Dorel e foarte ocupat. Dar noi?

1Nu ştiu sigur dacă vorbesc cu voi sau vorbesc singură aşa că vă rog să mă iertaţi dacă o iau mai razna decât de obicei. Ştiu că unii sunt indignaţi de faptul că se trezesc mulţi să vorbească, ba altora chiar le provoacă greaţă acest aspect. Poate că au dreptate. Dar dacă nu ai fost acolo, nu înseamnă că trebuie să primeşti românescul pumn în gură doar pentru că sunt alţii care ştiu mai bine. E încă agitaţie mare aşa că închei introducerea aici. Dar dacă te delimitezi de emoţie, îţi vin în minte nişte întrebări. Revin amintiri.

Sibiu, 27 februarie, 2009.  O femeie de 30 de ani, mergea pe trotuar. Pe trotuar, repet. Pe bulevard, în centru. Da, centrul ăla. De mână o ţinea fiica ei de câţiva anişori. Un ornament de pe o clădire se desprinde, îi cade femeii în cap. Femeia moare, fiica ei asistă la toată scena. Nebunie, durere, lacrimi. Isterie în oraş, ordine semnate (ghiciţi de cine?) de urgenţă, se „curăţă” clădirile, se scriu reguli, se fac unii că merg în controale. Se anunţă cetăţenii să fie cu băgare de seamă că răspund pentru ce au pe case, pe balcoane, pe oriunde. Şoc. Emoţie. Lumea se pune în locui ei. Că toţi mergem pe trotuare, nu? Toţi se gândesc la sufleţelul ăla de copil şi la trauma care-l va urmări.
Sibiu, 02 noiembrie, 2015.  Nu vă pot oferi cifre exacte dar numai de la mine de la geam văd cel puţin 4 balcoane pline, dar pline de ghivece care atârnă peste balustradă sau sunt puse direct pe pervaz. Punct! Sigur, arată minunat. Dar la fel de sigur, cu toate că mă rog să nu se întâmple, un alt copil poate fi ori victimă, ori martor la aşa ceva. Pot fi eu pentru că da, pe trotuar merg. Că dacă nu, mă loveşte maşina. Şi nu ştiu ce-i mai rău. Şi n-aş prea vrea să aflu diferenţa dintre un ghiveci în cap căzut de la etajul 8 sau o lovitură de maşină. Să ne ferească Dumnezeu pe toţi!

Sibiu, 6 aprilie 2015. Un bloc întreg evacuat din cauza unei explozii într-un apartament. Maşini distruse, oameni disperaţi, copii speriaţi. Cauza? Evident, scurgere de gaze la centrală. Omul spune, după ce-şi revine din şoc, că i-a fost făcută verificarea în urmă cu puţin timp. O minune a făcut să nu. Dar „verificări” se tot fac. Nu se ştie. Punct.

Sibiu, 18 octombrie 2015. Un tip, tânăr, foarte tânăr, băut, joacă fotbal cu „băeţii” în curtea şcolii. Mingea şutată cu putere, aterizează cumva pe acoperiş. El vrea să se caţere, cade, moare pe loc. Reprezentanţii şcolii spun că doar era gard dar probabil ei l-au rupt atunci să intre. Prietenii lui spun că aproape în fiecare seară erau acolo la fotbal. El băut, pac-ţac, asta e, s-a dus. Curţile şcolilor, în marea lor majoritate, în special vara, sunt pline de tineri care joacă fotbal acolo. Nu există nicio piedică, nicio pază, nicio nimic. Sigur, aici a fost un accident. Dar aşa se spală pe mâini la fiecare incident de acest fel. Punct.

Sibiu, luni diferite, ani diferiţi. O cale ferată, grădini după ea, cartier mare. Vegetaţie multă, semnalizare ioc. Mulţi, nepermis de mulţi morţi în timp. Despre unii s-a spus că au vrut ei să-şi încheie socotelile cu viaţa. Despre femeia care mergea să culeagă roşiuţele pe care le avea în grădină, că era surdă şi nu s-a uitat după tren. Despre alt bărbat că le cam avea cu băutura. Punct.

Sibiul nu e mai cu moţ decât niciun sătuc sau mare oraş din ţară. Peste tot e la fel. Dorel e solicitat la tabloul electric, la maşina de spălat, la aragaz, la laptop, la ţevile de la subsol, la orice. Că Dorel e unchiu’ sau vecinu’ şi se supără altfel. Şi oricum, cu o bere ne-am scos. Şi dacă nu e Dorel, e un din ăsta care-şi murdăreşte pantofii de firmă numai la tragedii, când e multă lume adunată, când sunt pornite camerele de filmat. Şi se face că-l gâtuie emoţia şi promite urgentări şi schimbări. Şi la final, constatăm cu toţii că mortu’ e de vină, că nouă nu ni se poate întâmpla şi dormim liniştiţi. Punct.

Chiar, ce mai faceţi? Că eu am vorbit puţin singură, să mă răcoresc.

Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

55 de răspunsuri la Dorel e foarte ocupat. Dar noi?

  1. noradamian zice:

    Da, cazuri pe care le stiu și eu. Iresponsabilitatea atotprezentului Dorel pare o fatalitate.

    Apreciază

  2. irmraluca zice:

    Ce fac? De trei zile ma chinuiesc sa scriu un articol pentru Superblog ,sa ma imaginez in postura de organizator al unei nunti! Si ma simt ca naiba! In jur numai stiri macabre, numai durere, candele si inmormantari…si eu sa scriu despre o nunta! Nu pot! Trag de mine…

    Apreciază

  3. Drugwash zice:

    E simplu să dai vina pe Dorel. Dar tencuiala care omoară cade de sus de pe coama casei, nu de jos de la temelie…

    Apreciat de 1 persoană

    • Dragoş, pe Dorel l-am amintit pe de-o parte. Sigur că pică de sus. Dar dacă eu îl chem pe Dorel să-mi instaleze aragazul cel nou şi el face ca tăt românu’ că „las că merge ş-aşa” cu nişte sârmă şi omor vecinii şi pe mine, nu ştiu cum să îţi spun dar n-aş arunca vina numai pe autorităţi că nu vin în control. Şi dacă vin, plătesc o amendă şi m-am scos. Da, nu vine nici naiba să vadă ce şi cum ai tu în casă. Dar dacă ele nu vin, sau dacă vin nu-s prost să le deschid, parcă nu aş da vina pe ele că Dorel a făcut o românească şi eu m-am bucurat că lucrează mai ieftin decât firmele.
      De aia am şi dat exemple care ţin de chestii diferite. Că e putred şi la vârful piramidei dar nu numai acolo 😉
      Că ăia care se urcă muci la volan şi omoară oameni pe trotuar nu o fac numai pentru că amenzile sunt nesimţit de mici în cazul ăsta şi unii poliţişti pun botul la o şpăguţă. O fac şi pentru că sunt proşti. Pardon, inconştienţi. Şi bine ar fi să ne gândim ca până cresc amenzile şi anii de închisoare, să facem cumva să nu fie nevoie. Nu ştiu dacă am reuşit să mă fac înţeleasă.

      Apreciat de 1 persoană

      • Drugwash zice:

        Sînt de acord cu tine că mulţi sînt proşti din născare – nu e nici un dubiu. Dar problema nu e numai cu ăia proşti care fac de capul lor ci cu ăia proşti care sînt trimişi cu ordin de sus să facă tîmpenii, din motive absconse. Şi cu cei care sînt forţaţi de împrejurări (care împrejurări sînt tot dictate de sus, direct sau indirect) să execute lucrări de slabă calitate, fie ei proşti sau nu.

        Ar trebui să scriu un articol întreg drept comentariu ca să explic în amănunt de ce nu se poate rezolva problema „lucrării româneşti” nici cu amenzi nici cu puşcărie. Dar, relativ pe scurt, am să spun că majoritatea covîrşitoare a materialelor, materiilor prime, sculelor şi utilajelor care pot fi achiziţionate/folosite de către omul de rînd şi de Dorel sînt de calitate proastă şi foarte proastă. Iar din rahat nu poţi face bici care să mai şi trosnească. Sigur că există şi materiale, materii prime, scule şi utilaje de calitate bună, performante şi sigure, însă preţurile sînt atît de umflate încît extrem de puţini şi le permit, iar aceia nu pot fi numiţi „oameni de rînd”. Din cauza asta, Dorel nu poate face o lucrare bună, sigură şi durabilă decît atunci cînd i se oferă lucruri bune. Or dacă tu îi spui „vreau să-mi faci aia şi aia dar să nu mă coste mai mult de X lei că n-am mai mult”, automat o să ai o lucrare de X lei care o să ţină o săptămînă sau o lună, dacă ai noroc şi nu e vina lui că China produce mizerii ieftine special pentru piaţa românească pe care diverşi „şmecheraşi” distribuitori (care de multe ori sînt afaceri secundare ale celor de sus) le aduc şi le împrăştie prin toate magazinele, super/hiper-market-urile, mall-urile etc. şi tu ca beneficiar al lucrării nu ai de ales, obligat fiind de puterea financiară care în mod intenţionat îţi este limitată de sus ca să nu-ţi poţi permite ceva decent şi sigur.

        Dacă totul în ţară (şi în lume) ar fi de calitate, aproape de perfecţiune, cu termen de valabilitate (care nu e totuna cu termenul de garanţie!) – sau durată de viaţă, cum vrei să-i spui – foarte mare aşa cum era odată, ar dispărea o mulţime de „aparate”, organisme, organizaţii etc. fiindcă le-ar lipsi obiectul muncii. Ca atare respectivele enumerate mai devreme au grijă, prin diverse metode, să aibă întotdeauna de lucru.

        Sigur, trebuie să-l menţionez aici şi pe Dorel cel care cu materiale şi scule de calitate face treabă de mîntuială, fiindcă aici intervine de fapt factorul uman căruia îi trebuie schimbată mentalitatea şi eventual elevată educaţia pentru a-i inocula o conştiinţă în cazul în care nu posedă aşa ceva. Însă procentual, acest tip de Dorel este net inferior – consider eu – celuilalt care are o conştiinţă şi ar vrea să facă dar n-are cu ce, sau n-are suficient timp, sau i se comandă ceva rapid şi nu neapărat solid sau […] şi nu-şi permite să refuze ordinul (sau lucrarea, dacă e pe cont propriu) fiindcă şi el ca şi noi ceilalţi are o familie şi/sau vicii de întreţinut. Pînă la urmă, fiecare dintre noi e un tip sau altul de Dorel, supuşi însă cu toţii aceluiaşi context dictat – ghici? – de sus şi de foarte departe şi întreţinut prin intermediari – cei care îşi permit şi materiale de calitate şi lucrări de calitate.

        Trebuie să-mi cer scuze, nu a fost atît de scurt pe cît preconizasem şi cu toate astea nu am atins toate punctele posibile.

        Apreciază

        • Nu ai de ce să ceri scuze. Mulţumesc pentru răbdarea de a scrie atât. Întrebare: mai avem vreo şansă? Dar ăştia mici care vin din urmă? Aşa, de curiozitate.

          Apreciază

          • Drugwash zice:

            Te rog să mă crezi că, sufleteşte vorbind, îngenunchez şi mă rog să nu am dreptate în previziunile mele şi să se schimbe cîndva, curînd, mersul lumii, înspre bine, înspre sincer, curat şi pozitiv, înspre un viitor luminat. Însă acolo unde contează nu sînt cei ca mine „la butoane”, ci dimpotrivă. 😦

            Apreciat de 1 persoană

  4. T's Secrets zice:

    Reblogged this on T's Secrets and commented:
    Şi dacă nu e Dorel, e un din ăsta care-şi murdăreşte pantofii de firmă numai la tragedii, când e multă lume adunată, când sunt pornite camerele de filmat. Şi se face că-l gâtuie emoţia şi promite urgentări şi schimbări. Şi la final, constatăm cu toţii că mortu’ e de vină, că nouă nu ni se poate întâmpla şi dormim liniştiţi. Punct.

    Apreciat de 1 persoană

  5. Cosmisian zice:

    Trec zilnic pe o trecere de pietoni situata intr-o intersectie, semnalizata cu zebre si patru marcaje ce evidentiaza faptul ca e trecere de pietoni. De cele mai multe ori nu se opreste nimeni, daca reusesc sa trec de prima jumatate, nu ma lasa a doua, sau mai patesc sa se tipe la mine ca sunt bou si ca nu m-a calcat, ca doar am trecut. Bine, masina lui era in picioarele mele si eu am sarit. Am facut un soi de sesizare online, dupa ce am sunat la Politia Rutiera. Mi-au cerut date de identificare personale, insa nicio reactie. Nu am primit nicio dovada a faptului ca s-a inregistrat sesizarea. Acum doua zile m-a lasat o doamna sa trec. Nimeni nu e vinovat daca da masina peste cineva. Multe lucruri le sunt sesizate autoritatilor, pauza raspuns. Multe lucruri sunt de bun simt, cum ar fi si o trecere de pietoni marcata cu indicatoare, dar nu vad reactii. La mine sunt simple reactii de revolta. Dar, cel care ma ignora pe trecere, lucreaza undeva. E oare diferit acolo? Daca este un factor de decizie, va fi diferit? Stiu ca am scris ceva banal, dar totul se cumuleaza, totul se amplifica atunci cand factorii sunt multiplicati… „dar noi?”

    Apreciază

    • E complicat, e greu. Sigur, reacţiile sunt de aşteptat. Sigur, e incredibil că în anul de graţie 2015, încă persistă durerea-n cot. Sunt lucruri care ţin de autorităţi, de legi din pix, de ignoranţă. Nici nu ştiu ce ar fi de spus. Cumva, ei şi-au făcut treaba în sensul că, aşa cum spui, e semnalizată, e ok. Sunt bizoni care nu respectă. Tu tragi semnalul că sunt bizoni. Ei, cei care ar trebui să rezolve sesizarea, la rândul lor, devin bizoni. „Tu”, enervat de situaţie, obosit şi stresat, într-o zi dai cu pumnul în capota unui bizon. Eşti bizon la rândul tău. Şi uite aşa, cineva va trebui să taie bilete la intrarea în mare grădină zoologică în care se transformă ţara asta…

      Apreciat de 1 persoană

  6. Astfel de evenimente nefericite ;i pline de iresponsabilitate sunt peste tot..și e așa de ușor să ne dăm cu părerea și să mergem liniștiți mai departe, că deh, nu noi avem de suferit. Dar, nu prea ne gândim că și noi putem fi victima unui alt iresponsabil. Măcar de am deschide ochii și am fi mai atenți..

    Apreciază

    • Asta am încercat să spun. Sigur, e imposibil să nu te afecteze, nu ai cum să rămâi indiferent. E groaznic. Dar la fel de dureroasă e şi moartea unui singur om, din cauza unei improvizaţii la o priză, să zic. Şi asta ţine şi de fiecare dintre noi. Că nu e rezolvată problema dacă se repară doar priza aia.
      Da, bine ar fi să deschidem ochii…
      Mulţumesc!

      Apreciat de 1 persoană

  7. Mugur zice:

    Dorel este uneori în funcții de conducere și te obligă pe tine să-ți bagi mâinile acolo unde competențele tale nu sunt suficiente, sau unde legalitatea nu-ți permite. El nu se oprește decât atunci când îi spui să-ți dea dispoziție scrisă. Dar câți dintre noi au tăria și „îndrăzneala” să ceară așa ceva unui director, să zicem? Iar dacă o facem, ne asumăm riscul de a fi primul pe lista de disponibilizări, să zicem.
    Sunt multe de spus despre Dorel.
    La mine în casă, a venit un Dorel să-mi facă revizia la instalația de gaze. A găsit o ușoară scurgere la un racord, drept pentru care a pus cheia să-l desfacă. Doar că focul ardea la unul dintre ochiurile aragazului! Dacă nu eram acolo să-i atrag atentia, locuința mea… Și asta doar pentru că uitase să închidă un robiner.

    Apreciat de 1 persoană

    • Auch! da… Sunt foarte puţini cei care au curaj să spună nu sau să ceară, cum ai spus, în scris. Şi pe bună dreptate. E normal ca fiecare să ţină la bucata lui de pâine. Şi aici nu prea mai sunt speranţe…
      Vai de mine!! S-a zburlit tot pe mine la ce am citit… 😦

      Apreciază

  8. Necazul e că Dorel a ajuns și în funcții de conducere, făcând ravagii pe plan național prin decizii la fel de catastrofale precum îi este îndemâna în meseriile pe care le practica.

    Apreciază

  9. Alina zice:

    Problema e ca oamenilor le e mai usor sa gaseasca un vinovat decat sa accepte ca si ei au o vina. Cam asa e si cu tragedia ce s-a intamplat acum. E mai usor sa spui „Halloween-ul e o sarbatoare a satanistilor. Au adunat ce au cules.”, în loc să accepte faptul ca s-a facut o greseala mare cu acel club izolat cu burete, in care probabil nu s-au mai facut verficari de nu stiu cand si in care au fost puse artificii. 🙂

    Si, cum ai spus si tu, multi isi dau cu parerea, ne dam cu parerea, dar vorba aceea „Numa’ Dumnezeu știe!”.

    Te imbratisez.

    Apreciază

    • Draga mea, cu tot respectul de care sunt capabilă, îţi spun că celor care scot astfel de tâmpenii, nici nu are rost să le acorzi atenţie. Ăia trăiesc în altă dimensiune, ăia sunt cu energii pozitive şi bule de aer şi holy joy. Şi eu m-am revoltat, şi am fost tentată să explic. Dar acum câteva minute, un om pe care-l credeam perfect normal, a spus că „bă, da cât de nebun să fii să intri acolo când ştii că e pentru 80 de persoane şi sunt 300?. Adică şi ăia, puteau să se gândească să nu mai intre…”. M-am blocat.
      Mulţumesc mult! Şi eu pe tine!

      Apreciază

  10. lazaroviciremus zice:

    Tot zicem că nu se face nimic. Da cine ar trbui să facă? Politicienii? Poliţiştii? Nu fraţilor trezirea , noi suntem singurii care putem face ceva ,da e greu şi nu avem chef,poate mâine . Trăim în capitalism şi lucrurile vor deveni şi mai nasoale . Eu am învăţat ceva de la tata şi practic şi azi ,văd o nedreptate acţionez (cu toate că de cele mai multe ori nu schiumbă nimic). Dacă nu eu atunci cine? Dacă nu acum atunci când?

    Apreciază

  11. psi zice:

    eu sunt amorțită încă… dezlipită… dar reviu eu, cândva, cumva…

    Apreciază

  12. Ana zice:

    Ioi sper , da Doamne , ca ce se intampla acum sa se vada finalizat….

    Apreciază

  13. fata veselă zice:

    S-a cam spus ce era de spus. Adică am citit și postul și comentariile. E totul complicat dar…eu zic sus și tare „Peștele de la cap se-mpute!”. Știi câți români respectă regulile și sunt corecți cum trec granița? Aceleași reguli care la noi sunt încălcate imediat ce-am revenit în țară. De ce? Că acolo nu-i loc de tocmeală. Ai comis-o, o tragi.

    Apreciat de 1 persoană

    • Perfect. Asta e nesimțire. Pentru asta e nevoie de legi aspre. Că pentru cei care nu se comportă aşa, nu e nevoie, ei nu aruncă gunoiul pe stradă de frică ci pentru că aşa ştiu ei. Ăia care o fac de „jmecheri”, trebuie învățați. Minte. 😉

      Apreciat de 1 persoană

  14. Divort Rapid zice:

    Nemultumirea oamenilor din aceste zile arata ca institutiile statului nu mai functionea in scopul pentru care au fost create. Nu doar clasa politica trebuie schimbata ci si sistemul in sine, institutiile regandite pentru un scop in slujba oamenilor nu a propriilor angajati!

    Apreciază

  15. miculcritic zice:

    Ma bucur ca ai o perceptie rationala asupra a ceea ce s-a intamplat. Din pacate nu toti oamenii gandesc asa si prefera sa dea vina pe lucruri inexplicabile desi sunt explicabile. Ca mesaj de incheiere: e vine celor cu „las-o asa”. In America a fost la un moment dat o tragedie asemanatoare si media a fost strict pe punct si n-a deviat-o in balarii. Astept momentul cand se va intampla asta si la noi.

    Apreciază

    • Nu ştiu ce să mai cred, simt că mă dilesc şi eu. Mi-e greu să cred că oameni pe care îi cunosc, oameni cu copii, oameni aparent normali, strigă acum că au murit că erau satanişti şi vorbesc de Dumnezeu şi refuză să accepte că problema nu e acolo. Nu ştiu…
      Mulţumesc mult!

      Apreciază

      • miculcritic zice:

        Te inteleg perfect 😦 zilele astea am ramas tampita de reactia lumii in general si preconceptiile pe care le au. Sincer, cred ca in lumea asta conteaza sufletul, bunatatea, valorile morale universale si iubirea. Nimic mai mult. Zilele astea citind articolele .. simteam cum ma indepartez de viziunea Bisercii si cum mi se facea scarba de rautate de care dadeau dovada.

        Apreciază

        • Da, din păcate m-a mâhnit tare. Dincolo de şocul ştirii în sine, sunt tare mâhnită. De cei care flutură cu Dumnezeu pe la nasul nostru şi vorbesc de credinţă în aceeaşi frăză în care spun de tinerii ăia că erau aşa şi aşa şi aşa. Şi dacă încerci să le spui ceva, te întreabă când ai fost ultima dată pe la biserică. ooooffff…

          Apreciază

  16. Foarte frumos modul cum ți-ai adunat dovezile! Ca un procuror iscusit sau ca o mamă plină de iubire, dar destul de realistă. Mi-a plăcut! Mulțumesc.

    Apreciază

  17. arakelian zice:

    o replica in romana pe care o repeta acum si colegii din alte tari:
    LASA MA CA MERGE-ASA.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s