Suflete click-uite

1La începutul acestui an, spuneam că eu nu „Je suis Charlie” şi mi-am luat nişte castane presărate cu verdeaţă de „huoo, insensibilo!”. N-am reuşit să mă fac înţeleasă şi n-aş reuşi nici acum aşa că nu insist. Spun doar că eu, în momentul ăla, ştiam despre Charlie că există şi atât. Şi că dacă nu mi-am pus pe FB (oricum nu-s activă dar zic) sau pe blog sau în geam poza pe fundal negru pe care scria cu alb că sunt Charlie, nu a însemnat că nu m-a mişcat ceea ce s-a întâmplat, că nu am condamnat şi că nu am înţeles. Dar eu, în prostia mea, am crezut că Charlie însemna mai mult decât „apăi toată lumea şi-a pus asta, e în ton, pun şi eu că dă naşpa dacă nu”. Şi pentru că era peste puterea mea de înţelegere, am ales să nu. Sigur, am înţeles de atunci că era vorba de mai mult decât ceea ce era oricum o mare tragedie, adică moartea unor oameni.

Aşa că a rămas aşa, că sunt o inimă de piatră şi nu-mi pasă deloc de nişte oameni care au murit nevinovaţi. Ce să mai spun? I-am lăsat pe cei care şi-au schimbat pozele de profil să fie ei sensibili dacă în asta constă solidaritatea. Nu generalizez, vorbesc de ăia mai vocali care au pus doar ca să fie în pas cu „moda”.
În vara acestui an, am avut o discuţie referitoare la pozele cu desene animate puse ca să, vezi Doamne, le arăţi copiilor bolnavi de cancer că nu sunt singuri. În mare, ceea ce am spus atunci, suna cam aşa:
„Nu ştiu cât de reală este statistica (nu am verificat) dar se pare că în ţara noastră, şase copii sunt diagnosticaţi cu cancer în fiecare săptămănă. Şase! Pe săptămână. Vreau să văd un om care nu tresare la cifra asta. Numai citind. Să nu mai spun de ce simte dacă mai şi vede o fotografie a unui copil bolnav. Vrem să le arătăm că ne pasă. Şi ne mobilizăm. Sute, mii, zeci de mii. Dacă asta presupune un efort redus la două clickuri, suntem dispuşi să-l facem. Dar mă întreb (retoric, desigur) cât de mult îi ajută o fotografie de profil schimbată pentru câteva zile? Pe ei… deloc. Pe noi… la stima de sine. Că ne-am pus şi găleţi de apă-n cap, am avut şi poze curcubeu. Dar nu mai ştim şi nu am ştiut nici atunci pentru ce a fost campania aia cu gheaţă şi parcă ne-ar veni să cârcotim că Gigel a venit acasă cu un băiat pe post de iubit.
E bine că suntem atenţi la ce se întâmplă în jur, e bine că încă mai ştim ce-i compasiunea, e bine că ne mobilizăm cu miile. Dar ideal ar fi să fim aşa şi-n „offline”. Adică în lumea aia reală unde faptele bune nu se contabilizează-n like-uri. Poate că un leu, pus peste alt leu, ar mişca mai mult. Trăim într-o ţară cu condiţii mizere în unele spitale, o ţară fără bani de medicamente. Oamenii îşi vând casele ca să-şi salveze copiii şi noi le arătăm că îi înţelegem cu o poză cu Rapunzel. Şi ne şi ridicăm mici statui că uite, bă, io-s om, io simt, tu n-ai poză Disney, tu nu ai suflet. Şi să ştiţi că dacă nu bătea vântu’ io ieşeam să alerg pentru spitalul ăla. Dar era frig, bă, şi răceam. Las’ că-i bine şi aşa, am pus poză egal îmi pasă. Nu-s nebună de tot dar nu mai ştiu cum să explic. Dacă măcar jumătate din cei care se arată solidari pe net prin tot felul de artificii, ar face un gest oricât de mic şi în afară, cred că ceva-ceva s-ar mişca. Nu ştiu cum e dar ceva mă face să cred că pe o mamă care-şi vede copilul stingându-se încet în fiecare zi, nu o mângâie absolut deloc „atenţia” asta de la distanţă, bunătatea asta 2.0″
Sigur că am fost trasă de urechi. Că nu-i aşa. Că un copil bolnav, dacă intră pe net şi vede miile de poze cu desene la profil şi vede câtă lume e lângă el, zâmbeşte şi mai uită de boală.
Ok, am cerut iertare, sunt tâmpită şi nu înţeleg. Şi ok, n-am pic de suflet. N-am. De fapt, nu mă impresionează copiii bolnavi, oamenii care mor împuşcaţi, tinerii care mor arşi. Sunt un monstru. Un monstru care înţelege ideea de „gest simbolic” dar care crede că uneori e nevoie de mai mult. Un om fără pic de suflet care crede că adevărata solidaritate e aia pe care am văzut-o la Colectiv. Cu cozi la donat sânge, cu bani mulţi donaţi, cu oameni care au scos alţi oameni din flăcări, cu oameni care au ajutat alţi oameni. În prostia care mă caracterizează, asta înţeleg prin solidaritate. Şi am tăcut. Mi-am acceptat condiţia.
Acum, cei foarte solidari online, se ceartă că „da’ ce, bă? Ăia şi-au pus steagul nostru pe net? Io de ce să-l pun pe-al lor?” Asta înseamnă spirit liber. Şi cum n-am nici din ăsta, tac. Că-s fără suflet. Şi fără minte. Mă întorc la poezii scrise prost.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

63 de răspunsuri la Suflete click-uite

  1. szqwer zice:

    Nici eu nu am steag pus la poza de profil, din aceleasi considerente.Atat !

    Apreciază

  2. April zice:

    Eu sunt activă pe FB, dar nu mi-am schimbat poza de profil în acord cu nici un eveniment. Mi se pare un gest mărunt, care nu ajută la nimic, dar în schimb te face să te dai mare în fața altora și să-ți liniștești înșelător conștiința că ai făcut și tu ceva. O rugăciune înălțată către Dumnezeu și/sau o mână întinsă pentru ajutor – de asta au oamenii nevoie, nu de vorbe și imagini colorate pe net!

    Apreciat de 2 persoane

    • Îţi asumi ce-ai spus, da? Nu de alta dar asta am spus şi eu în vară şi mi-am luat-o că-s insesibilă. Nu, nu aici pe blog. Dar dacă totuşi se întâmplă, să te pregăteşti. Slavă Domnului, nu era nimeni dintre cei care vin aici sau cei pe care eu îi citesc. Dar există. Sunt vii. 😀
      Şi ghici? Unii dintre cei care mi-au dat de înţeles că-s suflet de piatră, au urlat că „sataniştii ăia şi-au căutat-o”. Mno, ce să zic? Îi cred că ei sunt inimi mari pline de iubire pentru semeni.

      Apreciază

  3. Exact asta am spus şi eu ,nu îţi fă griji nu eşti insensibilă eşti doar realistă. Când a fost cu accidentul de la colectiv şi toată lumea era şocată, eu mi-am zis : în fiecare an în România mor 3000 de oameni în accidente rutiere datorate lipsei de autostrăzi şi a lipsei de respect pentru viaţa umană. Dar când au început să îi numească eroi,îngeri ,m-am detaşat în totalitate de opinia publică. Asta cu schimbatul pozei de profil (şi scuzaţi vocabularul cartier) este o labă psihică. Să îşi spună că fac ceva pentru a schimba lumea. Da să stai în faţa calculatorului nu schimbă nimic,nici în cazul victimelor ,nici în cazul copiilor bolnavi .

    Apreciat de 1 persoană

    • Sigur, o dramă e şi moartea unui singur om. Dar era normal ca asta să şocheze o ţară, nu poţi rămâne rece. Acum, îngeri sau nu, au fost oameni şi e tragic ce s-a întâmplat. „Teatrul” creat în jurul incendiului, nu ştirbeşte cu nimic drama în sine. Eroi… nu ştiu. N-aş vrea să par ciudată dar eroi sunt cei care au salvat şi alte vieţi acolo, cei care au tras după ei şi alte persoane. Mă rog, e doar o părere.

      Apreciază

      • Eroi sau nu este o tragedie,dar reala suferinţă au simţit-o părinţii ,fraţii şi prietenii. Poate sunt eu stricat ,sau faptul că de când eram copil am văzut doar războaie(şi când eram copil eram cel mai sensibil),şi moarte. La un moment dat am încetat să mai plâng morţii,pentru că ei nu mai suferă şi să mă gândesc la cei rămaşi în viaţă . Dar ăsta sunt eu

        Apreciază

  4. Io nu pot să cred că ai primit reproșuri de genul ăsta. Dar dacă totuși au fost niște indivizi care au făcut-o, i-aș răspunde ca-n copilărie: Cine zice ăla e! Sâc!

    Apreciază

    • A fost o serie de discuţii, Petru. Nu m-a certat nimeni că nu am poză, mi s-a spus că nu înţeleg eu gesturile astea care ajută. Şi apoi eu n-am înţeles pe cine ajută şi cum. Şi tot aşa. Deh, diferenţe de opinie.

      Apreciază

  5. Monik zice:

    Draga Potecuța, sunt gesturi goale probabil la multi care recurg la aceasta „solidaritate”. Unii o fac ca nu pot mai mult si considera ca macar asa sunt alături de victime. Nu stiu, încerc sa le explic gestul unora care imi sunt cunoscuți, ca altfel nu inteleg. Eu nu simt nevoia sa vadă lumea întreaga cat sunt eu de solidara, așadar ca si tine, probabil ca daca mi-as exprima nedumerirea, as fi văzuta ca o ființa cu sânge rece, făra preocupări asa mărețe. Am renunțat sa ma exprim pt ca nu as vrea sa ii lezez, atat. Dar sunt la fel de contrariata ca si tine.

    Apreciază

    • Stai puţin. Au fost trei zile de doliu naţional. Posturi tv care şi-au pus la siglă bandă neagră. Tot simbolic e şi tot nu e vorba de ajutor concret. Dar e altceva. Pe net, vedem că circulă ceva, hop şi noi cu poză sau cu status că aşa e mişto. Dar s-a alergat pentru copiii ăia bolnavi, s-au strâns bani. Adică, facem gesturi mici din taste dar concret, facem ceva? Oare? Nu ştiu… întreb.

      Apreciază

  6. Mugur zice:

    Te vei întoarce la poeziile tale scrise bine și din suflet.

    Nu cred să folosească cuiva aparențele. Oare chiar se crede că un copil bolnav de cancer stă pe FB să contorizeze pozele de profil ale cuiva?

    Îți înțeleg revolta și nu-i pot înțelege nici eu pe cei care te acuză. Sau poate că înțeleg despre ei că sunt doar oameni plătiți să ne determine a fi o simplă turmă. Manipulatori de opinie!

    Apreciat de 1 persoană

    • Asta mă întrebam şi eu. Sigur, ştiu că există fel şi fel de oameni care merg în spitale să cânte, să facă mici giumbuşlucuri, să recite pentru oameni bolnavi. Ok, înţeleg că asta poate fi o mică bucurie. Dar asta întrebam: măi, chiar ajută pozele astea? Cum?
      Nu a fost vorba de acuze neaparat. Dar nici nu am insistat să schimb păreri.

      Apreciază

  7. Un pitic călător zice:

    Mă declar și eu un „monstru” d-ăsta de zici tu, căruia nu-i pasă de suferința altora. Ce să mai! Dacă așa gândesc unii, nu numai că sunt săraci cu duhul, dar le mai suflă vântul și în creier. În clipa în care unu din ăsta de zici că te-a arătat cu degetu „tu..huooo, tu aia care nu ai pus un desene la profil, huuoo, tu trebuie să fii răstignită! Nu ai pic de suflet, femeie!” o să facă o argumentație clară, documentată ca la carte, cu un număr considerabil de cuvinte, un scris corect (foarte corect) cum că tot ceea ce a început să se practice pe feisbuc (poze de profil schimbate, drapele aplicate peste poze, tot felul de distribuiri a unor poze cu copii bolnavi – că vor primi nu știu câti bani de la feisbuc pentru fiecare distribuire) reprezintă un ajutor REAL, ADEVĂRAT pentru sufletele chinuite de viață, atunci jos pălăria. Dacă cineva a fost în stare, înseamnă că merită să încercăm să privim și așa lucrurile.
    Până atunci sincer, nu ar trebui să acorzi importanță unor dobitoace care nu sunt în stare să-și argumenteze arătatul cu degetul.

    (M-am enervat oleacă, oleacă mai mult, mă scoate din minți chestiile astea)

    Apreciază

    • Keep calm şi citeşte asta: am spus şi mai sus că unul dintre personajele astea cu desene la profil, a urlat că „dacă nu invocau spirite în club, nu mureau”. Mai e nevoie să zic ceva? 😉
      Şăzi calm că nu merită nervi 😉 Io am spus aşa, să leg povestea 😀

      Apreciat de 1 persoană

  8. Drugwash zice:

    Viaţa e ca un puzzle imens. Marea noastră majoritate, în special la vîrste mai mici sinonime cu lipsa de experienţă dar nu numai, ne „aruncăm” să ciugulim şi să înghiţim nemestecat tot ce prindem, căci sîntem în competiţie unii cu alţii acum mai mult decît oricînd (nu ştiu de ce – poate fiindcă aşa a spus cineva, cîndva). În graba noastră, toate „grăunţele” astea de informaţie ajung în guşă alandala, nu le punem cap la cap, ordonate, aşa cum ar trebui să fie ele pentru a completa măcar o bucăţică din acel puzzle infinit al Existenţei. Şi ne grăbim să emitem opinii fracţionare, filtrate de propria raţiune care poate că nu e chiar defectă (întotdeauna) însă cu siguranţă nu vede imaginea de ansamblu.

    Nu poţi analiza ceea ce nu ştii. S-ar putea spune că cel mai bun lucru în atare situaţie e să urmezi zicala: „dacă tăceai, filosof rămîneai”. Dar şi atunci ar exista faţete negative în ochii opiniei publice, tocmai fiindcă ceilalţi nu ştiu de ce.

    Nu e bine dacă taci. Nu e bine dacă vorbeşti în necunoştinţă de cauză. Nu e bine dacă spui adevăruri care consideră unii că ar trebui să rămînă ascunse. Nu e bine dacă minţi. Nu e bine în nici un fel. Şi atunci, dacă orice am face e de rău, de ce să ne mai batem capul? Facem aşa cum ne vine pe moment şi nici că ne mai pasă după aia. Că oricum totul trece, totul se uită sau se modifică peste ani în cărţile de istorie. Şi de fapt nimic nu contează. Absolut nimic.

    Apreciat de 1 persoană

  9. Ana zice:

    Si pe mine m-a….uimit de-a dreptul , discutia in contradictoriu :”Da’ ce , pentru aia a contat colectiv?De ce nu si-au pus steagul Romaniei?Io de ce sa-l pun p-al Frantei?” In primul rand nu am priceput cine a pus pe cine sa isi puna steaguri la profil? Adica era cu sula-n coaste sa faci asa musai?
    Si apoi fiecare face ceea ce crede ca e bine , cu statusurile sale…nu pricep de ce as da eu prost ca mi-am pus la avatar o baba cu limba scoasa si nu steagul Frantei? Si sincer , Potecuta draga , mie mi se cam rupe de ce caraie unul si altul….cui nu-i place , haida pa!

    Apreciază

    • Eu cu atât mai puţin mă pricep la astea. Asta cu steagul Franţei, jur că o înţeleg. Mă rog, mai tare înţeleg să avem o zi de doliu şi să scriem mesaje dacă avem unde. Dar bună şi asta. Suntem uniţi, suntem toţi împotriva ISIS, ne dăm mâna şi etc. Dar am râs tare când am văzut şi pe forumuri şi pe siteuri şi pe urmă prin presă, linkuri de pe FB cu revolte că dacă ăla nu, eu de ce? Ai văzut ce-a scris domn’ poliţist? Că asta e fix ca ăla care nu vine la înmormântarea mea că nici io nu merg la a lui. Cum naiba să nu râzi? 😀

      Apreciat de 1 persoană

  10. psi zice:

    eu mă opresc doar la desenele acelea animate. statisticile spun că da, șase copii, exact cum ai spus. majoritatea formelor de cancer infantil ar fi tratabile, dar mai puțin în românia.
    și mai spun că acei copiii intră mult prea rar pe facebook. de obicei sunt ocupați să vomite chimicalele acelea care sunt băgate în ei.
    cam atât…că iar mă enervez. e ușor să empatizezi din click și din poză… tare ușor. 😦 trist este că empatia asta este nulă.

    Apreciat de 1 persoană

    • psi, draga mea…. am încercat să o spun frumos. Era înainte de crosul de la noi. Am fost întrebată, mai nuanţat, dacă am copil bolnav de cancer. Nici persoana nu avea. Dar ştia că pozele alea îi fac să nu mai simtă durere. Că noi, oameni buni, le arătăm lor şi părinţilor că suntem ca o mare familie. Am simţit nod în gât. O credea cu tărie. Avea o poză cu prinţesă, ceva. De obicei tac. Că eu cred că nu mă duce capul, chiar cred. Dar mai şi răbufnesc că om sunt…
      Şi îmi pare rău că n-am tăcut azi. Era mai bine să îmi ţin părerile pentru mine.

      Apreciază

  11. fosile zice:

    Am fost „revolutionar” si am fost ” golan”.Am avut noroc sa nu mi se intimple nimic, dar si ghinionul sa-mi dau seama ca totul a fost degeaba.
    Sint „satanist” din 1968, iar prin anii ’70, am fost pe baricade cu chitara in mina.
    Nu mai ies, dar daca pot sa fac ceva fac, fara publicitate, fara tv-ri sau bloguri.
    Orice se intimpla dincolo de granitele noastre se gasesc IT-isti care, cu ajutorul unor programe evidentiaza in intreaga lume.La noi nu se gasesc astfel de IT-isti care sa arate intregii lumi cit sintem de buni, cit sintem de frumosi si ca si aici se intimpla grozavii ca cea de la „colectiv”.Si ca da, sintem inca patrioti.

    Apreciază

    • Întreb, nu dau cu piatra: câţi dintre cei care dau un click şi se laudă că au făcut ceva, ar putea fi acum acei „golani”? Doar întreb.
      În rest, cu tot respectul, vă mulţumesc mult!
      Aoleu, deja sunt sensibilă la asta cu sataniştii. Aud acum că circulă mailuri cu versuri special alese, toate cu versuri mai ciudate ca să „înţeleagă ignoranţii că rockul e rău”. Nu mai am energie să încerc să înţeleg astfel de gesturi…

      Apreciază

      • fosile zice:

        Oare si asta era tot satanista?

        E drept, pe vremea aceea muzica era ” decadenta”. iar eu „bagabont” pentru ca purtam plete.

        Apreciază

        • Nu ştiu, posibil să creadă că da. Nu mă mai miră absolut nimic…
          Aha… „nu contează cât de lung am părul…”? 😀

          Apreciază

          • fosile zice:

            Adevaru e, ca pe vremea aceea, toti eram la fel ( tineretul) in „cuget si simtiri”:https://fosile.wordpress.com/2013/01/27/aveam-timp/ ( pozele de aici sint de la inceputul anilor ’80, dupa ce m-am casatorit)
            in comparatie cu acum ( asa mi se pare mie) cind sint mai dezbinati (tinerii).

            Apreciat de 1 persoană

            • Am editat comentariul că dădea eroare, intra paranteza în link. Acum e bine. Grea întrebarea din finalul postării… s-a găsit răspunsul? E vorba doar de timp, oare?

              Apreciază

          • fosile zice:

            Nu m-am mai intrebat, dar am constatat ca timpul aduna urme.
            Daca ai mers vreodata prin noroi argilos ai observat ca la fiecare pas se mai depune un strat de noroi pe incaltaminte si mergi din ce in ce mai greu.Dupa ce cade, mergi citiva pasi usor dupa care se aduna din nou si intervine si oboseala…
            Cam asa e si cu timpul de-acum in comparatie cu cel din tinerete.S-a adunat, atirna mai greu, e mai greu de inaintat.
            Si da, aveam mai mult timp pentru noi decit acum.

            Apreciat de 1 persoană

  12. Oana zice:

    Eu nu mai zic nimic. Aștept poeziile. 🙂

    Apreciază

  13. ovi zice:

    ce scutit sunt de toate astea… ca nu am FB… si gata… nu exist…
    dar tot am doar un steag romanesc… si unul american… pe care nu le afisez nici pe blog nici la intrarea in casa… doar ma bcuur de ele… aici… in intimitatea biroului meu…
    da… este o drama cand un om ia viata altuia… prin orice forma ar face asta…
    da… este tot o drama cand un om, ucide visul altui om… prin orice forma ar face asta…
    da… este o drama cand un om barfeste pe altul… printr-o caricatura sau oricare alta forma…
    da… este o mare drama ca societatea in care traim este nedrepta…
    dar acum… sincer… ar putea fi altfel??? pate ca… numai si numai prin credinta…
    pana al urma, recunosc… pasim din drama in drama… alargand dupa zambet si bucurii… eu ma opresc la acestea de mai apoi… si incerc sa la gestionez cum se cade, pe celelate…

    Apreciază

  14. fata veselă zice:

    Ai dreptate, nici eu nu mi- schimbat poza de profil nici pentru Colectiv, chiar am scris că asta nu ajută cu nimic, nici pentru Franța. În schimb „am fost” Mica Sirenă 24 ore doar pentru amuzament, nu am dat leapșa mai departe fiindcă nu așa ajut niște copii bolnavi de cancer. Pentru asta e suficient să te duci la orice spital de oncologie pt copii și vezi în 2 secunde cum îi poți ajuta cu adevărat. Dar na, trendul e trend, trebuie să ne fălim puțin cu non-empatia. Aia virtuală.

    Apreciat de 1 persoană

  15. Nimeni nu e în drept să dicteze cuiva ceva, ba și mai mult bârfeala ține de păcat, de orice natură ar fi! N-am acceptat să fiu Charlie, pentru că unele caricaturi la adresa românilor m-au scos și pe mine de pe fază. Oricărui îi aparține libera alegere și faptul, că mi-a fost aproape alegerea să-mi pun drapelul pe facebook tot e decizia mea, nu de dragul solidarității, eu am decis și decid în continuare cine îmi e prieten și cine nu (dușmani nu am de când trăiesc pe pământ). Nu condamn pe nimeni, pe cei tari de fire îi admir! Și rare îmi sunt frământările, mai ales pentru trecut, și la ce bun, trenul e departe. Îmi place că trăiești cu problemele de azi, e o stare de suflet viu, activ, îmi place modalitatea tratării subiectelor, libertatea gândirii, succese și să ne citim cu plăcere, or asta ar fi scopul acestor cunoștințe virtuale, în rest „ce e val, ca valul trece”. Inspirație la maximum!

    Apreciază

  16. july zice:

    Se pare ca ne-am adunat pe-aici cei ce nu ne-am schimbat pozele. :)))

    Apreciază

  17. nostrastella zice:

    Bună .

    Tu crezi în bu hu huuu ?!
    De fapt … Lasă . Cum bine spunea cineva mai sus : dacă tăceai …
    ……
    Ata ete !
    Egocentricii moderni – recte , ai zilelor noastre – protejaţi de oareşce ”dulci aure”ce sburătăcesc nimicul , sunt scutiţi/feriţi ( pro bono ! ) de … no offense : cunoaştere … calea … alea-alea, adicătelea .
    Ezoterismul nu i’o curta în veci .
    Vreo mantră să-i lovească … dumirindu’i(?) ?!
    NICIODATĂ ! So , a voastră fi’va Împărăţia ! Decât !!! 😆

    FERICIŢILOR !

    Apreciază

    • Bună!
      Adică, pe scurt, sunt proastă, nu? Accept asta. Dar, spune-mi, te rog, de ce sunt proastă. Să înţeleg.

      Apreciază

      • nostrastella zice:

        Hm …

        Oare de ce , voi ăştia – de vă credeţi deasupra tuturor , nu sunteţi , D-zeule Mare , dotaţi şi c’oleacă de smerenie !

        … Cum ar fi ?!
        Zic .
        Nu dau cu parul .

        Unde pana mea – din rândurile mele , ar fi ”răzbătut” vr’o fărâmă de … acuzaţiune (caragialestic vorbind ) asupră-ţi , care s’o dea-n cârcoteala prostiei ?
        Mă leşi ?
        Nu te-am acuzat de nimic .
        Şi … Fuck , şi’n pana mea ! Nu te judec . Pricepir ?
        Şi chiar nu ţin (neapărat) să te schimb (f.u.t.u.i !sună a pleonasm , cred ).

        … Nu vreau nimic …
        Suntem o ţară liberă … (mai) Sper .

        Şi la urma-urmei , wtf ! click-ul e/era la tine . Puteai să dai ”delete” … cât ai zice … click … ”porcăriei” mele .
        Nu te mai alinta , dară . Că mno … Nu cu mine ai o problemă , draga mea .

        Cu tine !!! (şi [cred] cu click’ul … ori laik-ul ăla , bată’l vina …)
        Eu sunt foarte bineeeeee ! Mulţumesc .

        Şi apropo de smerenie …
        Un om dotat (că asta , smerenia , nu se găseşte pe garduri … o ai au ba , zic gurile rele !) cu aşa ceva , ar fi citit doar invidie din parte-mi … nimic al’ceva .
        S’o lăsăm aşa ( deocamdată ) , dară …

        PS .
        rămâi la poezii . unele chiar bune recunosc . şi poate peste vreo … 10(?) ani … vei ”pricepi” mult mai multe . 😆

        Cu drag şi … fără supărare . (că nici eu nu-mi duc viaţa-ntr’o oareşceşicare ampulă… menită să mă protejeze !!!!!!!!!! )

        Ne’om mai … click‘ui cu siguranţă …
        …………….

        Apreciază

        • Să încerc cu liniuţă că e mai simplu pentru mine:
          – care „noi ăstia?” că eu am vorbit doar în numele meu, nu m-am erijat în purtător de cuvânt. Nu mă cred deasupra nimănui şi nu înţeleg de ce atunci când cineva spune ceva ce nu corespunde cu ce vrem noi, îl catagolăm aşa. Eu nu am gereralizat în postare. Am spus de unii vocali. unii nu înseamnă toţi.
          – te les dar înainte de asta, te rog să arunci un ochi pe comentariul meu de mai sus. Există un semn al întrebării acolo. Nu te-am acuzat că m-ai acuzat. Dar „sunt scutiţi/feriţi ( pro bono ! ) de … no offense : cunoaştere”, spre aia m-a dus cu gândul. Aşa că, no offense, nu te enerva că nu face bine.
          – nu am cuvinte în moderare aşa că scrie cu încredere fără puncte între litere că… suntem o ţară liberă, deh!
          – în primul rând, am impresia că e prima dată când comentezi pe blogul meu. Adică, nu. Nu e impresie, e certitudine. Şi poate eşti şi nouă pe aici. Nu şterg comentarii doar pentru că sunt contrazisă. De ce să îl şterg pe al tău? Doar pentru că nu eşti de acord cu mine? Nu, nu puteam da delete. Şi nu, nu mă schimbi tu. Pentru că nu vrei, nu ai de ce, nu eşti în măsură. 😉
          – nu ştiu ce-i smerenia dar nici de invidie nu e cazul să vorbim.

          Seară frumoasă, draga mea! Dacă tot ne drăgălim pe aici…
          P.S Mulţumesc!
          – îţi duci viaţa fix cum vrei. În sau în afara unei ampule.

          Apreciază

  18. Alina zice:

    Sunt întru totul de acord cu tine! Deci înca un om” fără suflet” în plus. 🙂 Zi frumoasă!

    Apreciază

  19. nostrastella zice:

    Îmi propusesem să nu mai intervin – educaţia , mde – şi să mă retrag , colo şa , de unde am venit … din biţii , ori întunecimea neţilor , cum ar veni .
    Mare pagubă ?
    Oooooooo ! Nuuuuu , cu siguranţă .
    Însă – tot de educaţie ţine – nu-mi prea place să rămân datoare .
    So .

    STOP JOC !

    Am înţeles , permiteţi-mi să mă retrag , frumuooooo…….şaţelor.
    (ştiu că te dezamăgesc 😆 draga mea – cu voia ta ; că doar … nu’i aşa ? am fost o pată de culoare p’acilea ,if you know what I mean ) . Vă las aşadar în … veselia selfie-urilor gen … i_like_fuck you !

    Go for it , fericiţilor dară , precum spuneam deunăzi . Că , na …

    Da’ chiar simt că-mi pierd vremea ( … ca să fii un pedagog mai răsărit , trebuie neapărat să ai şi cu cine , spunea profa mea preferată ; nicio referire la persoanele de faţă , supărăcioşilor ! 😆 ) şi cum nu prea am timp , mai spun doar atât ( cu liniuţă , cum îţi place ţie ; şi ce urăsc eu cel mai mult , btw ; apucături decât inginereşti magna cum laude , atunci când vrei să dai consistenţă nimicului ! bleah )

    – draga mea (again ) ,

    ce -ar fi … ori … cum ar fi … habar n-am … nu spun … însă doar zic …
    Cum ar fi , zic , să nu te mai dai pe neţi , aşaaaaa … preţ de’o lună de zile ? Adicătelea , să nu te mai bulgăreşti (blogger-eşti , i mean ! ) … în like-uri fără număr cu alţii ce-abia aşteaptă să’ţi întoarcă bulgărul .. ăstaaaa … blogger ul … fuck (îmi face figuri tastatura ) năstruşnicul şi decât preafericitul like dus-întors ?! Hm . Ce-ar fi ? Cum ar fi ? Nu vrei tu să-ncerci astă experienţă ?!
    Ha ?
    Fă’o totuşi , şi .. mno , poate aşa vei afla însfârşit şi tu , ce-nseamnă smerenia … Ori -cu siguranţă , cine’ţi sunt aproape de ”zbaterile” tale … lirice ? Cititorii adevăraţi , nu vânătorii de … ”preafericiţi” (narcişi?!) .

    PS . nu te opri totuşi din scris ! o faci foarte bine atunci când nu bravezi şi Narcis nu-ţi dă târcoale … deflorându-te ! Toate cele bune .

    Succes .

    Apreciază

    • Din greşeală ți-am dat ție vreun like care a deranjat? Dacă da, îmi cer scuze deşi mă îndoiesc, nu permite acces linkul pus de tine. Dacă nu, tot educația mă face să te rog să nu îmi spui tu cui să îi dau like şi cui nu că mă descurc. Şi te rog să nu îți pierzi timpul cu noi, mai ales că deh, nu ai cu cine, cum ai spus. Da, m-ai nimerit. Mă numesc şi Narcis. Nu, nu Narcisa. Era cam fericită tanti de la certificate şi a uitat un a. Asta e, mă lupt cu asta.
      Mulțumesc pentru aprecieri. Deflorarea o cedez, nu e treaba ta şi nu discutăm ce nu ne priveşte.
      Şi te rog să nu mai vorbeşti la plural că tu cu mine ai ceva. Dacă ai. Dacă nu, cu atât mai bine. Cu cei care vin aici nu ai nimic. Nu îi mai cataloga după cum îți dictează educația.

      Apreciază

  20. araoimi zice:

    Eu recunosc ,le-am pus …apoi m-am razga(gandit), cui ii pasa ?
    Solidaritate ? Am observat ca parerile sunt pro /contra. Nici nu stiu cum o fi bine. Imi permit totusi sa fac o remarca:suntem aici pentru discutii civilizate, nu pentru „ironii”! O seara minunata Potecuta cu dor de dor . 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s