tot de pui, da aşa i se zice)(lighean pen’ c-am uitat că nu-i sor’mea cu mine ca să-mpărţim pe din două bucatele) iar minunat până când zic să m-apuc de cremele pentru tort. Da lapte cin’ să ia, că eu sigur nu luai. Las ouăle pentru maioneză pe foc, mă îmbrac, înhaţ din mers şi gunoiul şi plec să iau lapte. Duduia mi-a dat unul la pungă, că nu ştia cu cine are de-a face. Eeeei, da când să-i dau cep la pungă, începu să gâlgâie nemernicul pe duşamele, pe masă, pe scaun, pe picerile mele…vă înştiinţez cu mândrie că am reuşit să salvez de două căni, cât îmi trebuia pentru creme şi de două guriţe de Ginuţa, că meritam, după atâtea emoţii. Să mai zic, că mai fură de-astea, numa-ntr-o veselie am ţinut-o azi, de una singură? Aţi înţeles ideea. La anu mă axez doar pe beutură, am zis!

            Apreciat de 1 persoană

            • Da’ ce tradiţie e asta prin zona voastră să daţi cu laptele de podele în preajma Crăciunului? E obicei din bătrâni? 😛 😛 😛
              Aşa-i cu hărnicuţele. Vezi? Io, dacă n-am prestat prăjituri, n-am păţât 😀
              D’aia am zâs io că mi-e dor să te citesc. Că faci tu ce faci şi „mă râd” aci de una singură.
              Hai să pup să treacă. Mai ai prăjitură sau pup pe gratis? 😀

              Apreciat de 1 persoană

            • GEGELUTZ zice:

              Nu e din bătrâni, e o invenţie de-a mea de prăjiturit plus întreţinut podele şi picere. Am zis că, dacă tot n-am timp sau bani să mă îmbăiez toată în lapte ca duduia Cleopatra, măcar să dau cu nişte zamă d’asta pe bulănaşe. Cam rece, că era de la frigider dar, de, baba la frumuseţe nu mai face mofturi. No, zi tu dacă mai se ezistă pe lumea asta duşumea ca a mea, îmbăiată în lapte pasteurizat! 🙂 Măi, eu am zis că nu am ce păţi doar de la amestecat nişte lapte cu nişte praf, nu tu cuptor, nu tu cuţite tăioase…Se pare că resursele mele catastofice sunt încă nedescoperite. Jur că de-acum cumpăr prăjitura gata făcută şi tăiată. Bănuiesc că nu am ce păţi de la asta. Om vedea pân la anu’. Să ştii că nici nu am gustat-o încă, deci numa bine te nimerişi, dacă o fi de murit de la prăji, mai bine tu decât io. Deci, câte felii să-ţi pregătesc? 😀

              Apreciat de 1 persoană

            • Ai duşumele catifelate şi picere fine ca o ploaie caldă de vară. Hai că punem şi de-un brand, ceva. Poate lansăm pe piaţă laptele care face minuni.
              Crezi tu că nu poţi să păţăşti. Eşti atentă? Se cumpără prăjituri cu cremă multăăă, proaspete şi faineee. Se ia caserola în mână să se execute scoaterea lor pe un platou. Se răstoarnă caserola pe gresie cu capul în jos. 😉 E de vis, adrenalină la maxim.
              Bine, mă ofer să fiu degustător. Vezi că n-am asigurare, nu te alegi cu mare lucru 😀

              Apreciat de 1 persoană

            • GEGELUTZ zice:

              Eu mă gândisem la muşcat din deşt odată cu din prăjitură. Asta cu datu lor de pământ am exersat-o şi eu o dată, era nişte plăcintă cu brănză, de aia congelată, gata asamblată, numai s-o arunci în cuptor. Am zis că mor de draci! Hai că ţi-am pregătit două felii generoase. Promit că nu mori de tot. Pup!

              Apreciat de 1 persoană

  17. Colindul tău s-a pitit, în semn de prim cadou minunat, sub bradul pe care l-am făcut deja din motive de presiune din partea aripii tinere 😀
    Un Crăciun frumos și luminos să ai!

    Apreciază

  18. szqwer zice:

    Eu am luat mere, nuci si covrigi si cum tu esti primul colindator pe anul acesta te astept cu drag si-n casa mea sa ma colinzi atat de frumos.Doamne, de unde vine oare inspiratia asta? Sa ai un Craciun la fel de frumos ca si tine, om minunat !

    Apreciază

  19. De-aș ști și eu a colinda atât de frumos ca tine, ce de „colaci” aș căpăta! Da mă înfrupt din cei primiți de tine, că-s tare buni, și-s sigur că nu te superi. 🙂

    Apreciază

  20. Mulțumesc pentru un colind atât de frumos!
    Sărbători fericite! 🙂

    Apreciază

  21. Colindator zice:

    Zăpada este in gandurile noastre – de aceea uzitez expresia ” zăpezile de altă dată ” …

    Apreciază

  22. Colindator zice:

    Ufff ! Tare-i greu de nimerit cozonacii la copt .
    Am adormit lăngă ei …
    Acum trebuie s-o iau de la capăt . Mi-e si groază cum o sa ma colinde vecina care de dimineaţă a tot framantat si crescut la cozonaceii mei ca sa-i ard eu la final …
    Cozonaci de cofetarie ori patiserie sau magazin am destui da’ nu mai scăpam de insistenţa vecinelor care au deviza lor : ” cine n-are cozonaci de casă nu-i in rănd cu lumea ! ”
    M-am dat naibii – n-am cozonaci deoarece i-am ars !
    Uite aşa !
    Oare unde-i Oana ?
    Mai bine inchid aragzul , sting lumina si fug la ea …

    Apreciază

  23. Colindator zice:

    Fug , fug !
    Da’i spun lui Oana că tu m-ai indreptat -treaba ta ce vei pati cănd s-o trezi cu mine la usă …
    Nu , nu trebuie sa-mi dea nimic , nici macar cozonac .
    Si nu am vecine rele , da’stau toata ziua pe capul meu si ma obosesc .
    Peste toate , se dau cu parfumuri ieftine ori folosesc toate parfumul uneia dintre ele da’nu-l nimeresc pe cel bun .
    In rest ne intelegem de minune si sant de mare ajutor : ele fac piaţa , duc gunoiul , repara ori deretica prin casă , schimba ori asorteaza draperii la culoarea parchetului ori covoare la culoarea tapetului sau cum le vine lor mai bine .
    Doar ca au gusturi diferite si fiecare anuleaza ce au aranjat celelalte .
    Treaba lor !
    Eu nu ma amestec insa uneori am senzatia ca am nimerit in altă casă .
    Acum nu mai tineţi de vorbă că trebuie sa plec la Oana .
    Da , da !

    Apreciază

  24. Pingback: Vă rog s-aveţi o seară frumoasă! | Poteci de dor

  25. 1lauralaly zice:

    FRUMOS DE TOT COLINDUL TAU…. E LA LOC DE CINSTE IN INIMA MEA.. AAA SI AM O CIOCO BUUUN.

    Apreciază

  26. araoimi zice:

    😊 Colinda ta e …și e specială !
    Hai(de) vină în colindă , Potecuta dragă !

    Apreciază

  27. CARMEN zice:

    Craciun fericit, sanatate si LA MULTI ANI! pupici si îmbratisari din Bavaria :-*

    Apreciază

  28. fatadefragi zice:

    Craciun fericit, Potecuta!

    Apreciază

  29. Pingback: S-a întors pentru un gând… | Poteci de dor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s