Dragă Dumitru,

Abia aştept să ne întâlnim cu toţii la tine acasă, în sufrageria curăţată şi aerisită din timp. Ştiu că şi tu eşti nerăbdător, mai ales că Gina vine cu noul ei iubit care are un frate cu mulţi „prieteni” care-i asigură, „pe sub mână”, noutăţile în materie de muzică. Aşa că va fi o seară de pomină. Anul ăsta nu am mai strâns bani să îţi luăm un singur cadou. Am hotărât să aducă fiecare câte ceva. Vei primi şi sticle cu vin, şi Palmolive şi Maxam şi lame de ras. Şi cărţi pe care vom scrie frumos „cu ocazia zilei tale onomastice…”. Ştiu că Aurelia Marinescu ne-ar certa rău pentru asta. Dar peste mulţi ani, când vei umbla în pod şi vei da peste cărţile cu astfel de urări, vei zâmbi, îţi spun eu sigur. Chiar dacă am insistat, sunt sigură că mama ta nu ne-a ascultat. I-am spus şi anul trecut că e suficient dacă face doar „sandvişuri” cu unt, pate, brânză rasă şi felii de castravete murat ca decor. Ştiu că s-a pregătit iar şi a muncit trei zile pentru seara asta. Şi iar vom găsi pe masa pusă în mijlocul sufrageriei şi acoperită cu faţa de masă apretată, o mulţime de preparate.

Castronele cu icre făcute în casă şi decorate cu feliuţe de măsline sau cu gogoşari în oţet în formă de floare, salată boeuf, chifteluţe, ouă umplute, şniţele, vinete, brânză, cârnăciori, salam şi măsline cu scobitori înfipte în ele. Toate aşezate frumos pe platoul din porţelan. Tatăl tău ne va servi cu vişinată făcută în casă iar pentru Teo, că ea nu bea deloc, va aduce sirop de trandafir şi îl va pregăti el cu sifon rece. Tot el ne va servi pe toate, că aşa spune că e numai pentru fete, cu Kent lung primit de ziua lui. Îl va scoate din vitrină şi va avea grijă să primească fiecare fată câte una. Mirela e puţin răcită dar o va rezolva mama ta cu sirop din muguri de brad ca şi anul trecut. Ne va aduce apoi covrigei cu chimen, cornuleţe cu nucă şi prăjitură cu foi lica. Şi „bombe”, din alea cu cacao şi vişine din vişinată.
Şi ţi-aş mai spune. Dar ştii ceva? Eu nici nu te cunosc, măi Dumitre. Sigur, asta nu mă împiedică să-ţi urez La mulţi ani!, indiferent cine ai fi şi de unde citeşti. Dar ăsta a fost doar un pretext de a încerca să-mi amintesc cum arătau petrecerile astea cândva. Şi m-am blocat şi aş aştepta să-mi scrie cei care vin pe potecuţe dar nu-s sigură că au ajuns să citească până aici că prea „alambicat” ca să nu spun prost e textul. Eu aş fi renunţat să citesc aşa ceva. Dacă totuşi au ajuns, i-aş ruga pe ei să completeze lista cu meniul. Nu, nu mi-e dor de ele. Era doar aşa… de chestie.