Portret pe pânză de fum

Publicat pe 07/11/2015 de Poteci de dor

1Sunt doar un cânt ce nu-şi ştie solfegiul
O stea fără de cer în buletin
Şi-n treişpe‘ cifre – ca un privilegiu
Semnez că sunt şi încă mă deţin

Mai am şi eu mirări ca orişicare
Mă vizitează gânduri-herghelii
Ceai de-anason servim printre taclale
Ele se sting, eu tot printre cei vii

Sunt zile-n care-ncet mă chem pe nume
Să nu îl uit sau să-l declar pierdut
Mai ies să-mi caut sufletul în lume
Şi mă-ngrozesc să nu mi-l fi vândut

În seri mai reci cât răsfoiesc prin vise
Aerisesc şi şterg de praf iluzii
Mai scrijelesc în fum dorinţi nestinse
Şi zori mă prind ades în neconcluzii

Şi sorb încet din resturi de-nserare
Cât caut printre ani acel cuvânt
Ce ar putea răspunde la-ntrebare
Sunt început de gând
Atâta sunt!

Sursă foto

Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

34 de răspunsuri la Portret pe pânză de fum

  1. centrefold zice:
    07/11/2015 la 15:08

    Cum? Ce?

    De unde pot sa cumpar primul volum? 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  2. 1lauralaly zice:
    07/11/2015 la 15:13

    Cineva zicea ca nu are talent la poezie;) Sa nu mai aud ca zici asa ceva. Si cind iese primul volum de poezii semnat potecuta sa ma anunti ca stau si la coada;). Te pup.

    Apreciază

    Răspunde
  3. zapadalbastra zice:
    07/11/2015 la 15:28

    Cine spune ca tre` sa scrii dupa reguli? O singura regula exista: obligatia de a ajunge la sufletul omului… ori tu, dupa ce te-am citit acolo ai ramas.Te rog,sa ma pui pe lista, si cu autograf.

    Apreciază

    Răspunde
  4. araoimi zice:
    07/11/2015 la 20:30

    Sa mai rasfoiesti prin vise, sa ne incanti !
    Am citit-o de cateva ori…e minunata, frumoase ganduri.
    Eu…astept ! 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  5. Oana zice:
    07/11/2015 la 20:48

    Citindu-te (și recitindu-te) am vrut să scriu ceva. Dedicație pentru tine. Dar mai bine-ți scriu direct aici.
    Toate au început cu un gând, Potecuț. Și soarele, și frunzele, și pădurile. Ba chiar și lumea-ntreagă. Toate au început cu gândul. Așa cred eu. Și dragostea aia pe care o tot așteptăm ori o iubim cu inima de-a dreptul, și ea începe tot cu un gând. Așa încât, îți doresc să fii un gând simțit, trăit, iubit până la capăt. De va fi existând vreun capăt…pentru un gând!
    Cu drag te-mbrățișez! Și-n gând 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  6. Ana zice:
    07/11/2015 la 21:12

    Ar trebui sa iti grupezi poemele intr-un volum

    Apreciază

    Răspunde
  7. racoltapetru6 zice:
    08/11/2015 la 8:21

    Oare nu ne căutăm cu toții și ne strigăm în gând? Dar suntem ocupați să răspundem chemării celor din jur, care ne găsesc mai ușor.

    Apreciază

    Răspunde
  8. coco zice:
    08/11/2015 la 10:03

    foarte dragut!

    Apreciază

    Răspunde
  9. tighinaromaneasca zice:
    09/11/2015 la 20:51

    Felicitări pentru frumoasa destăinuire, sufletească și plină de sensibilitate. Mă bucur să-ți urmăresc creația! Toate gândurile bune!

    Apreciază

    Răspunde
  10. Ochii Caprui Blog zice:
    09/11/2015 la 21:39

    Iar gândul tău frumos, încet încet spre Ceruri ființa-şi zboară
    Alunecând prin amintirile-i tăcute-n hora lor din sat
    Și renascând a dor fierbinte a nu știu câtă oară
    De-un început de gând….curat.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  11. Mugur zice:
    11/11/2015 la 16:37

    Un început de gând, colind printre frunzare, un prim volum de vers întins prin galantare, un suflet de povești, ce-a răsărit pe drum, Poteci de dor pictând pe pânza cea de fum.

    Apreciază

    Răspunde
  12. Loredana Buciumeanu zice:
    13/11/2015 la 10:00

    Şi eu consider că-i necesar ca aceste versuri să fie adăpostite între două coperţi. Avem nevoie de poezie în ziua de azi.
    Te felicit pentru scrierile frumoase. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  13. Pingback: Din cioburi de oglindă | Poteci de dor

  14. Pingback: Dacă doar seamănă nu înseamnă nimic? | Poteci de dor

Lasă un comentariu