Ţară orfană de oameni

1Intuiţia îmi spune că mă voi enerva în timp ce voi scrie postarea asta şi că e posibil să folosesc expresii pe care, în mod normal, le evit. Nu ştiu dacă e setată bine sau deja s-a dat cu o oră înapoi să fie sigură că nu încurcă iţele fusului şi nu ratează trecerea. Voi vedea pe parcurs cât mă voi putea abţine pentru că oricât de liber ar fi la vorbă, prea slobodă nu vreau să fiu.
În timp ce îmi vedeam de treburile zilnice pe la locul de muncă, mi-am aruncat ochii pe ecranul televizorului setat pe un program de ştiri. Şi pe „mute”. Şi am văzut titlul pe deja celebrul fond galben: Oana Zăvoranu îşi bate joc de oameni. În prim-plan era o femeie care, după gesturi, părea puţin disperată. Am pornit sonorul să înţeleg şi eu care oameni, care joc, cine bate.

Am apucat să aud din gura femeii că „chiar nu e posibil, am ieşit din spital, vin de la Curtea de Argeş, sunt aici de la ora 8, acum e 14 şi ne ţine aici„. Iniţial am crezut că, aşa cum se întâmplă frecvent, una scrie pe burtieră şi despre alta-i materialul. Şi m-am revoltat cot la cot cu femeia, crezând că a venit la un spital şi, tot cum se întâmplă frecvent, stă şi aşteaptă să moară să o bage cineva în seamă în curtea spitalului. Am înţepenit când mi-am dat seama că materialul era în perfectă armonie cu titlul dar tot n-am înţeles unde-i bătaia de joc şi nici acum nu o înţeleg.
Personajul Oana Zăvoranu e doar un personaj ca toate celelalte. Fabricat în funcţie de cerinţe. Omul Oana Zăvoranu, nu mă interesează şi nu văd de ce m-ar interesa. Aşa că putea fi oricine în locul ei, părerea mea ar fi fost în aceeaşi nuanţă. Şi oricum, postarea asta nu-i despre ea. Dar am scris ca să înţelegeţi ce m-a ambalat.
În episodul pe care l-am văzut eu, Oana Zăvoranu nu şi-a bătut joc de absolut nimeni. Ea nu a făcut decât să adune la un loc nişte oameni, mulţi. Oameni-eşantioane pentru poporu’ ăsta. Şi le-a pus în faţă o oglindă imensă. Asta a făcut. A pus o oglindă în faţa unei mulţimi. Mulţime care, din păcate, reprezintă majoritatea în ţara asta. O majoritate care atârnă ca o piatră de râu la gâtul unei naţii ce-şi târâie paşii spre… ducerea de râpă. Unii n-au înţeles nimic. Alţii chiar se admirau şi-şi mai aranjau câte o şuviţă de păr. Alţii îşi netezeau cutele ipocriziei în suspine mimate. Acolo, în faţa unor porţi închise, se oglindea o ţară. Cu toate ale ei.

Că sunt mai sensibilă, o ştiţi. V-am mai spus că mă doare sufletul când văd copii suferind. Sau oameni sărmani. Şi nu sunt cu nimic mai specială sau mai altfel decât voi. Orice om simte asta, sunt la fel ca oricare alt om. Dar de data asta nu simt decât dezgust. Până nu demult, mă întristau imaginile cu oamenii care îndurau frigul şi cozile infernale pentru două sarmale date de municipalitate de 1 Decembrie. Şi simţeam o milă teribilă faţă de oamenii ăia şi mai aruncam printre dinţi un măi, nenorociţilor, voi vedeţi ce-aţi făcut din ţară? Dar mi s-a mai luat ceaţa de pe ochi. Că de la Antonescu (Mareşalul, nu Crin) încoace, nu chiar toţi au fost nenorociţi. Sau… ba da, posibil să fi fost. Dar prea ne-am făcut un obicei din a otrăvi capra vecinului, a arunca şi leşul pisicii în acelaşi loc şi a da vina pe guvernanţi, având ca alibi sărăcia în care ne ducem traiul. De foame, maică, de foame…. Maică, de foame nu mergi o noapte-ntreagă cu trenul pentru o haină de blană. De foame nu te duci cu noaptea-n cap în faţa unui magazin ca să te întorci acasă cu 12 tigăi şi 23 de şurubelniţe că deh, erau la reducere. De foame nu le dai coate-n burtă altora ca să ajungi în faţă să iei apă sfinţită cu bidonul de 3 litri. Şi da, prescura ţine de foame dar nu de foame, maică, îţi bagi tu mâna pân’ la cot în castronul ăla de la ieşirea din biserică şi umpli juma de pungă să duci acasă. Aia nu o faci de foame. Că, ce să vezi, maică, lipsurile materiale şi chiar şi foamea, nu au nicio legătură cu lipsa demnităţii. Cu lipsa bunului simţ. Şi atunci, nu de foame ai făcut asta. Şi nu de foame te îmbulzeşti şi calci oameni în picioare ca să ajungi să pupi moaşte despre care nu ştii nimic. Poate că de foame stai la coadă să iei ciorba de după pupat dar nu de foame faci ce faci.
Ne călcăm în picioare oricând, pentru orice. Nu contează ce e. Cuvintele „gratis”, „reducere”, „lichidare” ne pun ochelari de cal la ochi. Curios, dacă sunt alăturate unor cuvinte banale, ni se schimbă brusc viziunea. Nişte mămici sătule să-şi vadă copiii ocolind pet-uri ca să ajungă la locul de joacă din parc, au pornit singure o acţiune de curăţare a parcului. Tanţo, mergem dimineaţă să le ajutăm? Se dă ceva acolo? Nu. Da’ ce, io muncesc gratis? Şi oricum, dimineaţă mă duc că se deschide Nesimţitu’ SRL să prind şi eu o soluţie de parbriz. Tanţo, dar tu n-ai maşină deci n-ai nici parbriz. Şi ce? Dacă-i gratis, iau…
Aşa că nu, maică, nu de foame. E ceva mult mai rău ca foamea. Care râcâie mai grav şi mai acut. Nu pe tine, pe ceilalţi. Cei care nu-s ca tine.

N-am văzut nicio bătaie de joc. Am văzut o altă mostră (de parcă mai era nevoie) dintr-o societate care şi-a pierdut orice urmă de valoare. Societate fără Oameni, „lume multă, oameni puţini”. Asta am văzut şi asta suntem, o ţară cu mulţi locuitori dar cu din ce în ce mai puţini oameni. Şi nu mi-a fost milă absolut deloc. Nici de femeia venită din spital şi ţinută afară, nici de cea care a leşinat de oboseală sau, mai degrabă, de emoţii că haina de blană nu va fi de nurcă ci de naiba ştie ce, nici de alea cu copii în braţe. Şi nu îmi mai e milă nici de cei care sunt călcaţi pe cap în încercarea de a lua cât mai repede micii cu muştar daţi cu nu contează care ocazie. Cât mai repede şi cât mai mulţi. Nu e milă, e gust amar. Şi altceva. Dar totuşi mă abţin.
Însă nu pot să nu mă întreb: muică, am fost vreodată neam de piatră?

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

36 de răspunsuri la Ţară orfană de oameni

  1. Mami zice:

    Vaaai cat de adevărat e ce ai scris aici…

    Apreciază

  2. Să nu ne mai mirăm că avem conducători corupți, vedete fără niciun talent, milionari de carton… Ne amăgeam că suntem un popor de oameni harnici, dar sunt localități în care oamenii preferă să trăiască din ajutorul social, chiar dacă se găsesc locuri de muncă bine plătite. Am fost învățați să fim mândri că suntem români, dar ne facem de râs în fața lumii. Exemplele se văd în fiecare zi, la televizor, în presă și sub ochii noștri.

    Apreciază

  3. Mila??!! A,da… de mine, ca sunt naiva si mai cred in oameni si bun simt si speranta de indreptare si…

    Apreciat de 1 persoană

  4. abisurile zice:

    Eu sunt departe cu stirile, ce s-a intamplat de fapt?

    Apreciază

    • De fapt, Oana Zăvoranu a anunţat că în ziua x, va dona toate hainele, genţile, pantofii, etc., care au aparţinut mamei ei, ca un fel de pomană. Şi cine doreşte, să meargă în faţa porţii. Nu ştiu dacă îţi poţi face o idee despre ce a fost acolo. Au ieşit inclusiv cu beteală de brad după gât. Că în braţe aveau mormane de bluze şi cârpuliţe.

      Apreciat de 1 persoană

  5. Lia zice:

    Potecuto, degradarea oamenilor acestui neam s-a produs in timp, treptat… Comunismul, saracia, manipularea… lipsa educatiei, etc, sunt cauze care au deformat constiinta acestor oameni. Din pacate, o buna parte a acestui popor s-a tiganit… si-a pierdut simtul ridicolului si al rusinii. In schimb a capatat un soi de falosenie absurda si o nesimtire crasa. Trist este ca se ingroasa pe an ce trece randul celor nesimtiti. Hidosi ca oameni…

    Apreciat de 2 persoane

  6. Maiamic zice:

    Mi-ai scris dezamagirea, mi-ai amintit de ce sunt departe ….
    Unori doare si dorul de acest popor e mare…si oriunde in lume merg, tot pe voi va caut. Si imi creste inima cand intalnesc oameni ca tine, cu suflet bun caroara le pasa.

    Apreciază

    • Sigur, „acasă” rămâne în suflet oriunde am merge şi mereu îl căutăm pe undeva.
      Mulţumesc mult! Dar nu cred că sunt eu cu sufletul atât de bun. Eu am scris cum am văzut lucrurile şi cum le văd. Cei cu suflet bun şi fac ceva. Îi învaţă pe oameni cum nu ar trebui să facă, se implică, acţionează. Eu….

      Apreciază

  7. fata veselă zice:

    Da, e foarte trist că majoritatea e așa cum e, iar cei care duc (cu greu) mai departe adevăratul nume de român câteodată vor să facă și ei parte din majoritate. Că e mai simplu.

    Apreciază

  8. 9 zice:

    Vine frigul Potecuţo! Femeile au nevoie de blănuri. 🙂 Lăsând gluma la o parte, oamenii sunt aşa cum sunt. N-o să-i schimbăm noi, i-a schimbat societatea.

    Apreciază

  9. Suzana zice:

    Ca sa fac un pic haz de necaz si sa nu intru in pesimism acut, uneori am senzatia vazand scene ca acelea de care aminteai ca s-a dat cu „spray de tampeala”. Dar mi-e frica ca s-a pierdut antidotul! Sau in mod premeditat nici nu a fost realizat! Pentru a exista manevrabilitati pronosticabile(!) Eu asa cred. Si nu as generaliza un anumit gen de rau. Il consider ca un trend.
    E in voga si apoi trece. Altfel, m-as duce in munti si m-as face haiduca :):)

    Apreciază

    • Rămânem la hazul de necaz şi îţi spun că „spay-ul de tâmpeală” made my day, cum ar spune neamţu. Nu există concluzii universal valabile. E doar… realitatea. 😉
      Mulţumesc mult, Suzana!

      Apreciază

  10. Drugwash zice:

    Eu cred că ne-am plictisi de moarte într-o ţară exclusiv de intelectuali inteligenţi şi cu bun-simţ. 🙄
    Yeah, sure…!

    Apreciază

    • Stai că eu nu am spus că asta ar fi normal. Eu nu-s intelectuală şi nici inteligentă. Şi nu am spus că oamenii ăia ar fi proşti, Doamne fereşte! Nu cred în elefănţei roz care zboară ca albinuţele din panseluţă-n muşcata din fereastră.
      Nu cred într-o societate în care toţi se poartă ca domnişoarele de pension. Dar nici aşa.

      Apreciază

      • Drugwash zice:

        • Un om inteligent are simţul ridicolului, are o demnitate peste care nu trece (prea uşor, cel puţin).
        • Un om sărac fie n-are casă şi/sau televizor de unde să afle de asemenea „oferte”, fie nu-şi permite costul transportului pînă la destinaţie şi înapoi.
        • Un om cu bun-simţ se mulţumeşte cu ceea ce are, gîndindu-se că poate alţii nici atît nu au.

        Iartă-mă, dar oamenii despre care vorbeşti sînt proşti şi nu oricum ci proşti făcuţi grămadă – grămadă care se vede cu ochiul liber – şi merită din plin să fie ridiculizaţi prin toate mijloacele posibile. Pînă la urmă, panem et circensis e tot pentru ei, fiindcă la cît sînt de proşti nici măcar nu se recunosc, ca esenţă, pe blestematele alea de ecrane.

        Apreciază

  11. szqwer zice:

    Este trist ceea ce se intâmplă azi, rezultatul anilor în care oamenii au fost privați de multe lucruri. Acum au dezvoltat mania adunatului „sa fie acolo”.De la caserole și borcane pana la haine de orice fel și de oriunde. Toate eșecurile lor le preiau săracele moaște la care se calcă în picioare.
    Nu știu dacă ne mai revenim curând ca și nație, dar e clar ca acest comportament deviant se transmite peste generații pentru ca în cele mai multe cazuri ceea ce vezi în familie perpetuezi.

    Apreciază

    • Of! Sunt de acord cu ce ai spus. Dar mi-e teamă că nu m-am făcut înţeleasă. Înţeleg perfect nevoia de a strânge, de a avea „pentru zile negre”, de a nu arunca nici măcar o pungă că… poate ne mai trebuie cândva. Dar nu înţeleg … nu ştiu cum să spun. Răutatea, nesimţirea. Na că am spus-o. Să îţi dau un exemplu:
      Autobuz full. Oră de vârf, plin de elevi şi oameni care veneau sau plecau de la serviciu. Urcă o doamnă în vârstă, dă din coate, împinge la urcare. Nu a urcat bine că i-a şi spus unei tipe de pe scaunul de lângă „dă-te de acolo şi lasă-mă să stau”. Fata se scuză şi spune frumos că are o problemă că nu poate. Femeia i-a retezat „da tu chiar eşti nesimţită, tu nu vezi că sunt în vârstă?”. În fine, se ridică un băiat de pe alt scaun, o lasă. La prima staţie femeia coboară, împingând din nou călătorii înghesuiţi pe culoar. După două staţii, un domn care stătea în picioare undeva pe la mijloc, se duce la tipă, o prinde de braţ şi o ajută să coboare. Tipa avea o chestie la picior, nu ştiu.
      Da, era perfect normal să îi fie cedat locul acelei femei. Da, e normal ca oamenii în vârstă să fie respectaţi. Da, e logic să se ridice toţi tinerii de pe scaune când urcă bunicuţe. Dar nu e normal ca femeia care ştia ca va coborî la prima staţie să facă circ mai ales că tipa i-a vorbit frumos, s-a scuzat şi i-a şi spus că are o problemă.
      Aşa şi în cazurile din text. Eu înţeleg că poate mulţi dintre oamenii ăia mănâncă sarmale numai la ocazii din astea şi că, naiba să-i ia pe ăia care-şi bat joc cu pensii de mizerie. Dar nu pot înţelege de ce e musai să faci circ.

      Apreciază

  12. Este doar începutul. În curând va fi şi mai rău . Românii nu mai produc ,doar consumă şi devin tot mai dependenţi de produsele altora . Consumismul este o boală periculoasă şi comntagioasă . Şi ai dreptate dăm vina pe alţi în loc să ne privim în oglindă şi să recunoaştem că sunte vinovaţi. Ar fi multe de zis ,dar nu vreau să fiu catalogat „conspiraţionist” ,precum toţi care spun adevărul şi adevărul este foarte îngrijorător. Ne-am vândut resursele,pădurile ,oamenii şi asta foarte ieftin.

    Apreciază

    • Ai dreptate. Dar faptul că nu mai produc sau vând resurse, chiar nu l-aş pune pe seama românului de rând. Alea se fac la un nivel mult mai înalt, undeva pe la vârful piramidei. Eu încercam să subliniez că una-i sărăcia şi „nevoile şi neamul” şi alta acţiunile în turmă.
      Mulţumesc, zi frumoasă!

      Apreciat de 1 persoană

  13. Neamul meu străbun de răzeși nu și-a plecat genunchii sufletești nimănui…
    Că s-au înmulțit uscăturile mai mult decât pădurea, nu înseamnă că pădurea a pierit de tot.
    Cât încă am o credință curată, mai curge un pic de demnitate prin sângele meu de dac…
    Și, da! E trist să vezi cu ochii tăi cum mintea unora dintre ai tăi și-a pierdut demnitatea, dar este și mai trist când acel gust amar simți că nu îl mai poți îndepărta de pe buzele umflate de nemulțumire ale sufletului.
    Eu nu te cunosc cine ești suflet drag, dar îmi place felul tău frumos și direct de a fi. Păcat de asemenea articole frumoase ca ale tale pe care mulțimea le trece cu vederea…Dar noi, cei putini…avem grijă ca adevărul din ele să ne hrănească în continuare inimile.
    Cândva…am fost un neam de piatră, chiar mai mult decât atât. O spun Stefan cel Mare și Sfânt, Vlad Tepes și Mircea cel Bătrân.

    Apreciază

  14. psi zice:

    se zice că tot ce are nevoie un popor pentru a fi condus sunt pâinea și circul. cum pâinea e așa cum e… rămân circarii apăruți peste noapte și naivii. din păcate…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s