Am judecat şi-mi pare rău

 Sunt om. Şi simt. Şi gândesc. Şi, din păcate, mai şi acuz revoltată. De cele mai multe ori, în gând. Dar şi cu asta îmi e ruşine uneori. Ca acum, de pildă. Nu sunt ipocrită dar încă sunt marcată. Şi vin informaţii în jurul meu şi nu le pot ignora. Şi mă cutremur încercând să-mi imaginez. Am judecat. Şi nu e bine. I-am judecat pe cei care s-au grăbit să-şi spună părerea. Şi au aruncat cuvinte fără să le cântărească. I-am certat în gând pe cei care l-au pomenit pe Dumnezeu spunând că a făcut dreptate. Pe cei care s-au bătut cu pumnul în piept şi în numele credinţei, au spus că au meritat-o.

Că aşa le trebuie dacă sunt de partea răului. Că au invocat spirite. Că asta fac rockerii. Şi că cine sărbătoreşte ceva venit din partea răului, asta păţeşte. Sau pe cei care au scris, supăraţi că li se îngrădeşte dreptul la distracţie, că „mă …. ei, oricum au murit şi gata, eu vreau să mă distrez, de ce se închid cluburile?”. Şi pe cei despre care am crezut că transformă totul într-un spectacol sinistru. Am judecat aspru. Şi îmi pare rău. Făcând asta, chiar şi în gând, am dovedit că nu sunt cu nimic mai bună decât ei. Bucuriile mari, împart oamenii în mai multe categorii. Fiecare se bucură în felul său. Tristeţile fac la fel. Tragediile împart ţara în două sau mai multe părţi. Sisteme diferite de valori, reacţii dintre cele mai diferite.

Dincolo de toate, suntem bine. Prietenii ne sunt bine, cei dragi sunt bine. Ne întoarcem la ale noastre că aşa e normal. Am judecat şi îmi pare rău. Dar va trece. Ne va trece tuturor. Rămâne însă o realitate. Asta:

1.Ruşitaru Ștefan
2.Hamed Ştefan
3.Ioniţă Cătălina
4.Simion Alexandru
5.Epure Anda Ioana
6.Vulc Maria
7.Florea Valentina
8.Opriţa Carmen Irina
9.Matei Gabriel
10.Palada Radu
11.Nelu Tilie
12.Ţelea Vlad
13.Enache Diana
14.Baldovin Nicoleta
15.Tripa Ioan
16.Georgescu Paul Alexandru
17.Rugină Adrian
18.Ignat Constantin
19.Laurenţiu Varlam
20.Alexandru Mihai
21.Ion Maria
22.Fieraru Valentin
23.Vieru Mihaela
24.Buca Petre Andrei
25.Petre Claudiu
26.Stan Simona Livia
27.Tănăsoiu Monica
28. Gheorghe Liliana
29. Voicu Mimi
Sursă

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

25 de răspunsuri la Am judecat şi-mi pare rău

  1. Iustina zice:

    Dumnezeu să-i odihnească. Celor ce se luptă acum între viață și moarte, nu mă pot pronunța, nimeni nu poate. Adevărul legat de ce e mai bine, e intre ei și Cel de sus.
    Putere, echilibru, ajutor din jur (mai ales cel nematerial) sunt toate necesare celor din jurul lor, rămași în urmă sau aproape de ei.
    Ai dreptate, probabil va trece. Știm cum se stinge înfierbântarea poporului nostru, de obicei. Dar nu trebuie să lăsam să treacă, să privim cum ne joacă pe degete un sistem bazat pe șpăgi, un merge și așa, un sistem sanitar în care cadrele medicale, atât de importante, au niște salarii de rahat. Nu trebuie să trecem peste asta…

    Apreciază

    • Când am spus că va trece, exact la „valul” ăla care se stinge nedrept de repede mă refeream.
      Bun. Ce-i de făcut?

      Apreciază

      • Iustina zice:

        Să stârnim din nou apele când lucrurile se potolesc. Știm deja că lumea se mobilează. Nu pot spune ce e de făcut, nu acum. Pentru că nu știu… Dar nu voi rămâne la acest „nu știu” pentru că nu vreau ca în urma generației noastre să rămână o lume în care de copiii noștri să își bată joc un sistem plin de corupți nepăsători.

        Apreciază

        • Ştiu, Iustina. Şi ai dreptate. Ar fi bine să fie mulţi cei care îşi doresc asta. Ştiu că tu vrei şi poţi şi faci. Dar au fost multe cazuri în care, odată cu flacăra, s-a stins şi entuziasmul. Şi eu îmi doresc să nu fie cazul şi acum. Tare îmi doresc asta!

          Apreciază

  2. Dupa ce am citit listele si am vazut ca nu cunosc pe nimeni,am rasuflat usurata, si-apoi ca si tie mi-a fost rusine,si le-am cerut iertare mamelor din postura de mama.Atat pot face acum si mai inalt cate o ruga din cand in cand.Si mai vars cate o lacrima… atat.

    Apreciază

    • Stă în natura umană, draga mea. Dacă suntem sinceri, recunoaştem că ne-am bucurat că nu am citit nume cunoscute. Dacă suntem sinceri.
      În afară de o rugăciune, nu avem ce face pentru ei. Cum spunea Iustina, putem face ceva pe termen lung dar pentru asta e nevoie de mobilizare.

      Apreciat de 1 persoană

  3. fata veselă zice:

    N-am judecat dar și mie îmi pare rău, de viețile pierdute-n zadar. Și n-am vrut nici măcar o secundă să mă pun în pielea vreunui părinte rămas fără copil. Fiindcă nu cred c-aș rezista.

    Apreciază

  4. psi zice:

    în cel mai egoist mod cu putință mă bucur că un prieten drag a lipsit de la acel concert. astăzi însă, când am vorbit cu el ,mi s-a încleștat sufletul, mi s-a ghemuit: el a avut noroc, mulți dintre prietenii lui însă… pe unul îl știam și eu. este în stare gravă la spital, cu soția lui. și ar mai fi nume…

    Apreciază

  5. Din păcate s-a ajuns la 30 de morți, și lista rămâne deschisă.

    Apreciază

  6. 1lauralaly zice:

    Daca suntem sinceri toti am judecat. Din pacate. Am simtit revolta si parca durerea trecea si in noi. Nu ai cum sa nu simti asta. O clipa doar am citit ceva si nu am rezistat. Dumnezeu sa le dea putere tuturor si intelepciune medicilor.O rugaciune si speranta ca va fi bine. Ma intreb de ce trebuie sa se intimple asemenea tragedii, ca sa se schimbe o lege sau o reglementare?

    Apreciază

  7. araoimi zice:

    Ai scris corect :”Sisteme deferite de valori”.
    Moartea inseamna durere. Si atat.

    Apreciază

  8. Gal Maria zice:

    Aici este problema. Superficialitatea in controalele efectuate in cluburi vis-a-vis de conditiile in care sunt suficient securizate. Se cauta vinovati ? Exista organe competente care au obligatia de a efectua riguros normele de securitate privind functionarea cluburilor.
    90% din localuri functioneaza ilegal.

    Apreciază

  9. noradamian zice:

    Iresponsabilitatea a devenit o formă de terorism. Mă îndoiesc că e vindecabilă.

    Apreciat de 1 persoană

  10. Adriana zice:

    ..a trecut o saptamana, ingerii cu aripi de cenușă devin din ce in ce mai multi, se aduna povesti, dar si dureri mari. Iar lumea e în forfotă mare. Prea mare și nu-mi pare a bună. In rest, suntem oameni. Mie, tulburarea asta mi-a dat drumul la cuvinte, am scris in nestire. Te imbratisez, potecută, asa egoist, ca doar pentru mine, eu cea care gresesc mereu…și mă iert.

    Apreciază

    • Pe mine m-a închis şi mai tare în mine asta. Nu mi se mai leagă cuvintele, nu mai pot exprima ce şi cum aş vrea. Nu pot…
      La fel de egoist şi la fel de pentru mine, te pot îmbrăţişa şi eu?
      Mulţumesc, draga mea!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s