Mostră clară de zuzăneală

E clar, m-am dilit! Staţi că nu-i bine! Dilită am fost tot timpul şi clar e demult. Dacă nu ştiaţi (deşi şansele sunt slabe), vă spun şi acum că-s dilită prin definiţie. Şi în dileala mea, mi-a venit chef de numărat. Vă spun repede despre ce-i vorba că nu are rost să o lungesc, introducerile lungi sunt pentru Sadoveanu şi eu nici de mai nasc de 10 ori, nu ajung la nivelul ăla. Aşa că trecem peste cuvânt înainte şi vă spun că am ceva pe creier (nu, nu aia, altceva). Printre alte sute, mai am una. Că fără pete şi pitici şi păsărici pe creier, n-aş fi eu. Când n-am nimic din gama asta, ori sunt bolnavă, ori nu mai sunt deloc. Aşa că let’s go. 

Panoul meu de control arată că : 19,853 comentarii. Nu ştiu dacă-i de laudă, io nu mă laud. Dar io vreau să ajung la 20,000 să scap de-o grijă. Voi, cei care mă cunoaşteţi, ştiţi că nu umblu cu „ţigănii” dar simt totuşi nevoia să o spun: nu mă pricep la chestii cu trafic, nici acum nu am habar ce-s ăia „unici”, nu particip la nimic, nu mi-a propus nimeni reclamă pe blog cu condiţia să am comentarii multe, nu caut statistici, nu mă pricep. E vorba pur şi simplu de una dintre păsăricile din stolul din dotare, care crănţăne că hai să fie şi cifră rotundă ş-apoi mai vedem. Amu: de eram fată deşteaptă, scriam o postare deşteaptă care provoca la discuţii mai mult sau mai puţin aprinse. Dar provoca. Dar nu sunt. Deşteaptă, adică. Dacă eram fată şmecheră, nu vă spuneam nimic şi făceam un fel de concurs cu o ghicitoare şi gata. Dar nu sunt. Şmecheră. Şi nu vreau să vă „fraeresc”. Vă spun că asta am eu pe creier şi vă rog, dacă vreţi, să mă ajutaţi să mă potolesc. Nu că aşa aş scăpa de dileli. Nu! Dar măcar fac loc pentru altele. Mno. Nu-i musai să scrieţi nic. Numa un 1, 2, 3, etc. Şi când se adună, se adună. Că nu arde şi nu stau cu cronometru. Adică sunt dilibau dar nu în halul ăla în care să vreau asta până „ieri”. Când o fi să fie. Dacă vreţi.

Vă, şi anume, mulţumesc! 😀
Mai am vreo şansă? 🙄
Am văzut pe undeva, nu mai ştiu unde 😦 , că cineva era enervat de faptul că oamenii scriu pe bloguri sau în comentarii „P.S”. Că asta se scria numai la maşină sau în scrisori de mână când uitai ceva sau… mă rog, nu mai ştiu ce spunea. Că de ce să pui P.S când poţi scrie în continuare sau poţi corecta unde-i cazul. Mie îmi place, d’aia. Aşa că:
P.S. S-aveţi o zi frumoasă!
P.P.S 😛 😀