Gând din necuvânt

Tăcut-am ieri şi-n necuvinte
Aripi pe gânduri am pictat
Iar clipa-aducerii aminte
Dorul de zbor le-a strecurat

Nu le-am şoptit spre care zare
Să-mi ducă nerostitul dar
Când fost-au gata de plecare
Şi-au scuturat visul de-amar

Şi s-au pierdut în depărtare
Oprindu-şi zborul în senin
N-au ascultat nicio chemare
Şi nici n-au aşteptat să vin

Erau curate şi-nţelepte
Şi nu ştiu dacă au găsit
Un loc în care s-odihnească
Sau de cărarea-au rătăcit

De şi-or fi împlinit menirea
Şi nu s-au risipit în fum
N-a fost degeaba nerostirea
Şi n-a lăsat în urmă-i scrum

Poate-au găsit un loc la masă
Şi n-au rămas singure-n poartă
Şi-o candelă arzând în casă
Că n-ar şti drumul să se-ntoarcă

Tăcut-am ieri şi-n necuvinte
Pictat-am aripi pentru gând
Ca semn de-aducere aminte
Le-am urmărit plutind în vânt