Portret pe pânză de fum

1Sunt doar un cânt ce nu-şi ştie solfegiul
O stea fără de cer în buletin
Şi-n treişpe‘ cifre – ca un privilegiu
Semnez că sunt şi încă mă deţin

Mai am şi eu mirări ca orişicare
Mă vizitează gânduri-herghelii
Ceai de-anason servim printre taclale
Ele se sting, eu tot printre cei vii

Sunt zile-n care-ncet mă chem pe nume
Să nu îl uit sau să-l declar pierdut
Mai ies să-mi caut sufletul în lume
Şi mă-ngrozesc să nu mi-l fi vândut

În seri mai reci cât răsfoiesc prin vise
Aerisesc şi şterg de praf iluzii
Mai scrijelesc în fum dorinţi nestinse
Şi zori mă prind ades în neconcluzii

Şi sorb încet din resturi de-nserare
Cât caut printre ani acel cuvânt
Ce ar putea răspunde la-ntrebare
Sunt început de gând
Atâta sunt!

Sursă foto

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

34 de răspunsuri la Portret pe pânză de fum

  1. centrefold zice:

    Cum? Ce?

    De unde pot sa cumpar primul volum? 🙂

    Apreciază

  2. 1lauralaly zice:

    Cineva zicea ca nu are talent la poezie;) Sa nu mai aud ca zici asa ceva. Si cind iese primul volum de poezii semnat potecuta sa ma anunti ca stau si la coada;). Te pup.

    Apreciază

  3. Cine spune ca tre` sa scrii dupa reguli? O singura regula exista: obligatia de a ajunge la sufletul omului… ori tu, dupa ce te-am citit acolo ai ramas.Te rog,sa ma pui pe lista, si cu autograf.

    Apreciază

  4. araoimi zice:

    Sa mai rasfoiesti prin vise, sa ne incanti !
    Am citit-o de cateva ori…e minunata, frumoase ganduri.
    Eu…astept ! 🙂

    Apreciază

  5. Oana zice:

    Citindu-te (și recitindu-te) am vrut să scriu ceva. Dedicație pentru tine. Dar mai bine-ți scriu direct aici.
    Toate au început cu un gând, Potecuț. Și soarele, și frunzele, și pădurile. Ba chiar și lumea-ntreagă. Toate au început cu gândul. Așa cred eu. Și dragostea aia pe care o tot așteptăm ori o iubim cu inima de-a dreptul, și ea începe tot cu un gând. Așa încât, îți doresc să fii un gând simțit, trăit, iubit până la capăt. De va fi existând vreun capăt…pentru un gând!
    Cu drag te-mbrățișez! Și-n gând 🙂

    Apreciază

  6. Ana zice:

    Ar trebui sa iti grupezi poemele intr-un volum

    Apreciază

  7. Oare nu ne căutăm cu toții și ne strigăm în gând? Dar suntem ocupați să răspundem chemării celor din jur, care ne găsesc mai ușor.

    Apreciază

  8. coco zice:

    foarte dragut!

    Apreciază

  9. Felicitări pentru frumoasa destăinuire, sufletească și plină de sensibilitate. Mă bucur să-ți urmăresc creația! Toate gândurile bune!

    Apreciază

  10. Iar gândul tău frumos, încet încet spre Ceruri ființa-şi zboară
    Alunecând prin amintirile-i tăcute-n hora lor din sat
    Și renascând a dor fierbinte a nu știu câtă oară
    De-un început de gând….curat.

    Apreciat de 1 persoană

  11. Mugur zice:

    Un început de gând, colind printre frunzare, un prim volum de vers întins prin galantare, un suflet de povești, ce-a răsărit pe drum, Poteci de dor pictând pe pânza cea de fum.

    Apreciază

  12. Şi eu consider că-i necesar ca aceste versuri să fie adăpostite între două coperţi. Avem nevoie de poezie în ziua de azi.
    Te felicit pentru scrierile frumoase. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  13. Pingback: Din cioburi de oglindă | Poteci de dor

  14. Pingback: Dacă doar seamănă nu înseamnă nimic? | Poteci de dor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s