Sunt doar un cânt ce nu-şi ştie solfegiul
O stea fără de cer în buletin
Şi-n treişpe‘ cifre – ca un privilegiu
Semnez că sunt şi încă mă deţin
Mai am şi eu mirări ca orişicare
Mă vizitează gânduri-herghelii
Ceai de-anason servim printre taclale
Ele se sting, eu tot printre cei vii
Sunt zile-n care-ncet mă chem pe nume
Să nu îl uit sau să-l declar pierdut
Mai ies să-mi caut sufletul în lume
Şi mă-ngrozesc să nu mi-l fi vândut
În seri mai reci cât răsfoiesc prin vise
Aerisesc şi şterg de praf iluzii
Mai scrijelesc în fum dorinţi nestinse
Şi zori mă prind ades în neconcluzii
Şi sorb încet din resturi de-nserare
Cât caut printre ani acel cuvânt
Ce ar putea răspunde la-ntrebare
Sunt început de gând
Atâta sunt!
Cum? Ce?
De unde pot sa cumpar primul volum? 🙂
ApreciazăApreciază
Volum de ce? De .. început de gând? 🙂
Grea întrebare, îmi dai măcar trei variante de răspuns?
Mulţumesc tare mult!
ApreciazăApreciază
volum de .. nemurire. E alegerea ta cum vreo sa o proiectezi in lume : proza, poezie, muzica, pictura… orice forma crezi ca e cea mai potrivita. 😉
Pentru ca astia mai fraieri, ca mine, avem nevoie de asta …
ApreciazăApreciază
Mulţumesc din suflet!!
Dar din gaşca „fraierilor” care au nevoie de şi de… fac şi eu parte.
Încă o dată mulţumesc!
ApreciazăApreciază
Cineva zicea ca nu are talent la poezie;) Sa nu mai aud ca zici asa ceva. Si cind iese primul volum de poezii semnat potecuta sa ma anunti ca stau si la coada;). Te pup.
ApreciazăApreciază
A zis cineva asta despre mine??? 😀
Of, Laura dragă… nu ştiu, chiar nu ştiu. Eu scriu fără să ţin cont de reguli, fie vorba-ntre noi, nici nu cunosc toare regulile unei poezii. Scriu.. aşa cum scriu. Şi sunt atât de mulţi alţii care chiar merită asta, încât parcă mi-ar fi jenă.
Dar dacă… promit că primeşti printre primii. 😉
Mulţumesc din suflet!
ApreciazăApreciază
Ma intreb oare toti poetii au studiat cum trebuie scrisa ?Poezia e suflet…
ApreciazăApreciază
Este, Laura! Dar când publici îţi asumi. Şi aici ar fi problema mea. 😉
ApreciazăApreciază
Cine spune ca tre` sa scrii dupa reguli? O singura regula exista: obligatia de a ajunge la sufletul omului… ori tu, dupa ce te-am citit acolo ai ramas.Te rog,sa ma pui pe lista, si cu autograf.
ApreciazăApreciază
Ăia la care le zice „critici” 😀
Ai dreptate. Nu vorbesc de a mea dar eu am citit versuri scrise de şi de şi de la care mi s-a topit sufletul. Deşi nu aveau neapărat ritm sau mai ştiu eu ce. Dacă spui că a ajuns la sufletul tău, eu nu pot decât să mă bucur tare şi să îţi mulţumesc mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cel mai bun critic este cititorul… iar mie daca nu-mi place ceva spun.
ApreciazăApreciază
Ai perfectă dreptate. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sa mai rasfoiesti prin vise, sa ne incanti !
Am citit-o de cateva ori…e minunata, frumoase ganduri.
Eu…astept ! 🙂
ApreciazăApreciază
O voi face! Pentru mine. Şi pentru voi dacă veţi mai vrea. Îţi mulţumesc!!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc !
😊 Noapte liniștită ..
ApreciazăApreciază
Citindu-te (și recitindu-te) am vrut să scriu ceva. Dedicație pentru tine. Dar mai bine-ți scriu direct aici.
Toate au început cu un gând, Potecuț. Și soarele, și frunzele, și pădurile. Ba chiar și lumea-ntreagă. Toate au început cu gândul. Așa cred eu. Și dragostea aia pe care o tot așteptăm ori o iubim cu inima de-a dreptul, și ea începe tot cu un gând. Așa încât, îți doresc să fii un gând simțit, trăit, iubit până la capăt. De va fi existând vreun capăt…pentru un gând!
Cu drag te-mbrățișez! Și-n gând 🙂
ApreciazăApreciază
Mi-a ajuns direct în suflet dedicaţia ta! Îţi trimit şi eu gând bun de drag!
Mulţumesc draga mea cu suflet bun!
ApreciazăApreciază
Ar trebui sa iti grupezi poemele intr-un volum
ApreciazăApreciază
N-am curaj 😦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Toate au un inceput…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oare nu ne căutăm cu toții și ne strigăm în gând? Dar suntem ocupați să răspundem chemării celor din jur, care ne găsesc mai ușor.
ApreciazăApreciază
Ar fi indicat să ne şi răspundem când ne strigăm 😉
ApreciazăApreciază
foarte dragut!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc!
ApreciazăApreciază
Felicitări pentru frumoasa destăinuire, sufletească și plină de sensibilitate. Mă bucur să-ți urmăresc creația! Toate gândurile bune!
ApreciazăApreciază
Vă mulţumesc din tot sufletul! Tare mă bucur că poposiţi pe potecile mele!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Iar gândul tău frumos, încet încet spre Ceruri ființa-şi zboară
Alunecând prin amintirile-i tăcute-n hora lor din sat
Și renascând a dor fierbinte a nu știu câtă oară
De-un început de gând….curat.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi-e frică să răspund să nu stric ceva din frumuseţea asta de gând. Mulţumesc! Mă înclin!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Un început de gând, colind printre frunzare, un prim volum de vers întins prin galantare, un suflet de povești, ce-a răsărit pe drum, Poteci de dor pictând pe pânza cea de fum.
ApreciazăApreciază
Ar merge ca motto 😉
Mulţumesc mult, Mugur! E doar un gând volumul. Aşa va rămâne un timp…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Şi eu consider că-i necesar ca aceste versuri să fie adăpostite între două coperţi. Avem nevoie de poezie în ziua de azi.
Te felicit pentru scrierile frumoase. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc din suflet, Loredana!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pingback: Din cioburi de oglindă | Poteci de dor
Pingback: Dacă doar seamănă nu înseamnă nimic? | Poteci de dor