Prea plinul unui gând

1Sssst! Gânduri nerostite au rămas suspendate undeva între colţul drept al sufletului şi cerul gurii. Visează nemărginiri dar îşi fac culcuş în cotloane umbrite de ticuri nervoase care trântesc uşa-n nasul dimineţii şi se întorc la somnul lor în care nu se întâmplă nimic. Se împing de la spate şi se încurajează, iar când cel mai brav dintre cei mai puţin slabi ajunge pe vârful buzelor, ceilalţi îl trag înapoi şi îi spun printre hohote de râs că a fost o farsă. Şi cum jocul ăsta trebuie să-i trateze pe toţi în mod egal, fiecare gând împins s-a întors ruşinat că a fost păcălit. Şi s-au ascuns, care pe unde a găsit un loc din care să nu fie scos cu un şut nemilos şi apoi umilit în faţa tuturor. Numai că deşi n-au avut nici apă de izvor limpede şi nici lumină, au tot crescut până când n-au mai încăput în sinea lor. Sufletul nu le mai încăpea în trup şi trupul nu le mai putea duce greutatea sufletului. Şi sufocau în interiorul lor şi ştrangulau la exterior. Şi răneau cerul gurii încleştate. Eliberarea lor însemna trafic mai puţin intens şi intersecţii libere. Orele de vârf şi-ar fi pierdut sensul şi şi-ar fi fructificat menirea tranformându-se-n ghizi-felinare pentru drumul lor.

Nu ştiau gustul resemnării dar erau împietrite în spaţiul mic care le strivea fiecare mişcare. Nu mai respirau de teamă să nu rămână prizonierele unei guri de aer. De teamă ca nu cumva îndârjirea să le fi transformat nuanţa, am ezitat să le las libere. Credeam că se vor năpusti asupra mea şi-mi vor cere socoteală pentru condiţii neadecvate. Deşi… ele au crescut de la sine până n-au mai avut loc în ele. Şi între ele. Am plecat capul ca semn de părere de rău şi am închis ochii să nu-mi rănească privirea. Am deschis uşor buzele aşa cum faci când întâmpini un sărut ce-ţi înfoiară simţurile şi am tresărit. S-au năpustit toate pe marginea lor, unele au rămas suspendate pe buza de jos, ca pe marginea unei prăpăstii dar fără frica unei inevitabile căderi în neant fără plasă de susţinere, altele escaladau buza de sus ca nişte acrobaţi bine antrenaţi. Un zvâcntet şi o adiere şi-au dat mâna pe muchia unei clipe şi toate s-au eliberat în zbor. Mi-au dat târcoale de câteva ori şi apoi au dispărut.
Spaţiul mic nu le-a făcut nici mai rele, nici mai puţin colorate. Cât au stat acolo, nerostite, au crescut dar nu şi-au pierdut esenţa. Erau fluturi cu aripi de amurg. Unul s-a întors, a privit înapoi peste umărul unei adieri de vânt şi a plecat apoi şi el.
Nu ştiu spre ce zări şi-au dus eliberarea. Nu ştiu unde îşi odihnesc acum atât nezbor în suspendare. Ele păreau să ştie. Calcă atent şi nu-ţi strivi fruntea cu palma.  Sunt firave.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

25 de răspunsuri la Prea plinul unui gând

  1. Adrian zice:

    Frumoase gânduri, Potecuță! O încântare!

    Apreciază

  2. Drugwash zice:

    A gîndi e periculos, în ziua de azi (n-a fost aşa dintotdeauna?) – spune-le „fluturi ai minţii”, mai bine, poate… Sau lasă-le nenumite, ar avea mai multe şanse la viaţă… 😉

    Ia, brodez şi eu litere, acolo…

    Apreciază

    • Nu ştiu, eu acum n-am gândit în termeni.. tehnici. Că aia e periculos, să fii tehnic.
      Şi mintea are fluturi, nu doar stomacul? Mintea mea are mai mulţi pitici dar sună frumos „fluturi ai minţii”, mulţumesc! E licenţă poetică, voi ţine minte 😉

      Apreciat de 1 persoană

      • Drugwash zice:

        A fi tehnic în lirism nu e atît de periculos pe cît e de dezolant. Şi dezamăgitor. Cel puţin aşa-mi spune oglinda, în rarele ocazii cînd dau ochii cu ea (ne)întîmplător. ^^’

        După umila mea părere nu-i nici o problemă cînd piticii aleargă după fluturi să-i admire – problema apare doar dacă vor să-i strivească, să-i ucidă.

        Uite, vezi, atîtea entităţi ne populează mintea şi totuşi noi le lăsăm de prea multe ori afară doar pe cele urîte. De ce? Oare au stat prea mult acolo, prizoniere într-o puşcărie maleducativă care le-a înrăit şi pe cele bune, închise nevinovate…?

        Ce fluturi trişti şi zdrenţuiţi îmi zboară acum prin minte… 😦

        Apreciază

        • Eu nu mai vreau să vorbesc la modul general. Cel puţin o perioadă. Că iar sunt înţeleasă prost şi nu am energie să explic nimic.
          Sper doar că încă mai am şi gânduri frumoase şi pitici mai puţin violenţi Altfel box fac cu ei 😀

          Apreciat de 1 persoană

          • Drugwash zice:

            Eu nu mai vreau să vorbesc deloc. Totuşi din gînd în gînd mai calc pe bec. 🙂
            Cine vrea explicaţii să le caute în DEX. 😉

            Fluturi frumoşi mai sînt, să sperăm că piticii tăi n-au vreun robot cu funcţie ‘shadow’ ca în ‘Real steel’ că atunci ţi-o iei de la ei rău de tot. 😛 XD

            Apreciază

  3. E bine că s-au eliberat și au pornit în zbor. Poate poposește și la mine vreun gând atât de ghiduș pentru a-și face cuib și a se înmulți. 🙂

    Apreciază

    • Petru, nu ştiu… eu le-am lăsat să zboare, le-am crescut dar nu le-am şi educat în sensul ăsta. Prea păreau să ştie ele…
      Pentru orice eventualitate, îţi trimit acum un gând bun şi sper să fie productiv 😉
      Zi frumoasă!

      Apreciază

  4. alma nahe zice:

    Gândul povestitor e cel mai liber. 🙂

    Apreciază

  5. Mugur zice:

    Zburat-au aripi de gând, iar tu le-ai adunat și le-ai transformat în fluturi. Luat-ai și-un penel, apoi le-ai colorat aripile în fel și fel de culori, ba chiar și forme diferite le-ai dat.
    Ai adunat toți acești fluturi în roiuri de gânduri și cuvinte, apoi le-ai trimis către noi, să ne înseninezi clipa.
    Mulțumesc, Potecuță!
    Să-ți fie viața precum gândul, plină de frumusețe și culoarre! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  6. Ileana zice:

    O seara plăcută!


    Vorbele bune nu costă mult. Nu afectează nici limba nici buzele. Îi fac pe ceilalţi să fie mai buni. De asemenea ele produc imaginea asupra sufletelor oamenilor şi această imagine este cu adevarat frumoasă. – Blaise Pascal
    Kind words do not cost much. It does not affect the tongue or lips. They make others to be better. They also produce the image on the souls of men, and this picture is really beautiful. – Blaise Pascal


    În viaţă, este mai bine să nu amestecăm afacerile cu prietenia, pentru că atunci când la mijloc sunt interese materiale se uită valorile prieteniei.
    In life, it is better not to mix business with friendship, because when the middle are material interests looks values friendship.

    Apreciază

  7. noradamian zice:

    ce frumos! zboruri de fluturi, broderii de gânduri

    Apreciază

  8. doarnicol zice:

    „Sufletul nu le mai încăpea în trup şi trupul nu le mai putea duce greutatea sufletului. Şi sufocau în interiorul lor şi ştrangulau la exterior. Şi răneau cerul gurii încleştate. … Erau fluturi cu aripi de amurg. …” Oare se poate ..mai frumos de atât?!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s