Cenuşă de octombrie

1E ceasul când tăcerea îşi face cuib pe buze
Şi-octombrie îşi cerne secundele prin ploi,
Mi-acoperă cărarea uscate-foste frunze
Şi mă rănesc copacii tot mai stingheri şi goi

Nici nu mai ştiu acuma cui să îi cer iertare
Că n-am putut în lume mai mult de-atât să fiu
Că n-am fost înserare, nici pasăre, nici floare
Cin’ să-mi audă ruga când totul e pustiu?

Şi nu ştiu nici cât suflet mi-au pus în galantare
Nici câtă-nţelepciune mi-au strecurat odată
Făcut-am printre umbre mai multe inventare
Dar n-am găsit în mine ceva fără de pată

Târziu îmi e regretul şi clipa mi-l refuză
Iar viaţa nu mai poate să mă renască-n joacă
Să fiu amurg sau licăr, un gând sau doar o muză
Să fiu orice. Surâs sau toamnă care pleacă.

Se-ntunecă frunzarea şi tot mai frig e-n visuri
Octombrie îşi plânge refrenu-n epilog
Trosnesc în foc iluzii, cenuşi hrănesc abisuri
Timp fără timp de-acuma va ţine monolog.

Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

64 de răspunsuri la Cenuşă de octombrie

  1. Mugur zice:

    M-ai lăsat fără cuvinte, te rog să mă crezi.

    Apreciază

  2. ecaleopi zice:

    Ai creat minunate versuri !

    Apreciază

  3. Ana zice:

    Fataaaaaa draga , nu numai ca iti inteleg scrisul ala cu mana amortita 😆 , dar vreau sa zic ca si eu am ramas fara cuvinte citindu-ti poezia….Zau de n-as luat toamna asta si as strivi-o ca pe gandacul de bucatarie!

    Apreciază

  4. Irina zice:

    Oh… ce complimente iti face toamna tie si sufletului tau! Auriul ei ti-a picurat in vene si in simtire numai armonie, fetita…

    Apreciat de 1 persoană

  5. „Se-ntunecă frunzarea…” octombrie… 🙂

    Apreciază

  6. Ți-am mai zis eu că ai har și nu m-ai crezut. Iată încă o dovadă. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  7. Oana zice:

    De ce ‘să(-ți) ceri iertare’? În lume și în tine ai fost ce ești…și știi.
    M-am odihnit în al tău vers. Cu tot cu inimă.
    Să-ți fie blândă toamna! Și să te iubească…

    Apreciază

  8. Un pitic călător zice:

    E absolut GENIAL!!!!!!! Mă înclin, chiar și octombrie ar trebui să se încline 🙂 Bravo! :*

    Apreciază

  9. 1lauralaly zice:

    E rindul meu sa zic sincer:Am ramas fara cuvinte. Zic doar atit:felicitari si plec emotionata spre ce va mai fi din azi:)

    Apreciază

  10. Lia zice:

    M-ai lasat fara grai, Potecuto! Habar nu ai ca, am avut senzatia ca mi-ai intuit starea, mi-ar placea sa pot scrie astfel de poezii. Din tot sufletul, FELICITARI!

    Apreciază

  11. psi zice:

    am spus mereu că toamna
    se naște-n poezie
    și rugini-va gândul
    în auriu sub vânt,
    când cauți pe potecă
    azi urme de hârtie
    un vers îți luminează
    ca frunza. colorată
    te pleacă azi pisică
    te-adună în gutui
    și pleacă
    legănată
    cu versul tău hai-hui….

    :

    Apreciat de 1 persoană

    • Îl pup pe mâţ pentru acest frumos comentariu care, recunosc, m-a încurcat că nu prea îi pot răspunde tot aşa în versuri 🙄
      Dar îi dau un pervaz încălzit. Îi bun?

      Apreciat de 1 persoană

      • psi zice:

        e minunat! 🙂
        să mai scrii. că știi a scrie poezie. – și nu e laudă, că știi cum sunt eu cu poezeaua și cu pupatul de conduri. – ce-ai scris tu astăzi e mai mult decât rimă, ritm și versificare și știm amândouă.
        miau!

        Apreciază

        • Mai scriu. Când am ce. Când am cu ce. 😉
          Mulţumesc, psi! Ştiu, ştiu, de aia mă bucur tare de ce spui!!
          Mâţu’ se costumează? Sau face ca mine şi nu sărbătoreşte? Buhu-hu 😀

          Apreciază

          • psi zice:

            ce sărbătoare? e vreo sărbătoare (cu excepția zilei morților care oricum e în prima sâmbătă din noiembrie și de fapt e comemorare)???
            șăd pe coada-mi și cetesc pretenii… asta numesc eu sărbătoare.

            Apreciază

  12. Pingback: Alt ruginiu, aceeaşi toamnă | Poteci de dor

  13. Vero zice:

    Tare frumos!

    Apreciază

  14. anasylvi zice:

    Ce sa mai zic, Potecuta… ma bucur sa mai descopar inca o bijuterie in stilu-ti propriu, din anii cei trecuti. ❤

    Apreciază

  15. Roximoronica zice:

    Am spus și repet: ce s-ar face blogosfera fără „Potecuț”? Scrise vara sau toamna, poeziile tale sunt niște nestemate! ❤

    Apreciază

  16. Deja Octombrie?!?
    E vremea perfectă pentru versuri. Ale tale, de citit și recitit. 😊

    Apreciază

  17. Oazapentrufluturi zice:

    Am de gând să mă pun și eu în pielea buburuzelor…tu tare frumos ai scris!Ai descris octombrie exact mămăruță….sau Potecuță!

    Apreciază

  18. Pingback: Filă rătăcită din jurnal | Poteci de dor

  19. Timpul asta care trece cu un pas obosit printr-un octombrie în care au poposit obosite câteva ploi, va înțelege că încă nu e vreme de lacrimi și regrete și va zâmbi cu noi si pentru noi colorand alei și visuri.

    Apreciat de 2 persoane

  20. Timpul asta care trece cu un pas obosit printr-un octombrie în care au poposit obosite câteva ploi, va înțelege că încă nu e vreme de lacrimi și regrete și va zâmbi cu noi si pentru noi colorand alei și visuri.
    Sa te întreb când o să am in mana volumul de care am vorbit?😉

    Apreciază

    • Așa va face, sunt sigură de asta!
      Uf. Nu mă întreba. Sau întreabă-mă. Dar când văd cum voi faceți poezie și-n comentarii, ca tine, acum… nu știu ce să zic de mine 😳
      Te pup, draga mea! Îți mulțumesc mult!

      Apreciază

Lasă un comentariu